Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 939

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015

Completul constituit din:

Judecător: C_______ S____ - Președinte

Judecător: U__ E____ Steluța

Grefier: Șașcă M_____-C______

Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul B_____ S_____, împotriva sentinței civile nr. 184 din 05.02.2015, pronunțată de Judecătoria G_________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA

deliberând în secret, conform prevederilor art. 395 din noul Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G_________ la data de 26 mai 2014, petentul B_____ S_____, în contradictoriu cu intimatul IPJ Harghita, a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat de un agent al intimatului.

În fapt, a arătat petentul, citând mențiunea din procesul verbal, în ziua de 23.05.2014, ora 07:19, a condus auto nr. XXXXXXXXX pe _________________________ mun. G_________ cu viteza de 102 km/h în dreptul CEC Bank. Pentru autovehiculul condus în localitate, limita de viteză este de 50 km/h, pe drumurile naționale. Depășirea vitezei, așa cum s-a stabilit în procesul verbal, nu este de natură a atrage o sancțiune contravențională de genul celei stabilite.

Pentru acest motiv, a considerat petentul că se impune anularea actului sancționator, deoarece prin nesocotirea limitelor legale de viteză stabilite eronat de agentul constatator pentru sectorul de drum în care se efectuează măsurătoarea se produce o vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului. Agentul constatator a măsurat viteza în localitate pe un sector de drum cu limita de 50 km/h, în apropierea unui transformator electric, motiv pentru care a solicitat petentul obligarea intimatului la depunerea înscrisurilor prin care să dovedească amplasarea aparatului radar și a imaginilor video prin care să fie dovedit locul măsurării vitezei.

A opinat petentul că amplasarea aparatului radar în apropierea unui transformator electric bruiază funcționarea acestuia prin interferențe electrice.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza A_____ contra României, în care se critică sistemul sancționator al Ordonanței 2/2001, sistem în care este lipsit de prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, această normă este încălcată dacă agentul constatator nu va da dovada faptelor reținute în sarcina contravenientului. În baza prezumției legale de nevinovăție, sarcina probei îi incumbă celui ce invocă contrariul, în speță agentului constatator.

De asemenea, petentul a solicitat instanței să oblige petentul la depunerea dovezii calității de utilizator a agentului constatator, dovada omologării aparatului radar și a fotografiilor realizate de aparatul radar.

În subsidiar, a solicitat petentul înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, fapta neprezentând pericol social.

În probațiune, a solicitat petentul încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul Dezso P__.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoarea de 20 de lei.

1.2 La data de 24 iunie 2014, intimatul a depus întâmpinare, în care a arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât, în data de 23.05.2014, orele 07:17 a condus pe _________________________ mun. G_________, auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza peste limita legală.

A considerat intimatul că dovada incontestabilă a depășirii vitezei legale o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar. Astfel, planșa foto radar pune în evidență faptul că petentul a circulat cu autovehiculul menționat cu viteza de 102 km/h, prin urmare depășind cu 52 km/h limita maximă de viteză admisă pe acel sector de drum.

Prin fapta sa, a arătat intimatul, petentul a încălcat dispozițiile art. 121 din HG nr. 1391/2006, text legal care stabilește anumite reguli pentru conducătorii auto, prin urmare o anumită conduită rutieră.

Ca temei legal de incriminare și sancționare, a indicat intimatul dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002. În conformitate cu textul legal menționat, petentului i-a fost aplicată și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În temeiul art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, s-a aplicat și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, eliberându-se, în schimb, dovada înlocuitoare cu valabilitate 15 zile.

De asemenea, în contradictoriu cu petentul, agentul constatator a formulat un punct de vedere personal în referatul anexat întâmpinării.

Intimatul a opinat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă impuse de art. 16 pct. 7 și 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității, că fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, iar ca atare, sancțiunea aplicată este temeinică și în limitele stabilite de lege. A considerat intimatul că agentul constatator și-a exercitat corect atribuțiunile de serviciu, fiind nevoit să apeleze la această măsură coercitivă în virtutea respectării principiilor de drept și a obligațiilor ce îi revin.

