Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din 18 septembrie 2015

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

DECIZIA NR. 760 A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă ____________________ B_______, prin administrator B____ V______ cu sediul în B_______, _______________________. 93, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, împotriva sentinței civile nr. 423 din 16 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic C_____ F_____ pentru petentă, lipsind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Din oficiu, instanța pune în discuție excepția de tardivitate a prezentului apel și acordă cuvântul părții prezente asupra acesteia.

Consilier juridic C_____ F_____ solicită admiterea excepției, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 423 din 16 ianuarie 2015 Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A______ I____ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 24.09.2013, petenta a fost sancționată contravențional de intimat prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 3636 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 53/2003 cu sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1500 de lei și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 din H.G. nr. 500/2011 cu avertisment. S-a reținut că petenta nu ține evidența orelor de muncă prestate de către salariați conform situației de fapt, fiind încălcate astfel prevederile art.119 din Legea nr. 53/2003 republicată. De asemenea s-a mai reținut că petenta nu păstrează la sediul societății Registrul general de evidență a salariaților în format electronic.

În drept, instanța de fond, în temeiul disp. art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată prin Legea nr. 180/2002 cu modificările și completările ulterioare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărît asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta de bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră ce intră în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Așadar, a reținut prima instanță că prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, în sine, contrară dispozițiilor art.6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare (Cauza xxxxx/03, A_____ împotriva României, paragraful 60).

A concluzionat prima instanță că, procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menționate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanța având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contravenționale.

Instanța de fond a reținut că petenta nu a făcut dovada contrară celor consemnate în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție nefiind răsturnată.

Astfel, a constatat prima instanță că din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine săvârșirea faptelor contravenționale de către petentă așa cum au fost descrise de către intimată în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, a procesului verbal de control și a anexei la acesta din urmă.

A mai reținut prima instanță că, potrivit contractelor de muncă ale celor 3 salariați ai societății petente încheiate în formă scrisă, aceștia desfășoară activitate la punctul de lucru al petentei - spălătorie auto – din municipiul B_______, ______________________.62, pe durata unui program de lucru zilnic de 4 ore/zi, 20 ore/săptămână. Că, din înscrisurile depuse de intimată, respectiv fișele de identificare ale celor 3 salariați ai petentei, M_____ C_______, D_____ D_____ și G________ S______ se confirmă norma parțială de muncă specificată în contractele individuale de muncă precum și suplimentar repartizarea programului de lucru în ture, respectiv tura I în intervalul 08-12.00 iar tura II în intervalul 12.00-17.00.

A mai constatat prima instanță că din aceleași fișe de identificare (D_____ D_____, G________ S______), în care intimata a consemnat datele indicate de fiecare din cei 3 salariați, rezultă de asemenea că s-au prestat activități de serviciu la punctul de lucru al petentei și-n zilele de sâmbăta și duminica. Din declarația împuternicitului societății B____ M_____, necontestată de către petentă, consemnată în cuprinsul notei de relații din data de 20.09.2013, rezultă că programul de lucru afișat la sediul societății, respectiv luni-vineri între orele 07-22, este real și efectiv, programul desfășurându-se în schimburi a câte 4 ore iar sâmbăta și duminica se lucrează prin rotație. De asemenea, instanța de fond a observat că orele de muncă prestate sâmbăta și duminica nu sunt evidențiate în fișele colective de prezență emise de petentă pe lunile iulie, august, septembrie, 2013 așa cum corect s-a reținut acest aspect și-n cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.

S-a mai reținut de prima instanță că, datele privitoare la programul real de muncă și la repartizarea acestuia așa cum rezultă din înscrisurile depuse de părți sunt confirmate și prin declarația martorului G________ S______, fost salariat al societății petente care confirmă că în fapt se desfăsura activitate zilnic între orele 07-22 și că lucra același program și-n zilele de sâmbăta și duminica. Din declarația martorului mai rezultă că și celelalte două persoane care au fost identificate cu ocazia controlului, M_____ C_______ și D_____ D_____, au lucrat același program, cei 3 lucrând împreună în același timp la societatea petentă.

