DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1140R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.04.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: M_____ E_____

JUDECĂTOR: A____ D_________

JUDECĂTOR: G_______ N_______

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul M____ M_____ împotriva sentinței civile nr.2238/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reprezentat de apărător ales B____ S____ fără delegație la dosar lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul pune în vedere apărătorului recurentului să depună la dosar împuternicire avocațială și dispune lăsarea cauzei la doua strigare.

La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul reprezentat de apărător ales B____ S____ fără delegație la dosar lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.

Recurentul prin apărător, solicită admiterea recursului. Arată că nu s-au avut în vedere probele depuse la dosar, respectiv, planșele foto depuse la filele 16-18 din dosar. Arată cu privire la aceste planșe foto că au fost făcute la ora 17:53:25, iar din cuprinsul acestora rezultă faptul că pietonul care traversa se afla pe celălalt sens. Având în vedere că în speță este vorba de un drum cu două benzi pe sens, iar lățimea unei benzi este de 4 m, rezultă că pietonul ar fi trebuit să parcurgă 8 m, de la trotuar până la axul drumului.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 21.09.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, petentul M____ M_____ a contestat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 17.09.2012.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că a observat un pieton care se afla pe trotuar pe sensul celălalt, iar după ce petentul a trecut cu partea din față a mașinii, pietonul a pus piciorul pe carosabil, traversând pe trecerea de pietoni dar neajungând la axul drumului.

În drept petentul a invocat art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În susținerea plângerii, petentul a depus, înscrisuri.

În privința timbrajului, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Intimatul a depus, la data de 28.11.2012 și 04.12.2012, înscrisuri(planșe foto și CD) și întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate.

La data de 06.12.2012 petentul a depus o cerere precizatoare și completatoare prin care a arătat că pretinsul pieton nu se afla pe sensul de deplasare al autoturismului petentului, fapt ce rezultă din însuși procesul verbal contestat.

La data de 04.02.2013 intimatul a depus Cd și planșe foto.

La data de 14.02.2013 petentul a depus planșe foto.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei iar pentru petent proba testimonială cu doi martori: moise E____ și B_______ I____, declarațiile acestora fiind depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2238/04.04.2013, Judecătoria Cornetu a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.09.2012, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002 cu amendă în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100/3/b din OUG nr.195/2002 rep., întrucât acesta, în data de 17.09.2012, ora 17.33, pe DN6 km 12+500m, în B________, a condus auto marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare regulamentar.

La rubrica alte mențiuni se precizează „Pietonul care traversa se afla pe celălalt senss”.

În acest sens, potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.

Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.

a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat.

În fapt, potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului. Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta in sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității. A susținut faptul că a observat pietonul care se deplasa pe trecerea de pietoni, pe sensul celălalt de mers, aspecte confirmate de soția sa și de martorul B_______ I____, audiați în cauză.

Pe de altă parte, intimatul a depus la dosarul cauzei proba foto și video, înregistrată cu aparatul radar, din analiza căreia rezultă cu evidență împrejurarea că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se angajase în traversare pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers.

Astfel, instanța a constatat, din probele menționate anterior, că pietonul aflat pe trecerea de petoni semnalizată corespunzător, a traversat sensul de mers opus celui pe care circula petentul, iar în momentul în care a ajuns în dreptul axului drumului ce despărțea sensurile de mers, urmând a-și continua traversarea pe trecerea de pietoni pe sensul de mers pe care se deplasa petentul, vehiculul condus de petent a trecut în viteză, pe banda de mers de lângă axul drumului.

Astfel, petentul, în apropierea trecerii de pietoni, era obligat să reducă viteza până la evitarea oricărui pericol , viteză care să-i permită să oprească în condiții de siguranță în condițiile în care s-ar fi aflat un pieton în traversare.

Din probele administrate în cauză, instanța a înlăturat depozițiile martorilor audiați pe care instanța le apreciază ca fiind subiective și care nu sunt de natură a combate cele înregistrate cu mijloace tehnice specifice.

Instanța a apreciat că organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.

Astfel, instanța a reținut că afirmațiile petentului cu privire fapta reținută în sarcina sa, nu este susținută, cu nici un alt mijloc de probă, pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 .

