R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 76

Ședința publică din data 15 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

P_________: G______ M_____

JUDECATOR: B______ A______ M________

GREFIER : C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanta – intimată C_____ - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI SI PODURI, cu sediul în sector 6, București, ___________________. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 636 din data de 16 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria S_____ în contradictoriu cu intimata - petentă ________________________, cu sediul în S_____, ______________________. 9 -11, ______________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat, iar la dosarul cauzei s-a depus de către intimată întâmpinare.

Instanța față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare pe cererea de apel.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S_____ sub nr. 589/310/2015 de petiționarul ________________________ cu sediul în S_____, ______________________. 9-11, ______________________, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatarea și sancționarea contravenției _________ cu nr. xxxxxxx din 26.07.2011, in contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI SI PODURI cu sediul în București, ___________________. 401A, sector 6 contestându-se legalitatea si temeinicia procesului verbal mai sus menționat și solicitându-se anularea acestuia.

În motivarea plângerii petentul învederează instanței că a fost sancționat cu amenda contravenționala in cuantum de 250 lei plus tariful de utilizare a drumurilor de 125,00 lei in mod eronat deoarece a săvârșit contravenția prevăzuta de art. 8 alin 1 din OG 15/2002, a circulat pe DN1 Romanești fără a deține rovinieta valabilă.

Petentul învederează faptul ca procesul verbal a fost întocmit la data de 26.07.2011, orele 9.58, pentru o fapta săvârșită la data de 11.02.2011, orele 21.52 si i-a fost comunicat prin afișare la data de 11.03.2015 deci cu depășirea evidenta a termenului de 30 de zile de la data constatării contravenției.

Petentul înțelege să invoce nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție deoarece acestui act sancționator ii lipsește semnătura olografă a agentului constatator, nulitate stipulata de Decizia nr. 6/16.02.2015 a ICCJ data in dosarul 14/2014 si unde a fost admis recursul în interesul legii.

Intimata a formulat întâmpinare (f.10) prin care solicita instantei sa respingă plângerea formulata de către petenta întrucât petenta nu a plătit tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Prin sentința civilă nr. 636 din data de 16 septembrie 2015, Judecătoria S_____ a admis excepția nulității procesului verbal de contravenție, a admis plângerea formulată de petenta S.C. T________ C______ SRL și a dispus anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea contravenientei de plata amenzii în cuantum de 250 lei si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale in suma de 125 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 26.07.2011 orele 9.58 în București, ____________________. 401 A, s-a încheiat împotriva petiționarei Procesul Verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx.

În procesul verbal se reține că, la data de 11.02.2011, orele 21.52, pe DN1 Romanești, petentul a circulat cu vehicul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX fără a deține rovinietĂ valabilĂ.

De asemenea, instanța reține că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”

În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța apreciază că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, așa încât nici amenda, nici obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nu mai are nici un suport legal în prezent.

Totodată, instanța reține că Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 6 din 16 februarie 2015 referitoare la procesele verbale de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI SI PODURI transmițând persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Instanța are în vedere faptul că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nici o distincție în acest sens.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel organul constatator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,susținând în esență că în mod eronat instanța de fond nu a reținut că potrivit art.7 și art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 obligația de plată revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care, după caz poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. Se solicită admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței și pe fond, respingerea plângerii contravenționale. Se mai arata ca, in cuprinsul OG nr. 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, nu este prevazut un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale, sens in care, cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale prin procesul-verbal contestat, se aplica dispozitiile OG nr. 2/2001. Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

In cauza de fata, procesul-verbal de contraventie nu a fost incheiat si comunicat in termenul de 30 de zile calculat de la data savarsirii faptei.

La momentul savarsirii faptei, precum si la cel al intocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu continea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit carora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.

