DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 557

Ședința publică din 17.09.2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE – A______ L____ B___

JUDECĂTORI – C_____ D___

- C_____ M_________

GREFIER - R_____ M________

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta petiționară ____________________, cu sediul în Găești, _______________________________, _______________ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2875/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ____________________, nr. 64, județul Dâmbovița.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței care este obiectul pricinii, stadiul judecății cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Instanța analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, constată :

Prin sentința civilă nr. 2875/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, instanța de fond a admis, în parte, plângerea formulată de petenta ____________________ Găești, prin administrator Such I____, în contradictoriu I____________ de Poliție al Județului Dâmbovița și dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 6.000 lei, fiind menținut restul dispozițiilor procesului verbal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :

Potrivit mențiunilor procesului verbal PA nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.11.2012, la sediul petentei rezultă că aceasta a efectuat acte de comerț la punctul de lucru din Găești, fără îndeplinirea condițiilor stabilite de Legea 82/1991, republicată, respectiv fără întocmirea NIR pentru factura xxxxxx/16.11.2012, pentru cantitatea de 200 de sticle de bere Becks, 0,5 l, cu valoare de 488,56 lei.

În temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 s-a dispus confiscarea sumei de 488,50 lei și s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a Legea nr. 12/1990.

Verificând legalitatea procesului – verbal atacat conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat ca acesta este legal întocmit, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Dâmbovița fiind competent a constata contravenții și a aplica sancțiuni în baza art. 2 alin. 3 din Legea 12/1990, republicată, iar fapta reținută în sarcina petentului se circumscrie prevederilor art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, republicată.

Astfel, potrivit art. 1 lit. a din Legea 12/1990, republicată, în vigoare la data săvârșirii faptei, constituie contravenție efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege. Art. 2 lit. f din același act normativ dispune că faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) și k), în cazul în care au fost săvârșite de persoane juridice, se sancționează cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei.

De asemenea, art. 4 din Legea 12/1990 dispune că mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), …, dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.

Sancțiunea amenzii aplicată petentului în valoare de 10.000 lei se încadrează în limitele prevăzute de lege iar sancțiunea confiscării se circumscrie art. 4 din Lega 12/1990,r.

De asemenea, instanța a reținut că procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001 și nu pot fi primite susținerile petentului, în sensul că nu este subiect activ al contravenției, deoarece din interpretarea art. 1 și art. 2 din Legea 12/1990, republicată, rezultă că subiectul contravenției poate fi persoana fizică sau persoana juridică ce efectuează acte sau fapte de comerț ce intră sub incidența legii arătate, în condițiile în care bunurile în privința cărora nu s-a întocmit nota de intrare recepție aparțineau societății petente, așa cum se constată din mențiunile facturii aflate la dosar la fila 51.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că, situația de fapt reținută în procesul verbal de constatare a contravenției a fost dovedită.

Astfel, deși OG 2/2001, nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ, astfel că beneficiază de prezumția relativă de autenticitate și legalitate, revenind petentului sarcina probei potrivit art. 47 din OG 2/2001 coroborat cu art. 249 din C.pr.civ.. privind contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.

Din analiza procesului verbal de constatare a contravenției, instanța a reținut că acesta este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, iar apărările petentului privind faptul că nu s-a întocmit nota de intrare recepție, întrucât marfa livrată era parțial necorespunzătoare calitativ, nu pot fi reținute.

Susținerile martorului audiat – P___ G________ C_______, angajat la societatea petentă, au fost înlăturate, ca fiind pro causa, constituind o apărare edificată în susținerea plângerii.

Petenta nu a oferit nici o informație cu privire la situația ulterioară a mărfii cu deficiențe calitative și nu a justificat de ce nu s-a întocmit, notă de intrare recepție pentru cantitatea de 80 % din băutura livrată, care corespundea calitativ. O confirmare în plus că aceste apărări sunt neconforme cu realitatea este și faptul că reprezentantul petentei a semnat procesul verbal la data întocmirii acestuia fără obiecțiuni.