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 280 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța a respins plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2238/04.04.2013, a formulat recurs petentul solicitând admiterea recursului și după rejudecare casarea sentinței civile recurate.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că a solicitat agentului constatator să însereze la rubrica „Mențiuni” faptul că „Pietonul care traversa se afla pe celălalt sens.”, iar din planșele foto depuse la dosar rezultă fără echivoc și contrar celor susținute de instanță că pietornul care traversa nu se afla pe sensul de mers al petentului.

S-a mai arătat că din declarațiile martorilor rezultă același lucru, însă instanța a înlăturat depozițiile acestora ca fiind subiective, reținând că afirmațiile petentului nu sunt susținute de nici un alt mijloc de probă. Astfel cum reiese din planșele foto, situația de fapt a fost surprinsă la ora 17:53:25, moment în care așa cum a reținut și instanța, pietonul se angajase în traversare și se apropia de axul drumului. Având în vedere că în speță este vorba despre un drum cu două benzi pe sens, iar lățimea unei benzi este de 4 m, rezultă că pietonul ar fi trebuit să parcurgă 8 m, de la trotuar până la axul drumului. Este lesne de observat că pietonul este la o distanță mare de axul drumului la momentul efectuării pozei, adică la ora 17:53:25. Din planșa nr. 3, adică ultima în ordine cronologică, se poate observa că în aceiași secundă - 17:53:25 – autoturismul condus de petent, deja depășise marcajul destinat pietonilor, și că pietonul se afla în fața autoturismului care circula din sens opus.

În drept au fost invocate disp. art. 304¹ C. proc. Civ.

Deși legal citat cu copia motivelor de recurs, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor invocate de recurentul petent, tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.09.2012, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002 cu amendă în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100/3/b din OUG nr.195/2002 rep., întrucât acesta, în data de 17.09.2012, ora 17.33, pe DN6 km 12+500m, în B________, a condus auto marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare regulamentar.

Așa cum a reținut și instanța de fond, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 și urm. din OG 2/2001 a căror încălcare atrag nulitatea actului de control.

În ceea ce privește netemeinicia procesului verbal tribunalul constată că susținerile recurentului petent sunt nefondate.

Astfel, din probele administrate respectiv planșele foto și în special înregistrările video depuse la dosarul cauzei de către agentul constatator, rezultă fără niciun dubiu săvârșirea de către recurentul petent a contravenției pentru care a fost sancționat.

Din vizionarea de către tribunal a înregistrării video, rezultă că pietonul (o persoană de sex feminin cu un căruț în care se afla un copil), aflat pe trecerea de petoni semnalizată corespunzător, a traversat pe sensul de mers opus celui pe care circula recurentul petent, iar în momentul în care pietonul a ajuns în dreptul axului drumului ce despărțea sensurile de mers, urmând a-și continua traversarea pe trecerea de pietoni pe sensul de mers pe care se deplasa recurentul petent, vehiculul condus de acesta a trecut în viteză, pe banda de mers de lângă axul drumului.

Astfel, recurentul petent, în apropierea trecerii de pietoni, era obligat să reducă viteza până la evitarea oricărui pericol , viteză care să-i permită să oprească în condiții de siguranță în condițiile în care s-ar fi aflat un pieton în traversare.

Pietonul aflat pe trecerea de pietoni și care traversa regulamentar s-a oprit din traversare în mijlocul străzii pentru a evita autovehiculul condus de către recurentul petent și care avea obligația de a acorda prioritate de trecere, evitându-se astfel producerea unui grav accident.

Declarațiile martorilor audiați la instanța de fond și susținerile recurentului petent în sensul că nu ar fi săvârșit contravenția reținută în sarcina sa sunt lipsite de suport probator având în vedere înregistrarea video mai sus menționată din care rezultă fără echivoc neacordarea priorității pietonului care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni.

Tribunalul constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social crescut al faptei, fiind respectate disp. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept în temeiul disp. art. 312 C. proc. Civ, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de recurentul M____ M_____ împotriva sentinței civile nr.2238/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOVca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014

Președinte Judecător Judecător

M_____ E_____ A____ D_________ G_______ N_______

Grefier

L_______ I___

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud: N.G./2exemplare

Jud.fond :S_____ I____ - Jud. /Cornetu