Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1917

Ședința publică din data de 06.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I______ T____

JUDECĂTOR: M____ T____ C_______

GREFIER: A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelant L_______ L______ împotriva sentinței civile nr. 1521/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____ având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.10.2015, care face parte integrantă din prezenta sentință.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1521/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul L_______ L______ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, întocmit de I____________ de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria D___ a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx, emis în data de 18.06.2014, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit e din OUG nr195/2002 și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

S-a reținut în sarcina petentului că în data de 18.06.2014 la ora 7:36 pe DN 59 la km 21+300 a condus autoturismul marca BMW cu nr. XXXXXXXX viteza de 124 km /ora ,la limită de 60 km/h, depășind cu 67 km/h limita legal admisă. Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.

Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de către aceasta, iar la rubrica obiecțiuni s-a consemnat că petentul nu a avut viteza consemnată în procesul verbal.

Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO , trebuie analizat , în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii : 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.

În cauză, nerespectarea regulilor privind viteza reprezintă o faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 765 lei ,dar și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile. Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.

Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.

Din această perspectivă , procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convenția Europeană.

Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară , probă ce revine contestatorului.

Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –IV –a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km /h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Disp. art. 109 din OG nr.2/2001 stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit alin. 3 : În cazurile prevăzute la alin. 2, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”

De asemenea, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”

Analizând dispozițiile de mai sus, instanța a reținut că în situația în care un conducător auto depășește viteza legală, pentru a-i fi imputată fapta și pentru ca acesta să fie sancționat contravențional trebuie ca viteza de deplasare a acestuia să fie depistată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.

Instanța a reținut că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități , petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit e din OUG nr.195/2002.

Instanța nu va reține că viteza de deplasare a petentului era mai mică decât cea înregistrată pentru că rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu cinemometrul nu înglobează limitele erorilor tolerate, ci înglobează o eroare de măsurare a cărei valori poate diferi de la o măsurare la alta, iar la controlul metrologic legal efectuat periodic prin verificări metrologice se urmărește ca aceste erori de măsurare să se încadreze în limitele erorilor tolerate impuse. Ulterior efectuării controlului metrologic legal utilizatorul are obligația de a respecta instrucțiunile de instalare , punere în funcțiune și utilizare , elaborate de producător. Verificarea încadrării în cerințele cuprinse în NML 021-05 ( printre care se numără și încadrarea în limitele erorilor tolerate , conform paragrafului 3.1.1 ) se realizează în principal cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.

Întrucât la dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului folosit ( fila 8) , atestatul agentului constatator (fila 8) precum și înregistrarea video din data de 18.06.2014 ora 7:36, instanța a constatat că viteza cu care circula petentul la volanul auto marca BMW cu nr. XXXXXXXX pe DN 59 la Km 21+300 , tronson de drum pe care limita de viteză este de 60 km/h, a fost de 127 km/h, cinemometrul montat pe autospeciala poliției indicând corect viteza și întrucât agentul constatator este o persoană calificată , s-a apreciat că au fost respectate instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare elaborate de producătorul aparatului, aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx măsurând viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.

Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este indicat numărul și ____________________ și marca și numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul la volanul autoturismului, putându-se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art.109 alin.2 din O.G nr.195/2002, respectiv dacă viteza a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic , procesul verbal fiind susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă probă de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si recunoscuta de Curtea Europeana în numeroase cauze referitoare la contravenții (cauza A_____ împotriva României).

De altfel , petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina sa.

În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivit disp. art.249 C.proc.civ., lui îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța a constatat așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată amenda în cuantum de 765 lei( echivalentul a 9 puncte-amenda , punctajul minim conform clasei IV de sancțiuni – art.98 alin.4 lit. d din OUG nr.195/2002) cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, în cauză, agentul constatator a aplicat corect aceste dispoziții legale și a individualizat corect sancțiunea.

Fată de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și a menținut procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.

Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul L_______ L______, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, rejudecarea pe fond, în sensul admiterii plângerii contravenționale și a anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.

În motivare, petentul apelant a arătat că sentința atacată o consideră nelegală si netemeinica întrucât în aprecierea sa s-a dat cu încălcarea dreptului la apărare fiind pronunțata in urma administrării unui probatoriu superficial in care singurele probe acceptate au fost cele depuse de intimata I.P.J T____, nici acelea nu au fost analizate cu obiectivitate, astfel deși s-a depus un CD cu filmarea video, nici acesta nu a fost luat in considerare, pentru ca daca s-ar fi vizionat, instanța ar fi ajuns la concluzia clara a faptelor susținute de acesta, acelea prezentate in plângere, respectiv inexistenta unei viteze de 127 km/h in dreptul indicatorului de limitare a vitezei la 70 km/h, ci de 94 km/h.

Prima instanța s-a mulțumit doar sa facă o dezbatere teoretica despre cat de mult i-au fost respectate drepturile procesuale, dar deși a făcut repetate trimiteri la legislația si jurisprudența europeana, le-a ignorat pe toate.

Starea de fapt care a fost prezentata in plângere este reala, in data de 18.06.2014 in jurul orei 07.30, in timp ce apelantul conducea autoturismul personal, intre localitățile Sag si Jebel, a fost oprit de un echipaj al I.P.J T____, spunându-i-se ca a depășit viteza legala ________________ era un indicator de limitare a vitezei.

