Cod ECLI :RO:TBGRJ:2016:070.xxxxxx

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 43/2016

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ S_____ S_____

Judecător O_______ C_____ S________

Grefier N_______ C________

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr. 2225 din data de 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent C________ M____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent C________ M____, personal, lipsă fiind reprezentantul apelantului intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată precum și că apelul a fost declarat în termen legal.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 Cod procedură civilă tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 126 alin. 1 Constituția României, art.95 pct.2 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel deduse judecății.

Intimatul petent C________ M____ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală. Arată că, in mod corect, instanța de fond a apreciat că nu se justifică aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta săvârșită, în raport de pericolul social concret al acesteia.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2225 din data de 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-a admis plângerea formulată de petentul C________ M____, în contradictoriu cu intimatul I__ G___. S-a înlocuit sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 19.09.2014 de către I.P.J. G___ de amendă contravențională în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertisment.

Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, iar ca sancțiune complementară i s-au reținut plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul înmatriculare, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 19.09.2014 a condus autoturismul marca MERCEDES BENZ XXXXXXXXX, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a face dovada încheierii asigurării obligatorii de răspundere civilă, fiind sancționat potrivit art. 48 din Legea 136/1995.

Din ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei, s-a reținut că plângerea formulată de petent este întemeiată în parte, și a fost admisă pentru următoarele considerente :

Contravenția reprezintă o faptă săvârșită cu vinovăție, cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, însă potrivit jurisprudenței CEDO, contravenția este asimilată acuzațiilor în materie penală, astfel că fiecărui contravenient îi sunt recunoscute garanțiile ce decurg din dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție.

Procedând potrivit art. 34 alineat 1 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatarea contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar fi putut fi invocate și din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, din economia textului art. 34 a rezultat că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce nu a fost făcută în cauză.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, s-a apreciat însă că nu se justifică aplicarea de către organul constatator a sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta săvârșită de petent, în raport de pericolul social concret al acesteia.

Astfel, dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

De asemenea, că art. 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.

Instanța a reținut că petentul a menționat agentului constatator că nu a cunoscut faptul că poliția de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, pentru autoturismul marca MERCEDES BENZ XXXXXXXXX, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, expirase la data opririi în trafic, însă având în vedere atitudinea petentului, care a încheiat a doua zi polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto RCA ________/02/X1/SP nr.xxxxxxxxx emisă de ________________________________ SA, respectiv la data de 20.09.2014 (fila 9 dosar), a considerat că fapta nu este de natură a produce o rezonanță socială deosebită și nu a cauzat o urmare periculoasă efectivă, motiv pentru care a admis în parte plângerea, și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei stabilită în sarcina petentului, cu sancțiunea "avertisment".

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat apelantul intimat I.P.J. G___, criticând-o pentru netemeinicie, arătând că din probele administrate a rezultat faptul că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat cu amendă.

A apreciat că fapta săvârșită, prevăzută de Legea nr. 136/1995, nu are un pericol social scăzut, astfel că nu se justifică aplicarea sancțiunii avertismentului. Regimul sancționator destul de sever stabilit de legiuitor pentru astfel de fapte, în scopul protejării intereselor celorlalți participanți la traficul rutier, confirmă susținerea apelantului intimat.

A apreciat că atitudinea petentului, reflectată în plângerea contravențională (acesta a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție), nu justifică aplicarea sancțiunii „avertisment”.

Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

In drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin.2 din O.G. nr. 2/2001.

În baza art. 411 alin.1 pct. 2 teza a doua din Cod de procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.

Intimatul – petent C________ M____, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală. A arătat că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu se justifică aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta săvârșită, în raport de pericolul social concret al acesteia.

De asemenea, instanța a reținut că fapta nu este de natură a produce o rezonanță socială deosebită și nu a cauzat o urmare periculoasă efectivă, motiv pentru care a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, ținând cont și de atitudinea și bună-credință a petentului, în sensul că a doua zi a încheiat polița de asigurare obligatorie civilă auto RCA.

Față de cele arătate, a solicitat instanței respingerea apelului și menținerea soluției pronunțate de către instanța de fond.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/19.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, în temeiul art. 64 din legea nr. 136/1995, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 19.09.2014 a condus autoturismul marca MERCEDES BENZ XXXXXXXXX, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în care se afla singur, fără a face dovada încheierii asigurării obligatorii de răspundere civilă.

Prin plângerea introductivă, intimatul petent a contestat procesul verbal mai sus menționat sub aspectul sancțiunii aplicate, solicitând înlocuirea amenzii cu avertisment.

Procedând la soluționarea cauzei, instanța de fond a constatat că procesul verbal îndeplinește condițiile de valabilitate reglementate de lege, că în ceea ce privește temeinicia acestuia nu s-a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator, și, în raport de dispozițiile art. 5 și art. 21 alin 3 din OG 2/2001 a apreciat că sancțiunea amenzii aplicată petentului poate fi înlocuită cu avertisment.

Prin apelul de față, apelantul intimat a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond tocmai sub aspectul greșitei reindividualizări a sancțiunii. Se constată că în mod greșit s-a susținut de către apelant solicitarea petentului de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție, întrucât, așa cum s-a arătat, investirea instanței s-a făcut în vederea reindividualizării sancțiunii.

Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, în mod corect instanța de fond a considerat că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Pericolul social al faptei săvârșite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, având vedere că petentul a plătit de îndată asigurarea și din faptul că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, atingerea valorilor sociale ocrotite de Legea 136/1995 fiind minimă.

Față de aceste împrejurări, fapta are o gravitate redusă și că sancțiunea avertismentului răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat.

În considerarea celor expuse, în temeiul art. 480 alin 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul cauzei de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, cu sediul în Tg. J__, __________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr. 2225 din data de 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent C________ M____, cu domiciliul in Tg-J__, ________________, ___________, jud. G___, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 ian. 2016, la Tribunalul G___.

Red. ASS/Tehnored.N.C.

4 ex./11.02.2016

Jud. fond. LMO