Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1606

Ședința publică din data de 22.05.2014

Completul constituit din:

Președinte - I___ O_____

Judecător - L____ C____ M______

Judecător - ȘTEFUC L______

Grefier - O____ D____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul – petent V____ I___, cu domiciliul în comuna Albești P________, _____________________. 127, județul P______, împotriva Sentinței civile nr. 6674/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este motivat, dosarul se află la primul termen de judecată și prin Serviciul Registratură a fost depusă întâmpinare.

Tribunalul, având în vedere că procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, iar prin întâmpinarea formulată de către intimat nu au fost invocate alte aspecte de fapt sau de drept decât cele avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond, apreciază că nu se impune comunicarea acesteia recurentului – petent și întrucât în cauză nu sunt cereri de formulat sau alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul V____ I___ a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu intimata IPJ P______, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 07.02.2013 întocmit de intimat, exonerarea de la plata amenzii aplicate, anularea punctelor amendă și restituirea permisului de conducere.

În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, în esență, în data de 07.02.2013, în jurul orelor 12.55, a condus autoturismul marca Dacia L____, înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, în municipiul Ploiești, din direcția ________________________ _______________________>

După ce a trecut de intersecție, a fost oprit la o distanță de aproximativ 200-300 m de un echipaj de poliție care i-a imputat în mod eronat faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii.

A mai învederat că, în momentul în care a traversat intersecția nici un pieton nu era angajat în traversarea străzii.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei, în copie, cartea de identitate, procesul-verbal contestat(f.5-6).

În temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Prin serviciul registratură, la data de 15 martie 2013, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În apărare, intimatul a arătat, în esență, că V____ I___ a fost sancționat contravențional, întrucât la data de 07.02.2013 a condus auto marca Dacia cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre _____________________ la intersecția cu ________________ nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii regulamentar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.114¹ și urm. C.pr.civ..

În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând la dosar un set de înscrisuri, și anume raportul agentului constatator, raportul agentului de poliție A________ C______, procesul-verbal de constatare a contravenției și 3 fotografii.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr. 6674/10.04.2013 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V____ I___ împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 07.02.2013 întocmit de intimatul IPJ P______ – Serviciul Rutier.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Ploiești a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 07.02.2013 s-a reținut că la data de 07 februarie 2013, ora 12.43, petentul V____ I___ a condus pe ________________ din municipiul Ploiești auto marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre _____________________ la intersecție pe ________________ nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers, faptă prevăzută de art.135 lit.h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr. 195/2002, republicată, fapt pentru care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, spre minimul prevăzut de legiuitor, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.02.2013.

Conform artr.34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 07.02.2013, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 150 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Mai mult, conform art.16 alin. 7 din același act normativ, agentul constatator a respectat dreptul la apărare al contravenientului, punându-i în vedere dreptul de a face obiecțiuni privind conținutul procesului-verbal, petentul menționând că „ Dacă eram în intersecție blocam intersecția, și nu sunt de acord cu cele întâmplate”.

În ceea ce privește cerințele prevăzute de art.19 din OG nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal a fost semnat atât de agentul constatator, cât și de petent, nemaifiind necesară semnătura martorului asistent.

De asemenea, instanța observă că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la 11 februarie 2013.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În cauză, fapta conducătorului de vehicul de neacordare a priorității de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a drumului public printr-un loc special amenajat și semnalizat, aflat pe sensul de deplasare a autovehiculului, reprezintă faptă contravențională, și nu penală.

Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.

În această privință, instanța observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special de a opri și a acorda prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.

În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului reprezintă „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.

Cu toate acestea, Curtea, în cauza P__ c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A_____, pct. 58 și 59).

Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, _______ nr. 141-A, precum și A_____, pct. 60).

Așadar, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A_____ c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.

Față de cele mai sus arătate, având în vedere prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, în lipsa altor mijloace de probă, instanța reține că petentul V____ I___ a condus la data de 07 februarie 2013, ora 12.43, dinspre ________________________ ________________ din municipiul Ploiești, autoturismul marca Dacia L____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și după ce a trecut de intersecție nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea _______________ pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, pe sensul său de mers.

D____ urmare, instanța conchide că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în mod întemeiat.

