Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE NR. 97/R/2014

Ședința publică de la 10 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ C_____

Judecător L____ A______ P______

Judecător C_____ L___

Grefier M______ P_______

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul C____ C______ împotriva sentinței civile nr.1423/2013 pronunțată de Judecătoria S____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Față de lipsa părților , instanța lasă cauza la a doua strigare .

La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, se constată de asemenea lipsa părților .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța constată că petentul recurent C____ C______ la data de 03 aprilie 2014 prin fax a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20,0 lei .

De asemenea, Judecătoria S____ a înaintat o adresă Tribunalului A___ înregistrată la data de 09 aprilie 2014 la care atașează chitanța primită prin poștă pentru a fi atașată prezentului dosar.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și lasă cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr. XXXXXXXXXXX, petentul C____ C______, a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 5 ianuarie 2013 încheiat de reprezentanții intimatului, exonerarea de plata amenzii, precum și de sancțiunea complementară a reținerii permisului și a punctelor sancționatoare;

În motivare se arată că la data redactării prezentei plângeri procesul-verbal de contravenție mai sus precizat nu i-a fost comunicat, astfel încât nu are cunoștință de starea de fapt reținută de agentul constatator. După comunicarea procesului verbal de contravenție își rezervă dreptul de a preciza sau completa motivele plângerii.

Mai arată că în data de 5 ianuarie 2013 se deplasa dinspre Sibiu spre mun. S____, cu autoturismul proprietate personală având nr. XXXXXXXX, cu intenția de a pleca în Austria în execursie ( „la ski"). În autoturism era cu soția și cu mai mulți prieteni. În dreptul localității Câlnic a fost oprit de un echipaj al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul IPJ A___, care i-a relatat că a încălcat linia continuă, cu intenția de a depăși. Nu a recunoscut această faptă contravențională. A înmânat actele mașinii agentului constatator, după care a așteptat în autoturism întocmirea procesului-verbal de contravenție. Întrucât această așteptare s-a întins pe o perioadă mare de timp s-a dus la echipajul de poliție să ceară explicații. Agentul de poliție i-a dat actele, fără să întocmească proces-verbal. În timp ce își aranja actele în portofel, agentul de poliție a venit spre autoturismul său și i-a cerut din nou actele, pe motiv că vrea să-l verifice din nou. I-a înmânat din nou actele. Între timp agentul de poliție mai oprise în trafic un alt autoturism, al cărui conducător auto contesta susținerile acestuia.

De data aceasta, probabil și datorită faptului că a identificat vreun martor, agentul de poliție a întocmit proces-verbal pentru presupusa faptă de „încălcare a liniei continue".

Susține că nu a semnat procesul verbal de contravenție și nu a recunoscut susținerile agentului de poliție.

În drept s-a invocat dispozițiile: art.31 alin.1 din OG nr.2/2001

Intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a formulat și depus la dosar întâmpinare la plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 05.01.2013, solicitând respingerea acțiunii formulate de către petent și menținerea procesul-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.

În fapt, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 120, alin. 1, lit.h din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisa". I___________ și sancționarea faptelor vând ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată: "art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea".

Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dacă fapta a fost constatată direct de agentul constatator care aplică sancțiuni contravenționale.

In acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 65 din 15 ianuarie 2009, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 - 19 și 21 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 04.03.2009, partea I - " (...) Totodată, instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție "

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și 34 din O.G. nr. 2/2001 reiese că procesul-verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forța probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară.

Cu privire la forța probantă a procesului-verbal de contravenție s-a pronunțat și Judecătoria V_____, prin Sentința civilă nr. 1804 din 07.05.2010, în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXX, potrivit căreia a statuat următoarele: "Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele: Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite faptul că, în flecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept (prezumția de legalitate a procesului-verbal) sau de fapt (prezumția de temeinicie), cu privire la care nu apreciază că ar fi, per se, contrare art.6 par.2 din Convenție (Cauza Salabiaku împotriva Franței). Din această perspectivă se consideră că, în măsura în care un proces-verbal este întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care incumbă petentului. Așadar, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg , în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, se consideră că una dintre limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă."

Având în vedere urmarea ce s-ar fi putut produce, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, apreciază că sancțiunea aplicată, respectiv cele 4 puncte amendă și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.

Referitor la măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce și implicit măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, având în vedere că norma de incriminare și sancționare a faptei, respectiv art.100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată, pedeapsa prevăzută este "amenda prevăzuta in clasa a 11-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile. Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care să atragă sancțiunea complementară respectivă.

Analizând procesul-verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Opiniază că lucrătorul de poliție și-a exercitat corect atribuțiunile de serviciu, fiind nevoit să apeleze la această măsură coercitivă, în virtutea respectării principiilor de drept și a obligațiilor ce-i revin.

În drept s-au invocat prevederile O.G.2/2001 și ale OUG nr. 195/2002 republicată.

Prin sentința civilă nr. 1423/2013 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petentul C____ C______, în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, și , în consecință:

S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din 5 ianuarie 2013.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele :

Prin procesul - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 5.01.2013, s-a constatat că petentul "a condus auto cu nr. XXXXXXXX pe DN 1mkm 355+500m, a efectuat o depășire neregulamentară pe raza de acțiune a indicatorului "Depășirea Interzisă" a auto cu nr. XXXXXXX ".