Concluzionând, intimatul a solicitat instanței menținerea procesului verbal contestat, în vederea justei soluționări a cauzei și atingerii scopului normei juridice încălcate și respingerea plângerii petentului.

În probațiune, intimatul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și cu fotografiile radar depuse la dosar.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, OG 2/2001.

În temeiul art. 223 Cod procedură civilă, a solicitat intimatul judecarea cauzei în lipsă.

Alăturat întâmpinării au fost depuse în copie, referatul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică, copia procesului verbal de contravenție, buletinul posturilor din 23.05.2014, atestatul de agent de poliție al agentului constatator și atestatul de operator radar, precum și înregistrarea video.

1.3 La data de 11 iulie 2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, în care după reluarea aspectelor menționate în cererea introductivă, a precizat că în conformitate cu normele metrologice, aparatul radar deține o funcție de autotestare, care se face în mod automat la fiecare pornire a aparatului radar. Așadar, a susținut petentul, atât timp cât în partea din stânga jos a fotografiilor sau a înregistrării video apare litera „T”, aparatul radar înseamnă că nu și-a finalizat autotestarea, iar măsurătorile nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislației.

1.4 La data de 23 octombrie 2014, la solicitarea instanței, intimatul a depus înregistrarea efectuată cu aparatura radar și buletinul de verificare metrologică valabil pentru data respectivă.

De asemenea, la data de 24 noiembrie 2014, intimatul a comunicat că litera „B” de pe înregistrarea video semnifică blocarea vitezei cea mai mare în momentul depășirii limitei de viteză legale, iar litera „T” este valoarea vitezei cu care autovehiculul se deplasează.

La data de 09 ianuarie 2015, intimatul a depus și dovada omologării aparatului radar.

1.5 În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu declarația martorului Dezso P__.

2. Hotărârea instanței de fond:

Prin Sentința civilă nr. 184/2015 pronunțată de Judecătoria G_________ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________. nr. xxxxxxx din data de 23.05.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă de 850 lei, sancțiune principală și reținerea permisului de conducere ca și sancțiune complementară, pentru că a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _________________________ G_________ spre Miercurea C___ cu viteza de 102 km/h, în dreptul imobilului CEC Bank G_________, fiind surprins de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx.

Petentul a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de contravenție.

Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 102, alin.3, lit.e, din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Coroborând probatoriul în cauză, instanța a constat că faptele petentului astfel cum au fost reținute în procesul verbal, întrunesc elementele constitutive pentru existența contravenției prevăzute de art. 102, alin.3, lit.e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată

Din înregistrarea DVD (f.21) se poate constata că petentul a circulat în interiorul localității G_________ cu viteza de 102 km/h, aparatul radar fiind în termenul de verificare metrologică de 1 an, respectiv 20.08.xxxxxxxxxxxxxxx14 (f.17), iar atestatul operatorului radar corespunde cu persoana agentului constatator care a încheiat procesul verbal contestat, Ag.pr. Ț____ Mijai (f.20).

4. Calea de atac declarată în cauză:

4.1 Impotriva Sentinței civile nr. 184/2015 pronunțată de Judecătoria G_________ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a declarat apel petentul, care, în esență a reiterat susținerile din primă instanță referitoarea la prezumția de nevinovăție, la denaturarea măsurătorilor ca urmare a amplasării aparatului radar în apropierea unui transformator electric care bruiază funcționarea acestuia prin interferențe electrice, la dovada calității de utilizator a agentului constatator, dovada omologării aparatului radar.

De asemenea a arătat că nu au fost respectate prevederile art. 3.5.1 și 3.2.6 din Normele de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” și nici prevederile art. 109 din OUG nr. 195/2002.

