Dosar nr. 22.XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 414

Ședința publică din data de 09.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte – C_______ I______

Judecător – N_____ G_______

Judecător – P______ A___ D______

Grefier - O____ D____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta – intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A, împotriva Sentinței civile nr. 11.387/ 14.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 22.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent I_____ M____, cu domiciliul în mun. București, _______________________, sector 1.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată a recursului, procedura este legal îndeplinită, recursul este motivat, iar prin Serviciul Registratură a fost depusă întâmpinare în două exemplare.

Tribunalul, având în vedere că procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, în cauză nu s-a solicitat administrarea altor probe în afara celor avute în vedere la soluționarea fondului și nu mai sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 05.06.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul I_____ M____ a chemat în judecată intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.05.2012 și exonerarea de la plata amenzii aplicate.

În motivare, în esență, petentul a arătat că procesul verbal este nelegal, deoarece nu poartă semnătura reprezentantului legal al C_____, existând o singură semnătură electronică. A mai invocat caracterul abuziv al tarifului de despăgubire, precum și faptul că dintr-o eroare nu a achitat taxa de drum, deficiență a fost imediat remediată. În final, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept plângerea contravențională a fost motivată pe dispozițiile OG 15/2002, OG 15/2001, decizia 22/2207, precedentul judiciar, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției contestat și dovada de comunicare a procesului – verbal contestat, polițe de asigurare, bonuri fiscale și roviniete, certificat de înmatriculare, extras din OG 15/2002 (filele 7-16), iar ulterior alte înscrisuri (filele 31-47).

Cererea a fost scutită de timbraj.

Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei certificatul calificat, autorizația de control aparținând agentului constatator, dovada de comunicare și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR (filele 19- 27).

Petentul a depus concluzii scrise în cuprinsul cărora a reiterat motivele plângerii, invocând și prevederile Legii 144/2012.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin Sentința civilă nr. 11.387/ 14.08.2014 pronunțată în dosarul nr. 22.XXXXXXXXXXXX, Judecătoria Ploiești a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul I_____ M____ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.05.2012 de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției și a respins neîntemeiat capătul de cerere cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către intimată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul – verbal _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.05.2012, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro, în temeiul art. 8 alin.1 din O.G. 15/2002 întrucât la data de 22.01.2012, autoturismul XXXXXXXX, aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă pe DN1, Românești, Județul Prahova.

În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.

Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, cu privire la amenda aplicată.

Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.

Or, atâta timp cât OG nr.15/2002- normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001

Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, instanța constată că acesta nu este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:

Conform art.8 din O.G. nr.15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. De asemenea, potrivit art. 7 O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit. b din OG nr.15/2002, precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit. a din Ordinul nr. 769/2010, ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Conform articolul 9 alineatul (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, modificată prin Legea nr.144/2012, în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Potrivit art. II din Legea nr.144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Instanța apreciază că dispozițiile art. 8 alin. 1, așa cum au fost modificate prin Legea nr.144/2012, cuprind dispoziții mai favorabile decât cele cuprinse în art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, astfel încât Legea nr.144/2012 poate fi considerată o lege mai favorabilă petentului decât dispozițiile cuprinse în OG nr.15/2002 la data săvârșirii contravenției.

Potrivit art.15 alin.2 din Constituție legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

În determinarea legii mai favorabile, instanța are în vedere condițiile în care fapta este considerată contravenție prin actul normativ care stabilește și sancționează contravențiile.

Astfel, în timp ce OG nr.15/2002 în forma existentă la data săvârșirii faptei considera contravenție „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă", prin Legea nr.144/2002, se reglementează ca și contravenție continuă fapta de a circula fără a deține rovinieta, iar contravenientul nu poate fi sancționat de mai multe ori într-un interval de 30 de zile.

Prin urmare, instanța apreciază că petentul beneficiază de dispozițiile Legii nr.144/2012 care este, în opinia instanței, lege contravențională mai favorabilă.

În condițiile arătate, având în vedere faptul că procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx prin care petentul a fost sancționat este încheiat la data de 02.05.2012, raportat la data săvârșirii și constatării faptei, respectiv 22.01.2012, instanța constată că nu s-a respectat intervalul de 30 zile de la data constatării faptei în care trebuie întocmit și comunicat actul sancționator, în temeiul dispozițiilor articolul 9 alineatul (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, modificată prin Legea nr.144/2012.

