Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel- plângere contravențională -

R O M A N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1182

Ședința publică din data de 02 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: N______ D_____-C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: B________ C_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, _______________________. 26, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 2976 din data de 24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind P_____ I____, cu domiciliul în com. Fâtânele, _____________________, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și reține apelul spre soluționare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 26.05.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul P_____ I____ a solicitat a se constata nulitatea absolută a procesului verbal nr. 103 din 14 mai 2014 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment și restituirea sumei de 5000 lei ce a achitat-o cu titlu de amendă.

În fapt, acesta a arătat că respectiva cantitate de țigări era pentru consum propriu și pentru persoanele ce lucrau pentru acesta la edificarea unui imobil.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit, precizând că la momentul intrării în țară în urma controlului efectuat au fost găsite 90 pachete țigări cu banderole de marcaj din Ucraina.

Prin sentința nr. 2976 din data de 24 octombrie 2015, Judecătoria Rădăuți a admis în parte plângerea, a înlocuit sancțiunea amenzii în sumă de 5.000 lei aplicată petentului P_____ I____ prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________/20 nr. xxxxxxx - 103 încheiat la data de 14.05.2014, cu sancțiunea avertisment.

Totodată a dispus restituirea către petentul P_____ I____ a sumei de 5.000 lei, achitată cu chitanța ___________/2009 nr.xxxxxxx – 79 din data de 15.05.2014 emisă de Biroul Vamal de Frontieră Siret.

În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că acesta, conținând constatările personale ale agentului constatator, face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului contestator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța a avut obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când a administrat și apreciat probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Petentul nu a făcut dovada contrarie celor consemnate și implicit nu a răsturnat prezumția de temeinice de care se bucură acest act.

Instanța a considerat că valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, sens în care a respins plângerea contravențională sub aspectul anulării procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora, la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Raportat la cantitatea relativ mică de țigări, instanța a admis în parte plângerea, a înlocuit amenda de 5000 lei cu sancțiunea avertismentului și a dispus restituirea sumei de 5000 lei achitată cu chitanța CHAN/2009 nr. xxxxxxx-79 din 15.05.2014.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași.

În motivare, a arătat că, așa cum reiese din procesul verbal de contravenție contestat, în data de 14.05.2014, în jurul orei 19.05, s-a prezentat pentru control pe artera de intrare în România, autoturismul cu nr. de înmatriculare TX 7929 XC, condus de P_____ I____, petentul din prezenta cauză.

Urmare a controlului vamal amănunțit efectuat asupra autoturismului, s-a constatat un număr de 90 pachete țigarete marca FEST, ascunse ( în vederea sustragerii de la vămuire) în plafonul autoturismului, astfel cum reiese din procesul verbal contestat.

Toate cele 90 pachete țigarete de proveniență Ucraina, disimulate în plafonul autoturismului, nu au fost declarate organelor vamale înainte de începerea controlului vamal, încercându-se trecerea acestora peste frontieră în mod fraudulos, cu depășirea limitelor prevăzute de legislația fiscală și vamală, pentru a fi privite ca bunuri destinate uzului propriu.

Așa cum reiese din formularul „Declarație de bunuri fără caracter comercial”, înregistrată la Biroul Vamal de Frontieră Siret sub nr. 820/1/xxxxx/14.05.2014, petentul a declarat înainte de începerea controlului vamal doar 40 buc. țigarete ( 2 pachete ), celelalte 90 pachete găsite ascunse în plafonul autoturismului, nefiind declarate organelor vamale.

În aceste condiții, inspectorii vamali care au efectuat controlul vamal de frontieră au constatat că pentru țigaretele ascunse petentul nu deținea documente de proveniență legală, acestea fiind marcate cu timbru fiscal ucrainean, ceea ce dovedește faptul că nu erau introduse în sistemul român de accizare.

Față de situația sus menționată în procesul verbal de contravenție și raportată la prevederile legale incidente, menționate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, instanța de fond a stabilit legalitatea procesului verbal contestat, apreciind în mod corect că acesta „...a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute ”.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat, de asemenea, în mod corect că „... valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, sens în care va respinge plângerea contravențională sub aspectul anulării procesului verbal de contravenție.”