4.2 Intimatul a depus întâmpinare (f. 16-17) prin care a solicitat respingerea apelului, arătând, în esență, că hotărârea este temeinică și legală, corect și complet motivată iar criticile aduse sunt lipsite de temei.

II. Considerentele instanței de apel:

5. Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de caracterul devolutiv al apelului, instanta a ajuns la concluzia că este neîntemeiat și va fi respins în baza considerentelor ce succed:

5.1 Având în vedere insistențele petentului apelant referitoare la sarcina probei și la prezumția de nevinovăție, instanța de apel constată că se impune ca în speță, să fie clarificate particularitățile regimului probator aplicabil în materie contravențională, și în special modul de aplicare a prezumțiilor și sarcina probei sub diverse aspecte care pot ridica probleme în cauză, prin prisma jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului.

5.2 In cauze recente, împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cauza __________________ (cererea nr. xxxxx/04) și N_______ G_______ (cererea nr. xxxxx/05), constatând că față de particularitățile procedurii contravenționale în România, apare necesitatea stringentă de a se aduce clarificări regulilor aplicabile în procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată în așa fel încât să se respecte un just echilibru între diversele interese aflate în conflict, dintre care unele particulare și altele publice, a analizat pe larg și a clarificat aspecte deosebit de utile în practica instanțelor naționale.

5.3 Nevoia stringentă a acestor clarificări, pentru instanțele naționale, sesizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului , rezultă din considerentele Curții, din cauza N_______ G_______ c. României (cererea nr. xxxxx/05). Analizând admisibilitatea cererii în fața Curții, dată fiind valoarea foarte mică a amenzii (circa 17 euro), care ar fi permis aplicarea noului criteriu de admisibilitate prevăzut la art. 35 § 3 lit. b) din Convenție, Curtea a decis să analizeze cauza pe fond, reținând la pct. 24 că se justifică neaplicarea noului criteriu de admisibilitate, fiind vorba de prima cauză supusă Curții spre examinare de la modificarea legislației și practicii interne relevante pe care anterior Curtea le-a declarat contrare art. 6 din convenție, pe motiv că nu ofereau garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru apărarea persoanelor față de posibilele abuzuri comise de autorități (A_____, citată anterior, pct. 69).

5.4 Relevante în cauză sunt aprecierile Curții, referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (pct. 30), procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.

5.5 Concret, în cauza N_______ G_______ c. României (cererea nr. xxxxx/05), Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”

5.6 In speță, petentului căruia îi revenea sarcina probei, potrivit art. 254 Cod pr civilă, prin plângerea formulată a propus audierea unui martor care a fost audiat (f. 38) deși fapta fiind înregistrată cu mijloace tehnice și nefiind solicitată proba cu expertiza tehnică, declarațiile acestuia nu au putut avea vreo relevanță în cauză.

5.7 Intimatul a depus buletinul de verificare metrologică, buletinul posturilor,atestat operator, înregistrări DVD, planșe foto, certificat aprobare model (f. 17-22, 35, 42-47).

5.8 Prin urmare, fapta a fost dovedită de intimat iar petentul nu a făcut dovada contrarie, printr-o expertiză de specialitate, spre exemplu care să verifice susținerile acestuia referitoare la pretinsele erori de înregistrarre.

5.9 In ceea ce privește cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, instanța de apel, constată că cerințele acestui text de lege se referă la data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, toate aceste aspecte fiind vizibile atât pe înregistrarea video cât și pe planșa foto depusă la dosar.

5.10 Prin urmare, față de argumentele expuse mai sus, din care rezultă că procesul verbal legal întocmit de un agent al statului, trebuie să se bucure de autoritate și să fie considerat temeinic și legal până la proba contrarie, instanța de apel constată că apărările petentului, în lipsa dovezilor contrarii, nu pot fi reținute.

5.11 De altfel, așa cum s-a arătat deja mai sus, în măsura în care petentul avea siguranța că nu a săvârșit fapta ce i se impută, avea posibilitatea de a solicita administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate pentru a verifica susținerile sale privind eventualele erori de înregistrare la care se referă.