Tribunalul mai retine ca, potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Dispozitiile art 12 din OG nr. 2/2001, conform carora legea contraventionala mai favorabila se aplica retroactiv numai in anumite situatii( respectiv -1-Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.) nu pot fi insa interpretate in sensul ca numai in acele cazuri legea contraventionala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. In realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constitutiei, textul art. 15 din Constitutie a fost completat prin introducerea principiului aplicarii retroactive a legii contraventionale mai favorabile, fara ca dispozitiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la randul lor completate in raport de noile prevederi constitutionale. Totusi, art. 15 alin 2 din Constitutie este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sanctioneaza contraventii in conditii mai favorabile decat in trecut, prevederile nou introduse urmand sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumeaza notiunii de lege contraventionala, avand in vedere ca reglementeaza un alt termen de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale este de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar in cazul contraventiilor continue de 6 luni de la data constatarii faptei.

Se constata de asemenea, abrogarea dispozitiilor art. 8 alin 3, alin 3¹ si alin 6 din OG nr. 15/2002.

In consecinta, tribunalul retine incidenta in cauza a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozitiile legii contraventionale mai favorabile aplicandu-se si faptelor savarsite anterior intrarii in vigoare a L 144/2012.

In cauza de fata, tribunalul constata ca procesul verbal de contraventie desi a fost intocmit in termen 6 luni de la momentul savarsirii faptei (termenul comun de prescriptie a raspunderii contraventionale), nu a fost incheiat in termenul de prescriptie nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul savarsirii faptei, astfel incat la data incheierii sale contravenientul nu mai raspundea contraventional, fiind implinit termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Se mai constata ca procesul-verbal de contraventie nu cuprinde semnatura agentului constatator.

Potrivit dispozitiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.

Avand in vedere regimul juridic al nulitatii absolute reglementat de art. 178 alin. 1 c. pr. civ., conform caruia nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte din proces, de judecator sau, dupa caz, de procuror, in orice stare a judecatii cauzei, precum si faptul ca procesul-verbal de contraventie este un act administrativ constatator, tribunalul constata ca procesul-verbal de contraventie contestat in prezenta cauza nu poarta semnatura olografa a agentului constatator, astfel ca este lovit de nulitate.

Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, date in forma electronica sunt reprezentari ale informatiei __________________________ adecvata crearii, prelucrarii, trimiterii, primirii sau stocarii acesteia prin mijloace electronice.

Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Un act juridic, inteles atat ca negotium, cat si ca instrumentum, poate sa intre in sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci cand manifestarea de vointa a celui de la care actul emana imbraca forma electronica si, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii in aceeasi forma, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor in format electronic.

In situatia in care manifestarea de vointa a emitentului actului ajunge la destinatarul sau pe suport hartie, inscrisul astfel transmis nu mai este in forma electronica.

In temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.

Asadar, legiuitorul a prevazut expres ca actul in format electronic ce poarta o semnatura electronica extinsa este asimilat unui act sub semnatura privata, insa acesta este destinat exclusiv folosirii in sistemul electronic.

Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede ca: „inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.”

Ca atare, legiuitorul instituie conditia recunoasterii actului in forma electronica de cel caruia i se opune pentru ca acesta sa aiba acelasi efect juridic ca actul autentic.

In baza dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.

Semnatura electronica este definita de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentand „date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare”.

Semnatura electronica extinsa este definita de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentand „acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) este legata in mod unic de semnatar;

b) asigura identificarea semnatarului;

c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legata de datele in forma electronica, la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila.”

Din analiza dispozitiilor legale citate se desprinde concluzia ca semnatura electronica nu se poate atasa decat unui inscris in forma electronica. Ca atare, ea nu poate fi aplicata pe un inscris aflat pe suport hartie.

Se mai retine ca, prin decizia nr.6, pronuntata în dosarul nr. 14/2014, ICCJ a admis recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

In raport de aceste considerente, in baza art. 480 cod de procedura civila, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta – intimată C_____ - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI SI PODURI, cu sediul în sector 6, București, ___________________. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 636 din data de 16 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria S_____ în contradictoriu cu intimata - petentă ________________________, cu sediul în S_____, ______________________. 9 -11, ______________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE,

G______ M_____

JUDECĂTOR,

B______ A______ M________

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. GM / TEHNORED.CEM/ 2EX/ 22.01.2016

d.f. XXXXXXXXXXXX - Jud. S_____

j.f. – M_______ Ș_____ - V____

Operator de date cu caracter personal 5595