Apelantul mai menționează faptul că autoturismul politiei venea din sens opus, aflându-se in mers, iar acesta a oprit ______________________ scurta, întrucât a intrat pe contrasens blocându-mi trecerea.

In aceasta împrejurare, apelantul i-a spus agentului ca nu a avut viteza pretinsă de acesta, s-au vizionat împreuna imaginile radar și apărea viteza de 94 km/h înainte de indicatorul de limitare a vitezei la 70 km/h, nu 127 km/h, imaginile prezentate pe CD confirmând pe deplin susținerile învederate.

Se mai învederează că, starea de fapt poate fi confirmata si de martorii solicitați, colegi de serviciu aflați in mașina cu apelantul. Prima instanța a considerat neconcludenta proba cu martori, deși practica judiciara este constanta in a admite audierea martorilor pentru dovedirea împrejurărilor in care s-a comis contravenția.

F___ de aceasta situație, deși agentul constatator a observat si constatat ca s-a redus viteza, imaginile arata 94 km/h, i-a aplicat totuși sancțiunea din clasa a IV a de sancțiuni, deși in dreptul indicatorului de limitare a vitezei eu nu aveam viteza de 127 km/h. ceea ce impunea într - adevăr aplicarea unei sancțiuni contravenționale, dar nu din clasa a IV a, ci dintr-o clasa inferioara de sancțiuni.

Totodată, se impunea luarea in calcul si a erorii de + sau - 5% prevăzuta in MNL 021-05, ceea ce ar fi determinat o alta sancțiune. Aprecierea ca măsurării de viteza nu i se poate aplica aceasta eroare este greșita, întrucât cinemometrul înglobează limitele erorii tolerate.

Referitor la încălcarea dreptului la apărare, se arată faptul ca apelantul nu a beneficiat de asistenta juridica si a solicitat prima data un termen pentru a-și putea angaja un avocat, întrucât din luna mai 2014 este detașat la M______ Noua cu șantierul unde lucrează, prezenta sa acolo fiind obligatorie nu a avut timpul necesar pentru aceasta, considerând ca prima instanța a comis un abuz respingându-i aceasta cerere justificata.

În drept au fost invocate prevederile legale mai sus arătate, iar în probațiune s-a solicitat proba testimonială cu martorii: N______ D____, cu domiciliul în Timișoara, _____________________ D______, cu domiciliul în C______, ____________________________, _____________________________> Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Legal citat, intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, în esență, intimatul a arătat că fapta reținută în sarcina petentului există și constituie contravenție, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor fiind întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru legalitatea acestuia. De asemenea, intimatul a arătat că actul sancționator a fost temeinic încheiat, sens în care a fost invocată prezumția de legalitate și veridicitate a acestuia și a arătat că susținerile petentului nu au nici un suport probator. A arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, petentul făcându-se vinovat pentru săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001. OUG nr. 195/2002, iar în probațiune nu s-au formulat cereri.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 466 - 482 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională din clasa a IV – a și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Prin urmare, legalitatea constatării și sancționarea contravenției depinde de utilizarea unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Fapta pentru care a fost sancționat petentul a fost constatată cu aparatul radar instalat pe MAI xxxxx, aflat în perioada de valabilitate a verificării metrologice atestate de buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx, care cuprinde și toate celelalte date ale aparatului, fiind totodată utilizat în acea dată de un agent atestat în utilizarea radarului, cu cod operator xxxxx, toate aceste mențiuni fiind cuprinse în procesul verbal contestat.

Referitor la viteza înregistrată, înregistrarea video/radar depusă la dosar evidențiază autovehiculul condus de către petent cu viteza de 127 km/h, pentru care a fost sancționat.

În ceea ce privește limita de viteză a sectorului de drum pe care circula petentul, adresa depusă la dosar de către CNADNR, la solicitarea instanței, confirmă mențiunile agentului constatator din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ceea a și determinat revenirea instanței asupra probei testimoniale încuviințate în apel la un termen anterior.

În fine, referitor la marja de eroare invocată de către petentul apelant, tribunalul reține că prevederile pct. 3.1.2. din NML 021-05 referitoare la eroarea tolerată nu sunt aplicabile cauzei în aprecierea asupra măsurătorilor înregistrate de aparat, acestea fiind norme aplicabile la eliberarea avizului metrologic pentru atestarea exactității în măsurătoare, ca și grad de concordanță între rezultatul unei măsurări și valoarea convențional adevărată a mărimii măsurate.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, tribunalul constată că cererea petentului nu a fost motivată sub nici un aspect și, față de sancțiunile minime aplicate acestuia prin procesul verbal contestat și în lipsa unei circumstanțe excepționale în persoana petentului, în aplicarea dispozițiilor art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere și lipsa obiecțiunilor, va respinge și cererea de înlocuire a sancțiunilor cu avertisment.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de petent, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant L_______ L______, cu domiciliul în Timișoara, ____________________________, nr.3, ___________, ___________________, împotriva sentinței civile nr. 1521/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în Timișoara, ______________________.44-46, județul T____, ca nefondat, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____

A.C. 10 Decembrie 2015

Jud. IT/08.01.2016

4ex/2com

Jud. Fond. A____ P_________ M____

- Jud. D___