În ceea ce privește planșele foto depuse la dosarul cauzei, instanța le va înlătură ca neconcludente, întrucât în aceste imagini a fost surprins momentul imediat următor celui în care s-a comis fapta contravențională.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța apreciază că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr. 195/2002, pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a II-a (de la 4 la 5 puncte amendă), dispoziții față de care agentul constatator a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 300 lei, spre minimul prevăzut de lege, stabilind totodată în mod justificat și suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile.

Față de aceste considerente, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 07.02.2013, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petentul V____ I___, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța a motivat soluția exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinice a procesului-verbal de contravenție, în lipsa altor mijloace de probă; că instanța a înlăturat planșele foto depuse la dosar, ca neconcludente, întrucât în aceste imagini a fost surprins momentul imediat următor celui în care s-a comis fapta contravențională; că instanța de fond a constatat că intimata a depus toată documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției și a apreciat că nuse impune administrarea probei constând în depunerea de către intimată a planșelor fotografice înregistrate succesiv, anterior filmării planșei I, eventual în momentul angajării autoturismului condus de către petent, în traversarea intersecției, din care se putea observa că mașina era blocată pe trecerea de pietoni încă de angajarea acestora în traversare.

Intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, tribunalul reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, tribunalul reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

In cauza, obligația de a dovedi săvârșirea faptei contravenționale a petentului revine intimatei.

Din conținutul înscrisurilor depuse de intimată în anexă la întâmpinare, respectiv din cuprinsul raportului agentului constatator, instanța constată că deși intimata precizează că săvârșirea faptei petentului a fost constatata personal, se observă că la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție petentul a menționat că dacă oprea în intersecție ar fi blocat-o și că nu este de acord cu măsura luată de către agentul constatator.

Susținerea intimatei cum că faptele constatate în mod direct de către agentul constatator ar fi suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, nu poate fi reținută de către tribunal, întrucât manevra petentului a fost observată și de alți participanți la trafic, inclusiv de către pietonii cărora se presupune că nu li s-ar fi acordat prioritate.

În ceea ce privește planșele foto depuse la dosarul cauzei, tribunalul le apreciază ca fiind neconcludente și nu formează convingerea instanței cum că față de poziția pietonilor și a autovehiculului și de viteza de deplasare a acestora, s-ar putea reține în sarcina recurentului-petent neacordarea priorității pietonilor.

În consecință, în lipsa oricăror dovezi de natură să acrediteze ca reale mențiunile cuprinse în actul constatator, cu atat mai mult cu cât recurentul a negat savarsirea faptei inca de la momentul intocmirii procesului-verbal de contraventie, obiectiunea acestuia fiind consemnata ca atare, tribunalul apreciază că în cauză intimata nu și-a îndeplinit sarcina probei referitoare la săvârșirea pretinsei fapte contravenționale de către petent.

Pentru aceste motive, tribunalul retine ca instanta de fond, in mod gresit nu a acordat relevanta juridica prezumției de nevinovăție astfel cum se solicită în lumina jurisprudenței CEDO și a garanțiilor fundamentale prev.de art. 6 din Convenție, deoarece intimatei i s-a acordat posibilitatea de a proba susținerile sale cu dovezi, sarcina pe care insa nu si-a indeplinit-o

În aceste conditii, tribunalul apreciaza ca intimata nu si-a indeplinit sarcina probei in cauza, aceea de a fi dovedit in mod cert savarsirea faptei contraventionale, iar mențiunile agentului constatator nu pot fi validate din oficiu de instanță, motiv pentru care va inlatura apararile intimatului ca vadit nefondate.

Pentru toate aceste considerente in baza art 312 c.pr.civ, tribunalul va admite recursul,va modifica in tot sentinta civila nr.6674/10.04.2013 a Judecatoriei Ploiesti, iar pe cale de consecinta va admite plangerea formulata împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/07.02.2013, si pe cale de consecinta va anula procesul-verbal de contraventie emis de intimat, va exonera petentul de cele 4 puncte amendă contraventională in cuantum de 300 lei precum si de masurile sanctionatorii complementare aplicate constand in suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurentul – petent V____ I___, cu domiciliul în comuna Albești P________, _____________________. 127, județul P______, împotriva Sentinței civile nr. 6674/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul P______, ca neîntemeiat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I___ O_____ L____ C____ M______ ȘTEFUC L______

GREFIER,

O____ D____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. Ș.L.

J.F. C_______ A________ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXX/2012

2 ex./26.06.2014