Astfel fiind, prima instanță a apreciat că din probatoriul administrat se confirmă că orele de muncă prestate în fapt nu erau evidențiate în contractul de muncă al societății petente. Însăși petenta recunoaște prin răspunsul la întâmpinare că le plătește angajaților un spor de 2% din salariul tarifar pentru munca prestată în zilele de sâmbăta și duminica, aspect însă care nu este de natură să o exonereze pe aceasta de răspundere pentru omisiunea de a ține evidența orelor de muncă prestate de salariați în fapt. În acest sens, instanța de fond nu a putut reține apărarea petentei privind plata unui spor la salariu pentru orele prestate suplimentar.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța de fond a apreciat că este corect individualizată. În acest sens, având în vedere că întreaga reglementare din domeniul muncii are în centrul său protecția drepturilor salariaților, instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată de către intimat constând în minimul amenzii este de natură să tragă un semnal de alarmă pentru viitor în ce privește conduita petentei în relația cu angajații săi, conduită care trebuie să fie conformă prevederilor legale în domeniul protecției muncii. Raportat la urmările săvârșirii faptei contravenționale, respectiv omisiunea angajatorului, în speță petentei, de a plăti contribuția la stat pentru orele de muncă prestate efectiv de către salariați, precum și imposibilitatea pentru angajați de a-și realiza stagiul efectiv de cotizare, instanța de fond a reținut că sancțiunea avertismentului este mult prea blândă nefiind de natură să-și atingă scopul pentru care a fost reglementată prin lege în această cauză.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel petenta ____________________ B_______ solicitând modificarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal, pentru următoarele motive:

Astfel, arată apelanta că în procesul verbal trebuia consemnată descrierea completă a faptei în toate împrejurările sale.

Mai mult, cei trei salariați identificați în incinta spălătoriei aveau încheiate contracte individuale de muncă cu societatea , în care pe lângă salariul tarifar este trecut un spor de 2% din salariul tarifar pentru munca în zilele de sâmbătă și duminică, indiferent dacă sunt prestate sau nu.

De asemenea, arată apelantă că instanța de fond a audiat doar martorul G________ S______ și a luat în considerație mărturia contradictorie a acestuia care în perioada controlului a fost angajat al societății, respectiv 01.09.2013. Mai mult decât atât, instanța de fond a interpretat eronat și declarațiile salariaților din fișele de identificare încheiate ca urmare a controlului neținând seama de prevederile din ROI și din contractele individuale de muncă unde era prevăzută munca suplimentară.

Pentru aceste considerente, apreciază apelanta că instanța de apel trebuie să dea efect prezumției de nevinovăție, să admită apelul și modificând sentința apelată și reanalizând probele să se admită plângerea contravențională cu exonerarea de plata amenzii.

Intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ nu a formulat întâmpinare față de apelul declarat.

Analizând actele dosarului, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor care fac inutilă cercetarea fondului, în temeiul art. 248 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

Așa cum rezultă din dispozițiile prevăzute de art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform dovezii de comunicare către apelant a sentinței, rezultă că aceasta a fost comunicată la data de 12.03.2015, iar calea de atac a fost înregistrată la Judecătoria B_______ la 23.04.2015.

Procedând la calcularea termenului de apel în conformitate cu prevederile art. 181 alin. 2 Cod procedură civilă, fără a se lua în calcul prima și ultima zi, se constată că termenul de apel s-a împlinit la data de 13.04.2015.

Ca urmare, instanța de apel constată că apelul a fost declarat după împlinirea termenului legal, motiv pentru care reține nerespectarea acestuia și incidența dispozițiilor art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, dispunând în consecință respingerea apelului ca tardiv formulat, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca fiind tardiv formulat, apelul formulat de apelanta petentă ____________________ B_______, prin administrator B____ V______ cu sediul în B_______, _______________________. 93, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, împotriva sentinței civile nr. 423 din 16 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M. / 02.10.2015

Jud. U________ A___

Dact. A.E.

Ex. 4/