Cu toate acestea, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.5, alin.5 și ale art.21, alin.3 din OG nr.2/2001, apreciind că „... raportat la cantitatea relativ mică de țigări ...” se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și restituirea sumei de 5.000 lei achitată de petent cu titlul de amendă.

Față de această apreciere a instanței de fond, care a condus la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat în speța de față, agenții contestatori au ținut cont de prevederile art.5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, aplicând contravenientului minimul special al amenzii prevăzută de actul normativ sancționator, în cuantum de 5.000 lei.

Din materialul probator administrat în cauză reiese cu claritate că fapta petentului a fost săvârșită în mod premeditat (cu intenție), urmărindu-se obținerea de foloase de ordin financiar prin achiziționarea și sustragerea de la vămuire a țigaretelor pe care la avea disimulate ( în vederea sustragerii de la vămuire ) în plafonul autoturismului, astfel cum reiese din procesul verbal contestat.

Având în vedere că este vorba de sustragerea de la vămuire a unor produse accizabile, în modul arătat mai sus, consideră că pentru corijarea petentului se impune măsura sancționării pecuniare, în speță neavând relevanță circumstanțele personale ale acestuia, care oricum nu pot justifica modalitatea de comitere a faptei (nedeclararea țigărilor înainte de începerea controlului vamal și disimularea acestora în vederea sustragerii de la vămuire).

Ca urmare, având în vedere motivele prezentate mai sus, precum și gradul ridicat de pericol social, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei săvârșite (nedeclararea țigaretelor și ascunderea acestora în plafonul autoturismului cu care petentul se deplasa din Ucraina), raportat la faptul că agenții constatatori au dat aplicare prevederilor art.5, alin.5 și art.21, alin.3 din OG 2/2001, sancționând contravenientul cu minimul special al amenzii prevăzută de actul normativ sancționator, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale și menținerii sancțiunii amenzii, astfel cum a fost stabilită prin procesul verbal contestat.

În drept: art.466-482 Cod procedură civilă, ale OG 2/2001.

Petentul intimat nu a formulat întâmpinare.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

Criticile apelantei se referă la greșita reindividualizare a sancțiunii de către prima instanță.

În acest context, este de reținut că instanța de fond a motivat că petenta nu a demonstrat o stare de fapt diferită față de cea reținută de către agentul constatator, deci nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, dar că, în raport de criteriile de individualizare prevăzute la art. 21 alin.(3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea aplicată constând în amenda maximă este prea aspră și nu răspunde cerinței de proporționalitate, așa încât a înlocuit-o cu „avertisment”.

Conform dispozițiilor art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 al.(1) din actul mai sus menționat prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile-amendă, avertisment-, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001 sancțiunea contravențională a avertismentului se poate aplica, în condițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/ 2001, și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a faptei nu prevede această sancțiune.

În cauză, prima instanță a realizat o justă analiză a proportionalitătii sancțiunii aplicate, în condițiile în care petentul se află la prima abatere contravențională și raportat la cantitatea relativ mică de țigări nedeclarată.

În raport de toate circumstanțele speței, Tribunalul apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale. Instanța are în vedere și scopul sancțiunii contravenționale, care este acela de corijare și de educare în spiritul respectării legii, în nici un caz caracterul punitiv al sancțiunii contravenționale nu trebuie să primeze celui preventiv și reparator.

Așa fiind, întemeiat prima instanță a admis plângerea în parte în sensul înlocuirii amenzii aplicate în cuantumul de 5000 lei cu sancțiunea „avertisment”.

Față de cele prezentate, se constată că motivele de apel nu sunt întemeiate, sentința judecătoriei fiind legală și temeinic motivată.

În consecință, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, _______________________. 26, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 2976 din data de 24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind P_____ I____, cu domiciliul în com. Fântânele, _____________________, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 02.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

N______ D_____-C_______ O_________ G_______ B________ C_______

Red.N.D.C.

Jud. fond. S_____ G.M.

Tehnored. B.C.

Ex.4/01.10.2015