Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel – plângeri contravenționale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din data de 26.10.2015

Instanța compusă din:

Președinte - T________ C_______

Judecător - B______ L_____

Grefier - B____ C______

D E C I Z I A nr. 903

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. C______, în contradictoriu cu intimata B_______ M____, împotriva Sentinței civile nr. 324/6.02.2015 pronunțată de Judecătoria D______.

La apelul nominal realizat în ședința publică, a răspuns intimata personal, lipsește reprezentantul apelantei.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat și că nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente pe cererea de apel.

Intimata solicită respingerea cererii de apel, conform motivelor expuse pe larg prin întâmpinare.

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de apel de față,

Prin Sentința civilă nr. 324/6.02.2015, Judecătoria D______ a admis plângerea contravențională formulată de petenta B_______ M____, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C______, și a desființat procesul - verbal de contravenție ________ 14 nr. xxxxxxx/22.09.2014.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 09 aprilie 2013, petenta B_______ M____ a vândut numitului R_______ D______ autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX. Ulterior, la data de 12 iulie 2014, prepușii intimatei au surprins acest autovehicul pe DN 29 km 31+ 289 m, pe raza localității Baisa, jud. B_______, circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

Această situație de fapt nu este contestată de nicio parte și ca atare instanța de fond a analizat plângerea prin prisma celor invocate de părți.

În esență, contravenția presupune neplata cu rea-credință a rovinietei în condițiile în care se circulă cu un automobil.

Susținerile intimatei, potrivit cărora obligația de plată îi revine proprietarului sau utilizatorului, sunt veridice și, în acest sens, prevederile legale invocate constituie temeiuri de drept.

Analizând însă calitatea de proprietar, instanța de fond a constatat că petenta nu mai avea această calitate de aproape un an de zile în urmă și ca atare textul invocat de intimată nu i se poate aplica acesteia. Inopozabilitatea nu reprezintă o cauză de menținere a unei sancțiuni contravenționale deoarece existența acestei contravenții este legată de calitatea pe care trebuie să o aibă contravenientul: proprietar sau utilizator. Cum petenta nu are niciuna din aceste calități, contravenția nu există deoarece nu se realizează conținutul constitutiv al contravenției: latură obiectivă; latură subiectivă; raportul de cauzalitate între acțiune/ inacțiune ilicită și urmarea produsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, apelanta - intimată C_____ – C______, solicitând anularea sentinței și respingerea plângerii contravenționale ca nefondate.

În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că în pofida celor reținute de prima instanță, responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a vehiculului, indiferent de persoana care conduce autoturismul la momentul constatării faptei. S-a mai arătat că petenta-intimată este înscrisă în continuare în evidențele MAI, ca proprietar al autoturismului, și că aceasta avea obligația de a se prezenta la serviciul competent pentru transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, ceea ce însă nu s-a întâmplat.

Analizând cererea de apel, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul va pronunța o soluție de respingere a acesteia, ca neîntemeiată, pentru argumentele ce succed:

Ulterior pronunțării sentinței apelate, respectiv în data de 25.03.2015, s-a publicat în Monitorul Oficial Decizia nr. 6/16.02.2016 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat dispoziții în baza cărora a fost emis procesul verbal de contravenție din speță.

Potrivit statuărilor instanței supreme, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Se notează că deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii au rolul de a interpreta legea, în scopul aplicării unitare a acesteia, date fiind abordările diferite ocurente în practica instanțelor (art. 329 C__; art. 514 NCPC). Rezultă, din însăși reglementarea recursului în interesul legii, că interpretarea pe care o impune Înalta Curte există deja în plan jurisprudențial, ea grefându-se pe una și aceeași dispoziție legală, dispoziție care a generat însă interpretări diferite. Din momentul validării, de către ICCJ, a uneia sau alteia dintre aceste interpretări, conform dispozițiilor art. 330 alin. 4 C__/art. 517 alin. 4, ea devine general obligatorie, pentru toate instanțele și pentru toate litigiile în curs sau ulterioare, chiar dacă acestea privesc situații consumate înainte de promovarea/soluționarea recursului în interesul legii.

Așa fiind, instanța de față este ținută, ea însăși, să se conformeze Deciziei ICCJ nr. 6/2015 și, implicit, interpretării deja existente în jurisprudența națională, interpretare care, după cum s-a arătat, impune semnarea olografă a proceselor de contravenție de tipul celui contestat în speță.

Întrucât acest proces-verbal a fost semnat electronic, fără a purta semnătura olografă a agentului constatator, Tribunalul îl constată a fi lovit de nulitate absolută, pentru vicii de formă.

În situația dată, soluția de anulare pronunțată de prima instanță se relevă a fi corectă (dar pentru considerentele arătate în prezenta decizie), în speță nefiind necesară și analiza aspectelor legate de temeinicia atragerii răspunderii contravenționale, analiză care este devansată de cercetarea legalității actului sub aspect formal și care rămâne fără obiect, odată constatată nevalabilitatea, din acest ultim motiv, a procesului-verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. C______, cu sediul în București, Bld. I____ M____ nr.401 A, sector 6, în contradictoriu cu intimata B_______ M____, cu domiciliul în sat Brăești, _______________________, ___________________________, împotriva Sentinței civile nr. 324/6.02.2015 pronunțată de Judecătoria D______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. TC

Tehnored. TC/BC

Jud. fond. Murarașu I___

4 ex./ 26.11.2015