Pe cale de consecință, ținând cont de considerentele mai sus expuse, instanța constată întemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează să anuleze procesul - verbal _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.05.2012, înlăturând sancțiunile aplicate prin acesta.

În ceea ce privește capătul de cerere de obligare la cheltuieli de judecată a intimatei, instanța are în vedere dispozițiile art. 274-277 C.proc.civ. Ținând cont de faptul că nu se constată culpa intimatei în ceea ce privește admiterea plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, întrucât cererea va fi admisă având în vedere schimbarea legislației care guvernează această materie, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere cu privire la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În concluzie, în considerarea celor mai sus expuse, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către intimată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta – intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de 17.09.2014, solicitând instanței ca, în temeiul disp. art. 312 alin. 3 să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare.

A susținut recurenta - intimată că din interpretarea OG 2/2001, procesul verbal în litigiu a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse, la data contravenției, 22.01.2012, pentru autovehiculul cu nr. XXXXXXXX neexistând rovinietă valabilă. Astfel, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, „Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1)”, iar potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.

A arătat recurenta că fapta a fost constatată la data de 02.05.2012 și procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C_____ SA. Întrucât petentul apare menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar, recurenta consideră că acestuia îi revine răspunderea contravențională conform OG 2/2001 și OG 15/2002.

Legal citat, intimatul – petent a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

La momentul săvârșirii faptei, precum si la cel al întocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu conținea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit cărora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”

Tribunalul mai retine ca, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Dispozițiile art 12 din OG nr. 2/2001, conform cărora legea contravenționala mai favorabila se aplica retroactiv numai in anumite situații (respectiv -1-dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia) nu pot fi insa interpretate in sensul ca numai in acele cazuri legea contravenționala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. In realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constituției, textul art. 15 din Constituție a fost completat prin introducerea principiului aplicarii retroactive a legii contravenționale mai favorabile, fara ca dispozitiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la randul lor completate in raport de noile prevederi constitutionale. Totusi, art. 15 alin 2 din Constitutie este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sanctioneaza contraventii in conditii mai favorabile decat in trecut, prevederile nou introduse urmand sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumează noțiunii de lege contravenționala, având in vedere ca reglementează un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale este de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar in cazul contraventiilor continue de 6 luni de la data constatarii faptei.

Se constata de asemenea, abrogarea dispozitiilor art. 8 alin 3, alin 31 si alin 6 din OG nr. 15/2002.

În consecinta, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a retinut incidența în cauza a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozițiile legii contravenționale mai favorabile aplicându-se si faptelor săvârșite anterior intrării în vigoare a L 144/2012.

În cauza de fata, tribunalul constata ca procesul verbal de contraventie contestat , desi a fost intocmit in termen 6 luni de la momentul savarsirii faptei (termenul comun de prescriptie a raspunderii contraventionale), nu a fost incheiat in termenul de prescriptie nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul savarsirii faptei, astfel incat la data incheierii sale contravenientul nu mai raspundea contraventional, fiind implinit termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Tribunalul reține ca aceasta a fost opțiunea legiuitorului, care a instituit un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale, asumându-și toate consecințele aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile, termenul de 30 de zile de la data constatării, in interiorul căruia trebuie întocmit și comunicat procesul verbal contravențional, nefiind doar un termen procedural, ci si un termen de drept substanțial. Astfel, termenul de întocmire, respectiv de sancționare este unul identic ca natură cu cel de 6 luni, prevazut de norma generala, diferind doar perioada pentru care este instituit, în timp ce termenul de comunicare a procesului verbal atacat este unul procedural.

F___ de aceste considerente, tribunalul în baza disp. art.312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul formulat de recurenta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în sect.6 București, __________________.401A, în contradictoriu cu intimatul – petent I_____ M____, cu domiciliul în mun. București, _______________________, sector 1, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de formulat de recurenta – intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A, împotriva Sentinței civile nr. 11.387/ 14.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 22.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent I_____ M____, cu domiciliul în mun. București, _______________________, sector 1, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C_______ I______ N_____ G_______ P______ A___ D______

GREFIER,

O____ D____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. C.I./2015

J.F. R___ C_______ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX