Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL M________
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 571/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E______ T____
Judecător A_____ C______
Grefier V________ B____
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-intimată A__________ Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinței civile nr. 1645/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-petentă R____ A_______ pentru Activități Nucleare, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care invederează că apelanta-intimată a solicitata judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând dezbaterile încheiate a rămas în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin sentința nr. 1645/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ a fost admisă în parte plângerea formulată de petentă, redusă amenda de la 10.000.000 lei aplicată contravenientului R____ A_______ pentru Activității Nucleare, la 10.000 lei , și menținute restul dispozițiilor procesului verbal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, din probatoriul administrat în cauză că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art.30 alin. 1 lit. b din Legea nr. 220/2008, prin aceea că, în data de 10.06.2014 petenta RAAN Tr. S______ , în calitate de operator economic cu obligația de achiziție de certificate verzi , titulară a Licenței pentru producerea energiei electrice nr. 106/17.11.2000 , nu și-a îndeplinit obligația legală de a plăti Administrației Fondului pentru Mediu , contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate, aferente anului 2013 în valoare de 23.446.593,10 lei , în termen de 10 zile de la data primirii a înștiințării de plată.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, prin încheierea din data de 18.09.2013 pronunțată de Tribunalul M________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX ,s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de acest operator economic RAAN.
De asemenea, s-a mai reținut că petenta, în vederea respectării prevederilor art. 12, alin. (2) din Legea nr. 220/2008 dar si în vederea efectuării plații sumei de 23.466.593,10 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 44.430 de certificate verzi neachiziționate aferente anului 2013, a efectuat următoarele demersuri.
Astfel, după ce a primit înștiințarea de plată nr. xxxxxx/19.05.2014 și factura nr. xxxxxxx /19.05.2014, RAAN a solicitat intimatei, cu adresa 2586/23.05.2014 decalarea scadenței la plată a sumei de 23.466.593,10 lei, motivând că, respectarea Planului de Reorganizare al RAAN, iar în urma analizării solicitării acesteia, AFM a comunicat că poate aproba eșalonări la plată a obligațiilor către AFM în condițiile prevăzute de Codul de Procedură Fiscală.
În acest sens, petenta RAAN a întocmit documentația necesară și a depus-o la Administrația Fondului pentru Mediu alături de cererea de eșalonare la plată cu nr. 1102/13. 06.2014 , cerere ce a fost respinsă de AFM cu adresa nr. xxxxxx/21.07.2014.
S-a mai constatat de instanță că, planul de reorganizare al activității societății petente, nu permitea achitarea acestei sume cu prioritate.
Pentru a nu se periclita graficul de plăți și a se risca solicitarea falimentului de către creditori, petenta a solicitat administrația fondului pentru mediu, reanalizarea cererii de eșalonare de plată, cerere în care a adus noi explicații cu privire la situația excepțională în care se află.
Și această nouă cerere de eșalonare a plății stabilite prin factura nr. xxxxxxx/19. 05.2013 a fost respinsă de AFM pe motiv că societatea petentă se află în insolvență.
Verificând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.xxxxx încheiat la data de 24.11.2014 , din punctul de vedere al formei, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale de validitate.
Cât privește temeinicia procesului verbal, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă cu realitatea, petenta nefăcând în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, astfel că, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constatând așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Totuși s-a constatat de instanță că , intimata ANRE , cu ocazia constatării și întocmirii procesului verbal , a aplicat petentei RAAN sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000.000 lei , sumă ce reprezintă limita maximă a amenzii ce putea fi aplicată acesteia , în situația în care limita minimă prevăzută este, amendă în cuantum de 10.000 lei .
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat așadar că sancțiunea reducerii amenzii aplicate de la 10.000.000 lei la limita minimă de 10.000 lei , este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin în materia respectării obligațiilor financiare ce îi revin cu ocazia desfășurării activității economice de producător de energie electrică .
Opinia instanței are la bază pe de o parte disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului” societatea petentă fiind, în prezent, în procedura insolvenței de aproximativ 2 ani, iar achitarea acestei sume ar fi afectat continuarea activității , realizarea programului de plăți a creanțelor și ieșirea din insolvență ), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
F___ de cele reținute mai sus, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus reducerea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000.000 lei, ce reprezeintă limita maximă a amenzii prevăzute de lege cu amenda în cuantum de 10.000 lei , sumă la plata căreia a dispus obligarea petentei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata A__________ Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și rejudecând cauza să se dispună modificarea sentinței apelate și pe cale de consecință, respingerea plângerii.
În motivare, apelanta petentă a susținut că, sentința apelată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute în Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile de energie corelativ, precum și cu încălcarea normelor procesuale privind motivarea hotărârilor și aplicarea legilor.
Astfel, prin sentința atacată, instanța de fond a apreciat că ”achitarea acestei sume ar fi afectat continuarea activității, fără a ține seama de faptul că RAAN nu este la prima abatere.
Mai mult, instanța de fond s-a limitat în a afirma că „...sancțiunea reducerii amenzii aplicate de la 10.000.000 lei la limita minimă de 10.000 lei este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin în materia respectării obligațiilor financiare ce îi revin cu ocazia desfășurării activității economice de producător de energie electrică”, soluția nefiind fundamentată de dispoziții legale, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului nu a explicat motivele concrete pentru care a înlăturat apărările subscrisei, cu atât mai mult cu cât RAAN dă dovadă de rea credință, refuzând a se lăsa disciplinată .
Or, motivarea hotărârii este un aspect esențial, element constitutiv sinequanon al acesteia astfel încât oricare dintre părți să poată înțelege raționamentul judecătorului fondului care a stat la baza unei astfel de soluții.
De asemenea, instanța este obligată să demonstreze în scris de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis susținerile unei părți și de ce le-a respins pe ale celeilalte, de ce a găsit întemeiată/neîntemeiată o probă, de ce a aplicat o anumită normă (sau i-a dat o anumită interpretare) etc, iar neîndeplinirea acestei obligații atrage desființarea hotărârii.
În acest sens, a susținut apelanta, este relevantă și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a decis în mod constant faptul că "din considerentele deciziei nu rezultă care au fost motivele pentru care instanța de control nu a apreciat întemeiate criticile invocate de apelante, de ce susținerile acestora (...) nu au fost analizate ignorându-se (... ) dispozițiile ari. 6 paragraful 1 din CEDO. Chiar dacă obligația impusă instanțelor naționale prin dispozițiile art. 6 din Convenție, de a-și motiva deciziile (cauza B_____ împotriva României), nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esențiale, care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.
Mai mult, motivarea hotărârii reprezintă un element de transparentă a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță si care își săsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești. ”( I.C.C.J., Secția penala, decizia nr. 4222 din 25 noiembrie 2010 ).
Este binecunoscut faptul că judecătorul trebuie să judece conform problemelor încredințate și probate, secundum allegata _________________________ debet și mai mult decât atât, secundum leges non legibus judicandum est, leges non sunt judicande.
În dreptul European, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta însă: nu presupune că instanța judecătorească să răspundă detaliat la fiecare argument invocat de părți , în schimb soluția pronunțată presupune un răspuns specific și explicit ; are limite variabile, în funcție de natura hotărârii și trebuie examinată în raport cu circumstanțele cauzei; își pierde scopul dacă din considerentele hotărârii rezultă că judecătorii fondului nu au studiat piesele dosarului .
Potrivit doctrinei de specialitate, în considerarea rolului activ al judecătorului, puterea de apreciere a acestuia se obiectivează astfel: să aprecieze rezonabil exigențele formale ale judecății și să delimiteze formele excesive, susceptibile de degenerare de obstacole, de formele inerente pentru configurarea clară a litigiului și pentru buna administrare a justiției să pună în balanță interesele procesuale ale părților și posibilitățile lor efective de a le valoriza, astfel încât să prevină orice forme de dezechilibru între ele. orice ruptură în egalitatea lor de șanse; să aleagă cu discernământ;v să treacă de la interpretarea dogmatică, la interpretarea teleologică și dinamică a textului, pentru a-i conferi utilitate și finalitate.
De asemenea, încălcarea sau aplicarea greșită a legii presupune că instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, fie le aplică greșit, interpretându-le într-o manieră prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.
Apreciază astfel apelanta că, în mod greșit instanța a reținut că „sancțiunea reducerii amenzii aplicate de la 10.000.000 lei la limita minimă de 10.000 lei este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin în materia respectării obligațiilor financiare ce îi revin cu ocazia desfășurării activității economice de producător de energie electrică" ... fără a motiva în niciun fel această soluție.
Astfel, intimata-patentă R.A.A.N. este unul dintre participanții la piața de energie electrică, fiind autorizată de către apelanta-intimată ANRE în acest sens prin Licența nr. 106/17,11.2000. fiind așadar obligată să respecte atât legislația primară cât și legislația secundară in materie, respectiv actele administrative individuale sau cu caracter normativ emise de autoritatea competentă ANRE.
Având în vedere calitatea intimatei-petente de participant la piața de energie electrică și titular al unei licențe emise de ANRE, R.A.A.N. are obligația de a respecta inclusiv dispozițiile art. 8 din Legea nr. 220/27.10.2008, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energic, publicată în Monitorul Oficial. Partea 1. nr. 743/03.10.2008, cu modificările și completările ulterioare." (I) Cantitatea de energic electrică pentru care se stabilește obligația de achiziție de certificate verzi include: a) energia electrică achiziționată de furnizorii de energie electrică, destinată atât consumului final al acestora, cât și vânzării către consumatorii finali; (...)
Furnizorii de energie electrică și producătorii prevăzuți în alin. (1) sunt obligați să achiziționeze anual un număr de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, potrivit prevederilor art. 4 alin. (9), și cantitatea de energie electrică prevăzută la alin 1 exprimată în MWh. furnizată anual consumatorilor finali.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 12 alin (2) din Legea nr. 220/27.10.2008, ,,Furnizorii, precum și producătorii prevăzuți la an. 8 alin (1) care nu realizează cota obligatorie anuală sunt obligați să plătească contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate Administrației Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat neachiziționat, calculată in lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Națională a României pentru luna decembrie a anului precedent, iar potrivit art. 27 din Ordinul Președintelui ANRE nr. 45/20.10.2011, pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a cotelor anuale de achiziție de certificate verzi, publicat in Monitorul Oficial. Partea 1. nr. 769/01.11.2011 Furnizorii de energie electrică menționați în lista prevăzută la art. 26 alin. (3) plătesc contravaloarea CV neachiziționate, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii înștiințărilor de plată emise de Administrația Fondului pentru Mediu în contul special deschis în acest scop de Administrația Fondului pentru Mediu, și transmit acesteia și ANRE în maximum 3 zile lucrătoare de la momentul efectuării plății, copii de pe ordinele de plată pentru confirmarea plății .
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 220/27.10.2008 ..(1) Constituie contravenție următoarele fapte: (...) b) neplata contravalorii certificatelor verzi neachiziționate de către furnizorii și producătorii prevăzuți la art. 8 alin. (1), Ui termenele stabilite prin reglementările ANRE și se sancționează în conformitate cu art. 30 alin. (3) clin Legea nr. 220/27.10.2008.cu amendă egală cu contravaloarea totală a certificatelor verzi neachiziționate multiplicată de 3 ori, valoarea minimă a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maximă de 100.000 lei, prevederi în vigoare la data săvârșirii faptei.
Or, apreciază apelanta că, la baza sancționării contravenționale a intimatei-petente pentru faptele reținute prin procesul-verbal contestat, a stat un control de tip supraveghere efectuat de direcția generală surse regenerabile și cogenerare care se efectuează tot timpul, în virtutea atribuțiilor pe care ANRE le are de verificare a tuturor aspectelor care țin de respectarea reglementărilor în materie, inclusiv în ceea ce privește respectarea dispozițiilor Legii nr.220/2008.
în urma acestei supravegheri s-a constatat că intimata-patenta, în calitate de furnizor de energie electrică cu obligație de achiziție de certificate verzi, titulară a Licenței pentru furnizarea de energie electrică nr. 106/17.11.2000, cu modificările și completările ulterioare, nu a plătit contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate, aferente anului 2013, în valoare de 23.466.593,10 lei, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii (23.05.2014) înștiințării de plată (facturii) nr. xxxxxxx/19.05.2014, emisă de către Administrația fondului pentru Mediu (AFM), încălcând dispozițiile legale în vigoare.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 220/27.10.2008, cantitatea de energie electrică pentru care se stabilește obligația de achiziție de certificate verzi include: a) energia electrică achiziționată de furnizorii de energie electrică, destinată atât consumului final al acestora, cât și vânzării către consumatorii finali, iar furnizorii în energie electrică și producătorii prevăzuți la alin. (1) sunt obligați să achiziționeze anual un număr de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, potrivit prevederilor art. 4 alin (9) și cantitatea de energie electrică prevăzută la alin. (1), exprimată în MWh furnizată anual consumatorilor finali.
Ca urmare a Deciziei ANRE nr. 939/15.04.2014, privind stabilirea operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachiziționate de către aceștia pentru anul 2013, AFM a emis pentru RAAN factura nr. xxxxxxx /19.05.2014, pentru plata sumei de xxxxxxxx,10 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de xxxxx certificate verzi neachiziționate.
Prin adresa AFM nr. xxxxxx/31.10.2014, înregistrată la ANRF sub nr. xxxxx/04.11.2014, aceasta a comunicat autorității competente numărul facturii transmise R.A.A.N. și data confirmării primirii acesteia 23.05.2014.
Astfel, s-a constatat faptul că. R.A.A.N. a încălcat prevederile art. 12, alin (2) din Legea nr. 220/27.10.2008. conform cărora: ..Furnizorii, precum și producătorii prevăzuți la art. 8 alin. (I) care nu realizează cota obligatorie anuală sunt obligați să plătească contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate, Administrației Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat neachiziționat, calculată în lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Națională a României pentru luna decembrie a anului precedent coroborate cu prevederile art. 27 din Ordinul Președintelui ANRE nr. 45/20.10.2011. conform cărora furnizorii de energie electrică menționați în lista prevăzută la art. 26 alin 3 plătesc contravaloarea certificatelor neachiziționate, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii înștiințărilor de plată emise de Administrația Fondului pentru Mediu, în contul special deschis în acest scop de Administrația Fondului pentru Mediu, și transmit acesteia și ANRE, în maximum 3 zile lucrătoare de la momentul efectuării plății, copii de pe ordinele de plată, pentru confirmarea plății .
Obligația prevăzută la art. 27 din Ordinul Președintelui ANRE nr. 45/20.10.2011. pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a cotelor anuale de achiziție de certificate verzi, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 769/01.11.2011, se regăsește la art. 26, din Ordinul Președintelui ANRE nr. 49/26.06.2014, pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a cotelor anuale de achiziție de certificate verzi, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 474/27.06.2014, act în vigoare la data constatării faptei, conform căruia: “(1) Operatorii economici menționați în decizia prevăzută la art. 25 alin. (3) plătesc contravaloarea CV neachiziționate în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii facturilor emise de Administrația Fondului pentru Mediu, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din lege, în contul deschis în acest scop de Administrația Fondului pentru Mediu (2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1) transmit la Administrația Fondului pentru Mediu și la ANRE copii după ordinele de plată în maximum 5 zile lucrătoare de la data efectuării plății”.
Fapta săvârșită de către R.A.A.N. constituie contravenție, fiind prevăzută la art. 30, alin. (1) lit. b din Legea nr. 220/27.10.2008, care stipulează: ,,(1) Constituie contravenție următoarele fapte: (...) b) neplata contravalorii certificatelor verzi ne achiziționate de către furnizorii și producătorii prevăzuți la art. 8 alin. (1), la termenele stabilite prin reglementările ANRE/` și raportat la prevederile art. 12 alin (2) din O.G. nr. 2/12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se sancționează în conformitate cu art. 30 alin. (3) din Legea nr. 220/27.10.2008 „cu amendă egală cu contravaloarea totală a certificatelor verzi neachiziționate de un furnizor sau producător prevăzut la art. 8 alin. (1) multiplicată de 3 ori, valoarea minimă a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maximă, de 10.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevederi în vigoare la data săvârșirii faptei, astfel că, prin procesul verbal contestat, având în vedere prevederile legale menționate, i-a fost aplicată petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000.000 lei.
Raportat la exigențele situației a susținut apelanta că, în examinarea cauzei, instanța de fond a reținut faptul că intimata-patentă a săvârșit fapta contravențională, și, totuși, în mod uluitor apreciază că nu trebuie aplicată sancțiunea amenzii contravenționale prevăzute tocmai de acel act normativ, respectiv Legea nr.220/2008.
Or, susține apelanta că, pentru realizarea activității de individualizare a sancțiunilor instanța de fond trebuia să aibă în vedere următoarele: determine scopul sancțiunii; să stabilească și să analizeze criteriile de individualizare judiciară a sancțiunii, precum și să evalueze împrejurările săvârșirii faptei.
Astfel, determinarea scopului contravenției este primul pas în activitatea de individualizare, întrucât numai după ce se lămurește acest aspect se poate aprecia în ce măsură sunt relevante anumite realități de fapt și modalitatea de evaluare a acestora. Individualizarea sancțiunii trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei sancțiuni juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a contravenientului, instanța de fond trebuia să țină cont de pericolul social al faptei săvârșite, iar în această manieră, retribuția justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială, semnificând pedepse juste, echitabile, atât pentru contravenient cât și pentru societate.
Or, având în vedere motivația sumară a instanței de fond, asupra individualizării sancțiunii, care, fără niciun argument, a reținut că „scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi atins și fără aplicarea unei amenzi contravenționale", apreciază apelanta că, instanța de fond prin reducerii amenzii aplicate de la 10.000.000 lei la limita minimă de 10.000 lei nu a ținut cont de faptul că RAAN este un operator economic reglementat de apelanta-intimată și, în virtutea acestui rol, avea obligația de a respecta dispozițiile legale imperative în materie, dar acesta profită de clemența instanțelor, devenind recidivist.
Mai mult, apreciază apelanta că, scopul dreptului contravențional îl constituie prevenirea și combaterea contravențiilor și spre deosebire de sancțiunile prevăzute în alte ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv - educativ si sancționator, indiferent de cuantumul amenzii, dacă nu este destinată acoperirii unui prejudiciu, ci vizează prevenirea săvârșirii altor fapte și sancționarea făptuitorului.
Așadar, sancțiunile contravenționale sunt stabilite și se aplică ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei și în funcție de periculozitatea contravenientului deoarece legislația contravențională prevede sancțiuni adaptate fiecărei specii de contravenienți sau contravenții.
Scopul reglementării acestor sancțiuni a fost acela de a disciplina piața energiei electrice în scopul prevenirii săvârșirii de fapte care contravin cadrului legal în materie, având atât caracter coercitiv cât si caracter corectiv, de îndreptare a contravenienților și de prevenire a recidivei acestora.
Gravele accidente produse în sectorul energiei electrice, cu repercusiuni negative atât asupra securității și integrității persoanelor cât și asupra bunurilor acestora, au determinat subscrisa să depună toate demersurile necesare adaptării legislației la noile circumstanțe, prin reconsiderarea sistemului de reglementări necesare funcționării acestui sector cheie al economiei naționale.
A reiterat apelanta faptul că, intimata ANRE a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale având în vedere atât gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, cu toate că aceasta cunoștea prevederile legale incidente aceasta nu a încercat în nici un fel să-și îndrepte conduita până Ia sancționare.
Astfel cum este consacrat în literatura juridică de specialitate, a doua acțiune ce se impune a fi desfășurată de judecători este stabilirea și analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv, evaluarea acelor circumstanțe concrete ale faptei care au importanță pentru stabilirea genului și cuantumului pedepsei, în cazul pententei neavând relevanță că este la prima abatere, ci perioada îndelungată în care intimata-patentă nu a respectat dispozițiile legale, precum și consecințele nerespectării normelor tehnice în materia efectuării de verificări sau de reparații la instalațiile de gaze naturale care pot fi deosebit de periculoase.
Gradul de pericol social al faptei săvârșite trebuie analizat în mod deosebit de către judecător, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuie să fie reflectată în considerentele hotărârii judecătorești pronunțate.
Mai mult, a învederat instanței că intimata-petentă nu este la prima abatere de acest gen, întrucât pe rolul aceleiași instanțe s-a aflat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având obiect similar și aceleași părți, RAAN contestând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxx/12.05.2014 prin care a fost amendată pentru că în perioada 22.05.xxxxxxxxxxxxx14, nu a plătit contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate, aferente anului 2012, în valoare de 12.962.017,61 lei, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii (08.05.2013) înștiințării de plată (facturii) nr. xxxxxxx/26.04.2013, emisă de către Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), încălcând dispozițiile legale în vigoare, iar prin sentința civilă nr. 3476/12.11.2014 instanța a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de contravenție cu sancțiunea avertisment.
De asemenea,RAAN a fost amendată și prin procesul verbal nr. xxxxx/28.04.2015 pentru încălcarea prevederilor art. 93 pct. 5 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 respectiv încălcarea de către participanții la piața de energie electrică a reglementărilor tehnice și/sau comerciale emise de ANRE.
Or, apreciată apelanta că intimata-petentă nu face altceva decât să persiste în comiterea contravențiilor, nu ține cont de celelalte sancțiuni, rezultând fără dubiu, conduita necorespunzătoare a intimatei-petente, respectiv atitudinea acesteia.
A solicitat apelanta a se avea în vedere circumstanțele comiterii faptei - respectiv încălcarea deliberată, continuă, a prevederilor imperative ale legislației specifice de către contestatoare. cu toate că. în repetate rânduri, aceasta a fost atenționată de către ANRE să-și reconsidere practicile neconforme.
Fapta RAAN constituie contravenție îndeplinind în integralitate cerințele statuate prin normele care reglementează ilicitul contravențional.
Cu privire la vinovăție, a susținut apelanta că vinovăția contravenientei este evidentă, având în vedere argumentele expuse, iar sancțiunea contravențională a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
A a susținut astfel apelanta că intimata-petentă a încălcat întru totul obligațiile ce-i reveneau în raport cu legislația în materie, iar simpla limitare, în conținutul hotărârii judecătorești, la dispozițiile art. 21 din O.G. nr.2/2001 și implicit la gradul de pericol social al faptei, echivalează cu o lipsă de motivare a hotărârii sub aspectul individualizării sancțiunii, aspect ce nu poate fi acceptat nici din perspectiva rolului ANRE, nici din cea a respectării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A învederat instanței că scopul aplicării acestei sancțiuni a fost acela de a disciplina operatorul economic în cauză, având așadar un caracter preventiv săvârșirii de fapte care contravin cadrului legal în materie, având atât caracter coercitiv cât si caracter corectiv, de îndreptare a contravenienților, în considerarea faptului că abaterile din sfera ilicitului contravențional în domeniul energiei electrice generează îndeobște pierderi materiale ceea ce este inechitabil pentru consumatori/utilizatori.
A mai susținut că agentul constatator al intimatei a încadrat în mod legal și corect fapta ilicită a petentei, indicând în cadrul procesului verbal în litigiu temeiurile legale incidente și , mai mult decât atât, dincolo de aspectele teoretice, așa cum a arătat prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, suntem în prezența unei contravenții eu caracter continuu.
Or, având în vedere pasivitatea continuă și voită a petentei care, deși avea cunoștință de factura emisă de către Administrația Fondului pentru Mediu și comunicată R.A.A.N., a refuzat să efectueze plata reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate, aceasta devenind o practică a RAAN care profit de clementa instanțelor, nerespectând de fiecare data obligațiile impuse de legiuitor în sarcina sa, cu alte cuvinte recidivând continuu.
De altfel, în acest sens este și doctrina în materie contravențională, apreciind că ,în criteriu important în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicabile contravențiilor continue îl reprezintă durata de consumare a contravenției ,cu cât aceasta perioadă de timp este mai mare, cu atât sancțiunea trebuie să fie mai severă, deoarece o contravenție continuă care durează mult în timp este, de regulă, mai periculoasă decât alta care durează puțin peste momentul consumativ.
Prin urmare, apreciază apelanta că nu se poate vorbi despre o lipsă a pericolului social în cazul faptei săvârșite de RAAN, și că instanța fondului s-a aplecat cu superficialitate asupra fondului cauzei încălcând principiul proporționalității care este corolarul marjei naționale de apreciere, este o supapă de siguranță, un coercitiv sau o limită a marjei de apreciere.
Cu privire la considerentele hotărârii a cărei legalitate o contestă, a solicitat a se constata că, sunt în vădită contradicție cu dispozițiile Legii nr.220/2008, dar și cu prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicată.
În individualizarea sancțiunii, instanța fondului nu a ținut seama de un aspect extrem de important în întreaga economie a procesului de aplicare a legii speciale, cu alte cuvinte, a realizat o inadecvată raportare la norma care guvernează sectorul gazelor naturale.
Învederează apelanta că la individualizarea sancțiunii, agenții constatatori ai intimatei au respectat întru totul principiul proporționalității, potrivit căruia orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară si corespunzătoare scopului urmărit.
În dreptul European, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta însă: nu presupune că instanța judecătorească să răspundă detaliat la fiecare argument invocat de părți, în schimb soluția pronunțată presupune un răspuns specific si explicit, apreciind însă că judecătorul fondului nu a studiat piesele esențiale ale dosarului.
A invocat apelanta intimată cauza Ankerl c Elveția, care subliniază „ exigența egalității de arme, adică a unui just echilibru între părți , operează de asemenea în litigii opunând interesului public, varii interese private; într-o asemenea situație, egalitatea de arme implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza și probe, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei”, iar concluzia care rezidă din această hotărâre este că, în raporturile interindividuale, statul prin organele sale de jurisdicție , trebuie să asigure „ justul echilibru” între părțile interesului alegat el având „ obligația pozitivă” De a organiza deschiderea, desfășurarea și finalizarea procesului civil de așa manieră încât niciuna dintre părțile aflate în situația contencioasă să nu fie privilegiată în raport cu cealaltă.
Pentru considerentele expuse a solicitat apelanta admiterea apelului, anularea sentinței în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție .
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-480 c.pr.civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.
Intimata petentă RAAN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivare, intimata petentă a susținut că apelul formulat de intimată este nefondat, întrucât prima instanța a arătat, motivat, de ce nu a dispus anularea procesului-verbal contestat, reținând ca nu sunt motive privind răsturnarea prezumției de temeinicie și legalitate a acestuia, și totodată a motivate de ce a dispus reducerea amenzii de la suma de 10.000.000 lei la suma de 10.000 lei.
De fapt, la pronunțarea soluției, prima instanța a avut în vedere gradul de pericol social redus al faptei săvârșită de RAAN fata de sancțiunea aplicata de ANRE, prin raportare la dispozițiile art. 5, alin. (5) si ale art. 21, alin. (3) din OG nr. 2/2001. Aceasta înseamnă tocmai o soluție data cu aplicarea corecta a legii, în limitele și cu interpretarea corecta a normelor de drept deduse judecații.
In urma administrării probatoriului prima instanța a reținut în considerentele sentinței apelate toate aspectele de fapt și de drept incidente în cauza, astfel : a constatat ca prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată, ca subscrisa a recunoscut fapta săvârșită , dar ca sancțiunea trebuie aplicata în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv si educativ. In temeiul art. 5, alin. (5) din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala ca gradul de pericol social al faptei săvârșite si cu circumstanțele in care aceasta s-a produs.
Din punctul său de vedere în mod aparent se invocă în cererea de apel de către ANRE caracterul preventiv si intenția de disciplinare a subscrisei prin aplicarea unei amenzi în suma de 10.000.000 lei, în condițiile in care aceasta urmărește doar caracterul punitiv.
Or, judecând cauza pe fond, prima instanța a avut in vedere și art. 21, alin. (3) din OG nr. 2/2001, în sensul ca sancțiunea se aplica in limitele actului normativ si trebuie sa fie proporționala ca gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Or, apreciază intimata că motivele care au determinat convingerea primei instanțe nu constituie motive de apel, ci doar apărări de fond, apreciind astfel că apelul este nefondat, întrucât prima instanța a interpretat si aplicat corect textele legale invocate și, mai mult decât atât a analizat cauza sub toate aspectele .
Deși la punctul 2 din apel, ANRE se declara „uluita” de faptul ca prima instanța apreciază ca nu trebuie aplicata sancțiunea amenzii contravenționale, aceasta susținere este nefondata deoarece instanța de fond nu a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment, ci a redus cuantumul amenzii la valoarea cea mai mică prevăzută de art. 30, alin. (3) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.
Referitor la susținerile apelantei-intimate privind caracterul nostru recidivist, a solicitat respingerea acestora ca nefondate, întrucât acestea nu au legătură cu prezenta cauza, ci vizează un alt proces-verbal contestat, o alta judecată, soluționată definitiv de Tribunalul M________ in favoarea RAAN în dosarul nr 7068 225/2014 .
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. pr. civ., OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiile si pe dispozițiile Legii nr. 85 2006.
Apelanta intimată a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului și, rejudecând cauza, să se dispună modificarea sentinței și, pe cale de consecință, să se respingă în totalitate plângerea contravențională ca neîntemeiată, reluând pe scurt susținerile din cererea de apel, respectiv:
Subliniază apelanta că, A__________ Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) este o instituție publică de interes național, îndrituită să elaboreze, să stabilească și să monitorizeze sistemul de reglementări obligatorii la nivel național, necesar pentru funcționarea sectorului și pieței gazelor naturale, precum și a energiei electrice, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.
Așa cum a arătat, intimata-petentă R.A.A.N. este unul dintre participanții la piața de energie electrică, fiind autorizat de către intimata ANRE în acest sens prin Licența nr. 106/17.11.2000, fiind așadar obligată să respecte atât legislația primară cât și legislația secundară în materie, respectiv actele administrative individuale sau cu caracter normativ emise de intimata ANRE.
Având în vedere calitatea petentei de participant la piața de energie electrică și titular al unei licențe emise de ANRE, R.A.A.N. are obligația de a respecta inclusiv dispozițiile art. 8 din Legea nr. 220/27.10.2008, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 743/03.10.2008, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit prevederilor art. 12 alin (2) din Legea nr. 220/27.10.2008, „Furnizorii, precum și producătorii prevăzuți la art. 8 alin. (1) care nu realizează cota obligatorie anuală sunt obligați să plătească contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate Administrației Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat neachiziționat, calculată în lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Națională a României pentru luna decembrie a anului precedent”, iar potrivit art. 27 din Ordinul Președintelui ANRE nr. 45/20.10.2011, pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a cotelor anuale de achiziție de certificate verzi, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 769/01.11.2011.
Furnizorii de energie electrică menționați în lista prevăzută la art. 26 alin. (3) plătesc contravaloarea CV neachiziționate, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii înștiințărilor de plată emise de Administrația Fondului pentru Mediu. în contul special deschis în acest scop de Administrația Fondului pentru Mediu, și transmit acesteia .și ANRE, în maximum 3 zile lucrătoare de la momentul efectuării plății, copii de pe ordinele de plată, pentru confirmarea plății”.
În fapt, RAAN a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxx/24.11.2014 prin care a fost sancționată conform art. 30 alin. (1) lit. b din Legea nr. 220/27.10.2008 care stipulează: „(1) Constituie contravenție următoarele fapte. (...) b) neplata contravalorii certificatelor verzi neachiziționate de către furnizorii și producătorii prevăzuți la art. 8 alin. (1), la termenele stabilite prin reglementările ANRE” și raportat la prevederile art. 12 alin (2) din O.G. nr. 2/12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se sancționează în conformitate cu art. 30 alin. (3) din Legea nr. 220/27.10.2008 „cu amendă egală cu contravaloarea totală a certificatelor verzi neachiziționate de un furnizor sau producător prevăzut la art. 8 alin. (1) multiplicată de 3 ori, valoarea minimă a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maximă, de 10.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002. cu modificările și completările ulterioare.”, prevederi în vigoare la data săvârșirii faptei. Astfel, prin procesul verbal contestat, având în vedere prevederile legale menționate, i-a fost aplicată petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000.000 lei.
Solicită a se constata că opinia judecătorului fondului și totodată soluția pronunțată nu se raportează la argumentele juridice expuse pe larg de ANRE, judecătorul limitându-se doar a afirma că „...scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale va fi atins”, soluția nefiind fundamentată de dispoziții legale, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului nu a explicat motivele concrete pentru care a înlăturat apărările subscrisei.
În cuprinsul răspunsului RAAN la întâmpinarea subscrisei apreciază că “Din punctul nostru de vedere în mod aparent se invocă în cererea de apel de către ANRE caracterul preventive și intenția de disciplinare a subscrisei prin aplicarea unei amenzi în suma de 100.000 lei, în condițiile în care aceasta urmărește doar caracterul punitiv”. Raportat la susținerile RAAN apreciem că este foarte important de învederat faptul că aceasta avea obligația de a achiziționare a certificatelor verzi materializată în achitarea facturii către AFM.
Totodată, nici starea societății și nici susținerile petentei potrivit cărora „________________________ R.A.A.N. a fost precedată de o situație fără precedent în sensul că, din lipsa de disponibil, am fost executați silit prin poprire, mobiliar, cât și imobiliar în este 200 de dosare de executare” nu reprezintă o scuză pentru nerespectarea legii, petenta încălcând legislația incidență sectorului energiei deliberat.
Mai mult, a subliniat apelanta că RAAN nu mai este la prima abatere de acest gen, solicitând a se constata că în realitate important este faptul că petenta avea și are obligația de achiziționare a certificatelor verzi, materializată în achitarea facturilor către AFM, situație în care, nici starea societății și nici susținerile reprezentanților acesteia nu pot reprezenta o scuză pentru nerespectarea legii, RAAN mascând sub “situația societății” încălcarea continuă și deliberată a legislației incidență sectorului energiei, solicitând de fiecare dată înlocuirea amenzii cu avertisment “având în vedere gradul de pericol social redus al faptei săvârșite”.
De asemenea, instanța fondului a apreciat superficial că prin “sancțiunea reducerii amenzii aplicate de la 10.000.000 lei la limita minimă 10.000 lei este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin în materia respectării obligațiilor financiare ce îi revin cu ocazia desfășurării activității economice”, fără a ține cont de faptul că RAAN este un operator economic reglementat de subscrisa și, în virtutea acestui rol, are obligația de a respecta dispozițiile legale imperative în materie, crezând scuzele regiei, care, de fapt, doar a persuadat instanța, recidivând la scurt timp după clemența arătată de instanța judecătoriei Drobeta T____ S______.
Mai mult decât atât, contravaloarea certificatelor verzi - se achita în contul Administrației Fondului pentru Mediu R023TREZ70620I185000XXXXX deschis la Trezorerie - a se vedea în acest sens Comunicarea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. xxxxxx/19.05.2014 și factura nr. xxxxxxx/19.05.2014, acte depuse în probațiune chiar de petentă, cât și contravaloarea amenzii - în contul bugetului de stat (venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate de către alte instituții de specialitate) nr. R078TREZxxxxxxxxxxxx2XXX deschis la Trezoreria Operativă Municipiul Drobeta T____ S______, a se vedea în acest sens înștiințarea de plată ANRE nr. xxxxx/24.11.2014, iar prin aceasta apreciază apelanta că bugetul statului a fost păgubit.
A mai susținut apelanta că sancțiunea aplicată petentei pentru fapta este justă, raportat la cuantumurile prevăzute de reglementare și ținând seama de faptul că RAAN nu este la prima abatere.
In ceea ce privește „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate”, CEDO arată că „rado legis” a amenzii contravenționale nu este asigurarea unei reparații pecuniare a unui eventual prejudiciu, ci caracterul punitiv al acesteia. Aceasta din urmă reprezintă principala caracteristică distinctă a sancțiunii penale. Sancțiunile contravenționale, de regulă, nu privesc un grup de persoane, ci au ca beneficiari toți indivizii pentru realizarea scopului preventiv, dar și represiv al sancțiunii. Astfel, se dezvăluie încă o dată în plus caracterul de natură penală al faptei contravenționale. Analizând toate aceste condiții C.E.D.O., stabilește că distincția făcută de dreptul intern între infracțiuni și contravenții devine inoperantă și, ca atare, toate acestea au caracter penal în sensul an. 6 din Convenție.
Analizând în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001 și art. 21 alin. (3) din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța va constata că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere natura faptei și atitudinea petentului de recidivist.
În concluzie, susține apelanta că, la individualizarea aplicării sancțiunii și a cuantumului amenzii agentul constatator împuternicit de ANRE a avut în vedere principiul proporționalității și că nu trebuie omis principiul „nemo cemetur ignorare legem“ care exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța sau eroarea sa în drept și faptul că legea are forță obligatorie față de toți. în baza acestui principiu, toți cetățenii trebuie să cunoască legile, deoarece necunoașterea dreptului vatămă (ignorantia juris nocet).
În acest sens, precizează că potrivit dispozițiilor art. 1542 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, „Orice decăderi, limitări, interdicții ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvență vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispozițiile contrare se abrogă.
Or, intimata se află în perioada de observație și reorganizare judiciară, din data de 20.03.2014 când instanța, în temeiul art. 101-102 din Legea nr.85/2006, a confirmat planul de reorganizare al debitoarei R____ A_______ Pentru Activități Nucleare propus de administratorul judiciar T____ & Asociații SPRL și votat de Adunarea Generală a Creditorilor conform procesului verbal din 28.02.2014.
În concluzie, apelanta a reiterat cererea de admitere a apelului, de anulare a sentinței civile nr. 1645, pronunțată la data de 28.04.2015, de Judecătoria Drobeta T____ S______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în sensul respingerii în totalitate a plângerii RAAN și, pe cale de consecință, să se mențină sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat acesteia prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxx/24.11.2014 de către ANRE.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție nr.xxxxx/24.11.2014 petenta RAAN a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.30 alin. 1 lit. b din Legea nr. 220/2008, constând în aceea că, în data de 10.06.2014, în calitate de operator economic cu obligația de achiziție de certificate verzi , titulară a Licenței pentru producerea energiei electrice nr. 106/17.11.2000, nu și-a îndeplinit obligația legală de a plăti Administrației Fondului pentru Mediu , contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate, aferente anului 2013 în valoare de 23.446.593,10 lei , în termen de 10 zile de la data primirii a înștiințării de plată.
Prin sentința nr. 1645/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ a fost admisă în parte plângerea formulată de petentă, redusă amenda de la 10.000.000 lei aplicată contravenientului R____ A_______ pentru Activității Nucleare, la 10.000 lei , și menținute restul dispozițiilor procesului verbal.
Prin motivele de apel, apelanta-intimată critică hotărârea instanței de fond în esență, sub aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor legale precum și a greșitei reindividualizări a sancțiunii aplicate, nesocotind scopul avut în vedere de legislația contravențională și analizând deficitar criteriile de individualizare statuate de legiuitor prin disp.art.21 din OG 2/2001.
Tribunalul reține că potrivit art. 30 alin. 1 lit. b din Legea nr. 220/27.10.2008, constituie contravenție neplata contravalorii certificatelor verzi neachiziționate de către furnizorii și producătorii prevăzuți la art. 8 alin. 1, la termenele stabilite prin reglementările ANRE” și se sancționează potrivit art. 30 alin. 3 din Legea nr. 220/27.10.2008 cu amendă egală cu contravaloarea totală a certificatelor verzi neachiziționate de un furnizor sau producător prevăzut la art. 8 alin. 1 multiplicată de 3 ori, valoarea minimă a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maximă, de 10.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. 2 lit. a din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate se reține că potrivit disp.art. 21 din O.G.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
În considerarea acestor criterii se are în vedere că prin încheierea din data de 18.09.2013 pronunțată de Tribunalul M________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de intimata-petentă RAAN.
De asemenea, se are în vedere aspectul că, petenta, în vederea respectării prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 220/2008 dar si în vederea efectuării plații sumei de 23.466.593,10 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 44.430 de certificate verzi neachiziționate aferente anului 2013, a întreprins demersuri în acest sens, după cum urmează: urmare a primirii înștiințării de plată nr. xxxxxx/19.05.2014 și a facturii nr. xxxxxxx /19.05.2014, a solicitat intimatei, cu adresa 2586/23.05.2014 decalarea scadenței la plată a sumei de 23.466.593,10 lei, motivând respectarea planului de reorganizare al RAAN, iar în urma analizării solicitării acesteia, AFM a comunicat că poate aproba eșalonări la plată a obligațiilor către AFM în condițiile prevăzute de Codul de Procedură Fiscală.
Ba mai mult, intimata- petenta a întocmit documentația necesară și a depus-o la Administrația Fondului pentru Mediu alături de cererea de eșalonare la plată cu nr. 1102/13. 06.2014, cerere ce a fost respinsă de AFM cu adresa nr. xxxxxx/21.07.2014.
Urmare a acestui răspuns, intimata-petentă a solicitat Administrației Fondului pentru Mediu, reanalizarea cererii de eșalonare de plată, cerere în care a adus noi explicații cu privire la situația excepțională în care se află, însă și această nouă cerere de eșalonare a plății stabilite prin factura nr. xxxxxxx/19. 05.2013 a fost respinsă de AFM.
Tribunalul apreciază însă că, față de cele expuse anterior, față de criteriile de individualizare enumerate prin disp.art.21 din OG 2/2001 și având în vedere aspectul că a fost aplicată amenda contravențională în cuantumul maxim prevăzut de legiuitor, că petenta este pentru prima dată în conflict cu legislația contravențională, nefăcându-se dovada ca a mai fost sancționată anterior pentru același gen de fapte, care să justifice aplicarea unei sancțiuni la maximul special, că fapta acesteia nu a produs alte consecințe, reducerea amenzii aplicată prin procesul verbal contravenție nr.xxxxx/24.11.2014 privind contravenția prev. de art.30 alin. 1 lit. b din Legea nr. 220/2008 de la 10.000.000 lei la 10.000 lei, astfel cum a dispus instanța de fond, fiind în concordantă cu principiile și scopul legii contravenționale precum și cu criteriile instituite de disp.art.21 din OG 2/2001.
Față de motivele de apel formulate și constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu, potrivit disp.art.479 C.proc.civilă, urmează ca în baza art.480 alin.1 C.proc.civilă să fie respins apelul formulat de ANRE împotriva sentinței civile nr. 1645/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
Văzând și disp.art.482 C.proc.civilă coroborate cu disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată A__________ Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, cu sediul în municipiul București _______________________. 3 , sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1645/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-petentă R____ A_______ pentru Activități Nucleare, în reorganizare judiciară cu sediul în municipiul Dr. Tr. S______, _______________________. 1, județul M________, având ca obiect plângere contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015, la sediul Tribunalului M________ .
