Document finalizat
R O M Â N I A
TRIBUNALUL T____
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1362/2015
Ședința publică din data de 15 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A______ S______
Judecător M_____ T____
Grefier A_____ C_______ T________
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul petent G________ A_____-M_____ împotriva sentinței civile nr. 2643/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedând la verificarea competenței conf. art. 131 C__ constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în baza art. 95 C__.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2643/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul G________ A_____-M_____ împotriva procesului verbal de Contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 05.xxxxxx, de către intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 05.11.2014 (f.5), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și i s-a reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 zile, în baza prevederilor art. 135 lit. h din HG 1391/2006. Se reține că, în data de 05.11.2014, ora 12.50, în timp ce conducea auto Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe Calea Șagului din Timișoara, petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului. Fapta a fost înregistrată video de aparatul radar montat pe auto cu nr. MAI xxxxx.
În drept, art.98 OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 135 din HG 1391/2006, art. 100 alin (3) OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Analizând înscrisul contestat, prima instanță a constat că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Prima instanță a înlăturat, pentru motivele expuse mai jos, susținerile petentului referitoare la faptul că agentul care a întocmit procesul verbal nu este polițist rutier.
Procesul verbal a fost încheiat de către agentul de poliție B_____ R_____, cel care a operat aparatul radar – al cărui atestat de operator radar se află în copie la fila 23 din dosar –, susținerea petentului neconstituind un motiv de nulitate a acestui act. Lecturând acest atestat, se constată că a fost eliberat IPJ T____ - Serviciul Rutier, rezultând fără echivoc că agentul care a întocmit actul sancționator este polițist rutier.
Pe de altă parte, petentul nu a invocat motive de nelegalitate care să atragă sancțiunea nulității relative a actului.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul verbal nu poate face dovada prin el însuși a existenței vinovăției faptei autorului, acest proces fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției și că, beneficiind de prezumția de nevinovăție, orice îndoială îi profită persoanei acuzate de săvârșirea contravenției potrivit principiului in dubio pro reo, instanța constată că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia. Astfel, prima instanță a constatat că situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nefiind răsturnată de către petent prin proba contrară.
Fapta petentului de a nu acorda prioritate de trecere pietonului aflat pe trecere a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr.xxxxxxx/24.03.2014 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (f. 22). În momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, datele înregistrate de cinemometru sunt exacte.
Din datele înscrise în cuprinsul acestuia, a rezultat că cinemometrul de control rutier tip ROM 106, cinemometru cu care a fost înregistrată fapta comisă de petent, a fost verificat metrologic la data de 24.03.2014 de către Institutul Național de Metrologie pentru o perioadă de 1 an, astfel că înregistrarea eronată este exclusă.
Din vizionarea filmării în format CD depusă la dosar, rezultă că în data de 05.11.2014, ora 12:49, petentul care se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu a acordat prioritate pietonului angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni.
Având în vedere cele de mai sus, prima instanță a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În consecință, prima instanță a reținut că acțiunea petentului, constând în neacordarea de prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal pe sensul său de mers constituie contravenții și se sancționează potrivit art. 100 alin (3) OUG nr. 195/2002.
Art. 100 alin 3 din OUG 195/2002 republicată prevede că pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului se aplică o sancțiune cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte. Agentul constatator a aplicat în corect minimul amenzii prevăzute de lege, aceasta fiind necesară pentru respectarea de către petent a normelor de circulație. Pentru fapta săvârșită de petent, sancțiunea amenzii se aplică alături de cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Având în vedere cele menționate, nu există nicio rațiune de a înlătura sancțiunea complementară aplicată petentului, prima instanță constatând și faptul că sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Prima instanță a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prima instanță a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, petentul G________ A_____-M_____ a declarat apel, susținând ca netemeinică și nelegală sentința atacată, fără., însă, a motiva calea de atac.
La data de 29.06.2015, intimatul I____________ de Poliție al Județului T____ a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței.
Analizând sentința apelată prin prisma art. 476 al. 2 cpc, tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge apelul, ca nefondat. Astfel, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție cu interpretarea corectă a probatoriului și aplicarea corespunzătoare a legii, reținând că procesul verbal de contravenție este legal încheiat, prin raportare la disp. art. 16, 17 din OG nr. 2/2001, iar starea de fapt este probată de intimat prin înregistrarea video a faptei, înregistrare care atestă că petentul se face culpabil de fapta pentru care a fost sancționat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 al. 1 cpc, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelantul petent G________ A_____-M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procedural ales la Serviciul de Asistență pentru Drepturile Omului din Timișoara, ____________________________.2, ________________ T____, împotriva sentinței civile nr. 2643/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în Timișoara, ____________________. 46, județul T____, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
Președinte, A______ S______ |
|
Judecător, M_____ T____ |
|
Grefier, A_____ C_______ T________ |
|
Red. A.S. - 25 .09.2015
Tehnored. A.T.
Prima instanță: Jud. A______ R______ B________
4 ex. / 2 _____________________________________>