În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuirea a sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța a apreciat că raportat la dispozițiile art. 7 alin. 2 și art. 21 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea avertismentului nu este în măsură să asigure scopul preventiv-educativ al sancțiunii având în vedere și cuantumul ridicat al minimului special al sancțiunii prevăzut de art. 2 lit. f din Legea nr. 12/1990.

Constatând că intimata nu a susținut și nu a dovedit că petenta nu este la prima încălcare de acest fel a Legii nr. 12/1990, raportat la prejudiciul redus care a fost și acoperit prin măsura confiscării, instanța a procedat la reindividualizarea sancțiunii amenzii, în sensul că a redus cuantumul acesteia de la 10.000 lei la 6.000 lei.

Împotriva acestei sentinței, la data de 06 martie 2014, petiționara ____________________ a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs, se arată că soluția pronunțată de judecătorul fondului este una greșita, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale, raționamentul fiind greșit și contrar probelor administrate, considerând că justețea tezei adoptate în speța dedusă judecații apare ca fiind fundamental greșită, întrucât instanța a reținut, sub aspectul temeiniciei actului constatator că din coroborarea probelor administrate nu s-a făcut dovada existentei unei stări de fapt contrare celei reținute de agentul constatator.

De asemenea, în mod nejustificat, și fără o motivare corespunzătoare și convingătoare instanța a înlăturat depozițiile martorei P___ G________ C_______, considerându-le ca fiind pro causa și apreciind că declarația sa constituie o declarație edificată în susținerea plângerii.

Este de observat că nici din conținutul plângerii contravenționale și nici din depoziția martorei nu a rezultat ca situația de fapt descrisă în actul constatator ar fi alta.

Recurenta arată că a solicitat instanței să se pronunța asupra proporționalității sancțiunii aplicate, în raport de fapta săvârșita, de urmările produse sau care se puteau produce, însă instanța nu face nicio referire și nici nu reține la momentul deliberării, că în speța a fost vorba de omisiunea întocmirii notei de intrare - recepție a cantității de 200 sticle de bere, a cărei valoare era 488,5 lei.

Totodată nu s-a reținut nici faptul că băutura era depozitata în beciul clădirii, nefiind expusa la vânzare, tocmai pentru faptul că o parte din sticlele cu bere prezentau deprecieri calitative, iar până la sosirea în unitate a administratorului societății petente, vânzătoarea ( martora P___ G________ C_______) nu putea dispune nici o măsură.

Organele de control au identificat în incinta spațiului comercial controlat factura fiscala ce însoțise marfa, ceea ce presupune lipsa oricărei intenții de eludare a legii, în condițiile în care nu se poate aprecia ca se efectuaseră deja acte sau fapte de comerț cu încălcarea dispozițiilor legale.

Se arată că ulterior situația mărfii necorespunzătoare calitativ s-a reglementat, fiind întocmita si nota de intrare - recepție.

În ceea ce privește urmarea produsă, în sensul influentei fiscale a neînregistrării, de moment în evidența primară contabilă, este una mai mult decât nesemnificativă ; astfel, teoretic ar fi rezultat un prejudiciu cauzat bugetului de stat în sumă de 192 lei.

Chiar dacă limitele sancțiunii contravenționale aplicabile unei asemenea fapte se situează între 6.000 lei și 20.000 lei, aplicarea sancțiunii se realizează întotdeauna în raport de pericolul concret al faptei, de urmările produse sau care se puteau produce, precum și în raport de persoana sancționată.

Se consideră că și sancțiunea de 6.000 lei apare ca fiind împovărătoare, având în vedere cifra de afaceri modică și faptul că petenta este la prima abatere.

Pentru considerentele expuse, se solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate si reținând cauza spre judecare să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de plata a amenzii în suma de 10.000 lei și restituirea sumei confiscate de 488,5 lei ; iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului si restituirea sumei confiscate de 488,5 lei.

Prin întâmpinarea depusă de intimata IPJ Dâmbovița, se solicită respingerea recursului, cu motivarea că materialul probatoriu a fost corect administrat, iar instanța a dat dovadă de clemență, reducând cuantumul amenzii aplicate.