Agentul constatator a încadrat fapta ca și contravenție prevăzută de art. 120 al.1 lit. h din R OUG nr. 195/2002, fiind sancționate conform art. 100 al.3 lit.e din OUG nr. 195/2002 cu amendă contravențională de 280 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe 30 zile. Petentul nu a semnat procesul-verbal, iar la obiecțiuni s-a consemnat ” Nu recunosc fapta.”

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul soluționării plângerii, instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia procesului - verbal de contravenție contestat.

Instanța constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei faptei descrise în conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta se întemeiază pe o constatare personală a agentului constatator.

Este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi.

În condițiile în care agentul de poliție a încheiat procesul-verbal în urma propriilor constatări, nu este necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de intimat, ci revine petentului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al forței publice.

Petentul a solicitat audierea ca martori a persoanelor care se aflau în autoturism împreună cu acesta la data de 5.01.2013, P_____ R___ și P_____ M_____, aceștia declarând că în acea zonă era linie continuă, dar petentul nu a depășit și nu a încălcat linia continuă, deoarece circulau în coloană manevra era foarte periculoasă, coloana fiind lungă.

Instanța înlătură declarațiile martorilor propuși de petent în susținerea plângerii, având în vedere prezumția de subiectivitate a acestora. Declarațiile martorilor nu sunt credibile, având în vedere relația de prietenie cu petentul.

Din declarația martorului asistent T_____ S_____, care este șoferul autoturismului depășit de petent, instanța reține că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție și a depășit în mod nelegal coloana, deși exista indicator "Depășirea Interzisă" și linie continuă, depășind autoturismul cu nr. XXXXXXX și remorca în care se afla martorul, martorul aflându-se în capătul coloanei și nu avea cum să nu observe că petentul a depășit coloana, punând în pericol atât pe martor, cât și pe ceilalți participanți la trafic. Mai menționează martorul că în mașină cu petentul mai erau încă 3 persoane, toți patru fiind foarte recalcitranți cu agenții de poliție.

Or, în cauză instanța constată că petentul nu a reușit, prin probele administrate în cursul judecății, să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute de către agentul constatator, astfel încât prin prisma considerentelor prezentate mai sus, prezumția de veridicitate a actului sancționator rămâne în ființă.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că petentului i-a fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, astfel că, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține dispozițiile din procesul - verbal de contravenție contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C____ C______ solicitând admiterea recursului , modificarea sentinței atacate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată la instanța de fond .

În expunerea de motive de recurs petentul reiterează apărările de la instanța de fond.

Petentul recurent recunoaște depășirea autocamionului însă contestă existența marcajului cu depășire interzisă pe acel sector de drum în care a efectuat depășirea .

Susține că în sentința recurată se precizează faptul că a existat doar intenție de depășire .

Mai arată că , în mod eronat instanța de fond a înlăturat mărturiile persoanelor ce se aflau în mașina sa, dar a reținut doar declarațiile șoferului pretins a fi depășit întrucât nu a fost întrebat și nu s-a precizat cu exactitate unde s-a realizat depășirea .

Consideră că se putea aplica avertismentul .

Recursul este nefondat .

Contrar celor criticate de recurent martorul T_____ S_____ care a fost audiat prin comisie rogatorie de către Judecătoria Cornetu a menționat locul unde s-a efectuat depășirea interzisă , în afara localității Câlnic unde există indicatorul depășirea interzisă precum și marcajul linie continuă pe DN 1 -.

În mod corect judecătorul fonduluiu a înlăturat declarațiile martorilor propuși de petent în susținerea plângerii având în vedere prezumția de subiectivitate a acestora , care sunt prieteni cu petentul .

Recurentul susține că l-a depășit pe martorul T_____ S_____ înainte de marcajul continuu ,în condițiile în care și martorii petentului au arătat că , în acea zonă era linie continuă iar petentul nu a depășit deoarece se circula în coloană iar coloana era foarte lungă .

Ca atare între declarațiile petentului și ale martorilor săi există contradicție în sensul mai sus arătat .

Petentul nici la instanța de fond și nici în recurs nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal atacat .

Astfel, nu a dovedit că cele menționate în procesul verbal nu corespund realității .

Individualizarea sancțiunii a fost corect stabilită de instanța de fond nefiind nici un temei pentru înlocuirea amenzii cu avertismentul .

Așa cum a arătat și instanța de fond petentului i-a fost aplicat minumul amenzii pentru fapta săvârșită, sancțiunea fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.

La instanța de fond nu s-a solicitat înlocuirea cu avertismentul , acest lucru fiind solicitat prima dată în recurs .

Avertismentul este sancțiunea contravențională cea mai ușoară , nefiind posibilă aplicarea acesteia în cazul petentului , raportat la gravitatea faptei și la numărul mare de abateri de acest gen , aspect dedus din cazierul auto , depus la instanța de fond .

Pentru acest motiv în baza art. 312 al. 1 Cod pr. Civilă , va respinge prezentul recurs .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petentul C____ C______ G_____ împotriva sentinței 1423/2013 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar XXXXXXXXXXX.

Irevocabilă .

Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014

Președinte, C_______ M_____ C_____	Judecător, L____ A______ P______	Judecător, C_____ L___
	Grefier, M______ P_______

Red./Tehn. L.C. / 2ex

6.05.2014

Jud. fond : A__ M____ M_____