5.12 Referitor la pretinsele vicii de formă ale procesului verbal, instanța de apel constată că în considerentele Deciziei în interesul legii nr. XXII/2007, instanța supremă reține că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea necondiționată a actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

5.13 În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă petentul dovedește că i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului verbal.

5.14 Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de apel constată că petentul nu realizează gravitatea faptei reținute în sarcina sa, arătând că fapta prezintă pericol social redus or, din moment ce fapta a fost incriminată de legiuitor există prezumția absolută că fapta prezintă pericol social suficient pentru a fi sancționată conform normei legale. In privința pericolului social concret, instanța de apel constată că insistența cu care petentul arată că fapta sa este minoră, denotă o lipsa totală de înțelegere a gravității faptei, acesta confundând lipsa stării de pericol în trafic cu neîntrunirea la momentul săvârșirii faptei a cumulului de factori care ar fi putut duce la un accident cu consecințe grave, astfel încât înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment este total nepotrivită într-un astfel de context.

5.15 Analizând cauza și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de care se prevalează petentul, instanța de apel constată că în speță fiind în prezența unor abateri de la regulile rutiere, reguli care au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, dreptul la un proces echitabil al contravenientului trebuie exercitat de o maniera care să-i permită acestuia să administreze toate probele care îi pot stabili nevinovăția dar în același timp trebuiesc respectate toate restricțiile și obligațiile impuse de legiuitor iar actele întocmite de agenții care constată faptele trebuie să se bucure de autoritate, până la proba contrarie.

5.16 Concret, în cauza O’Halloran și Francis împotriva Marii Britanii din 29.07.2007 (cererile nr. xxxxx/02 și xxxxx/02) în care ambii reclamanți au fost sancționați contravențional pentru fapte contrarii normelor privind circulația rutieră, Curtea a analizat dreptul la tăcere invocat de petenți și a reținut că orice proprietar de vehicul se supune unei reglementări impuse de faptul că deținerea unui automobil implică potențialul de a cauza grave vătămări. Se presupune că cei care dețin autoturisme au acceptat anumite responsabilități și obligații. Se mai arată că reclamanții beneficiau de celelalte garanții ale unui proces echitabil, întrucât chiar și în condițiile în care se autoincriminau, rămânea în sarcina acuzatorului de a face dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei alegate, acuzatul beneficiind de dreptul de a administra probe, inclusiv martori.

5.17 In aceeași cauză, s-a formulat o opinie concordantă a judecătorului Borrego Borrego, în care acesta arată că hotărârea Curții, ar fi trebuit să fie scurtă și clară, fiind suficient să se arate că omul-cetățean care posedă și conduce o mașină, acceptă existența reglementărilor legale referitoare la vehiculele cu motor și se angajează să le respecte pentru a trăi în societate. Or, aceste reglementări presupun în mod evident responsabilități. A complica ceva simplu, spune dl. judecător Borrego Borrego, echivalează cu a urma un drum eronat dar și periculos care ar putea pune pe viitor Curtea în situația de a analiza cazurile de ambuteiaj ca posibile pretinse încălcări ale prevederilor art. 5 și 8 din Convenție (privare de libertate și lipsa de respect a vieții private).

5.18 Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.480 Cod pr civila, constatându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, se respinge apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petentul B_____ S_____ (C.N.P. xxxxxxxxxxxxx), cu domiciliul în com. Suseni, ______________________.431/A, Jud. Harghita împotriva Sentinței civile nr. 184/2015 pronunțată de Judecătoria G_________ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.11.2015.

Președinte Judecător

C_______ S____ U__ E____ Steluța

Grefier

Șașcă M_____-C______

Red. S.C./04.12.2015

Primit:04.12.2015

Tehnred./id/04.12.2015

Ex.4/SD.-

Jud. fond: P_____ I.