Faptul că depozițiile martorei au fost înlăturate, nu reprezintă o ilegalitate, ci instanța a ținut seama de relația de prepușenie existentă între angajat și angajator.

În speță, nu poate fi vorba că a existat o omisiune ( în sensul sugerat de către recurentă ) de a se întocmi nota de intrare recepție a 200 sticle de bere, întrucât întocmirea acestui document este obligatorie pentru ca operațiunea comercială să poată fi înregistrată în contabilitate.

În fapt, această omisiune este sancționată de legiuitor, întrucât ea stă la baza comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.

Dacă într-adevăr sticlele de bere ar fi fost depreciate calitativ, atunci, pe lângă nota de intrare recepție a mărfii, recurenta trebuia să prezinte și un proces verbal prin care atesta că marfa este depreciată și urmează a fi distrusă, însă indiferent de calitatea mărfii, din moment ce a fost achiziționată, recurenta trebuia să întocmească nota de intrare recepție.

Intimata arată că susținerea recurentei, în sensul că are o cifră de afaceri modică, este o simplă afirmație, fără a fi probată cu extrase de cont bancar pe ultimul an din care să rezulte operațiunile comerciale derulate și, pe de altă parte, este irelevant, întrucât sancțiunea a fost aplicată ca urmare a nesocotirii legii.

Se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.

Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu disp. art.304 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente:

Instanța de control judiciar, reanalizând probele administrate la fond, apreciază că motivul invocat de recurentă, în sensul că nu au fost corect interpretate probele, apare ca fiind nefondat.

Instanța de fond a justificat înlăturarea declarației martorei, având în vedere, pe o parte, relația de prepușenie cu petenta, iar pe de altă parte, aspectul că declarația nu se coroborează cu celelalte probe.

În condițiile în care marfa era depreciată calitativ, trebuia ca recurenta, pe lângă nota de recepție a mărfii, să întocmească și un proces verbal care să ateste că marfa era depreciată și urmează a fi distrusă, însă aceasta nu a prezentat nici proces verbal de distrugere și nici nota de intrare recepție marfă, astfel că apare neconcordanță cu declarația martorei.

Pe de altă parte, petenta nu a oferit nici o informație care să justifice neîntocmirea notei de intrare recepție pentru cantitatea de 80 % din băutura livrată care corespundea calitativ, fiind o altă confirmare a neconcordanței dintre declarațiile martorei și celelalte probe.

În condițiile în care situația de fapt menționată în procesul verbal, nu corespundea realității, recurenta, prin administrator avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni, însă aceasta a preferat să semneze procesul verbal, fără obiecțiuni, menționând acest aspect „ nu am obiecțiuni” fila 29 dosar fond.

Tribunalul apreciază că și motivul de recurs, referitor la neproporționalitatea sancțiunii, în raport cu prejudiciul, este nefondat, întrucât față de cuantumul ridicat al minimului special al amenzii prevăzut în norma de incriminare, rezultă că legiuitorul a avut în vedere faptul că această contravenție se încadrează în categoria celor cu un grad ridicat de pericol social.

S-a avut în vedere de legiuitor nu prejudiciul creat prin neînregistrarea în contabilitate a mărfii respective, ci starea de pericol care se creează în condițiile în care această faptă devine de una de obicei.

Pe de altă parte, se poate observa că instanța a dat dovadă de clemență, diminuându-i amenda la minimum prevăzut la norma de incriminare, în condițiile în care nu aprobat în nici un fel că este la prima abatere și că are o cifră de afaceri modică, așa cum a susținut.

În raport de aceste considerente, urmează a respinge recursul, menținând sentința instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta petiționară ____________________, cu sediul în Găești, _______________________________, _______________ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2875/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ____________________, nr. 64, județul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17.09.2014.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

A______ L____ B___ C_____ D___ C_____ M_________

GREFIER,

R_____ M________

J.F.A____ M____ O_____

Jud. Găești

dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Red. - ALB/SEM

2 ex./15.10.2014