DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 2773

Ședința din publică din data de 10 noiembrie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE : A______ M______ P______

JUDECĂTOR : S____ S_______ C_____

GREFIER : E_____ D_______

Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelantul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 8177/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul ______________________ SRL, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocatul intimatului, care depune delegație de reprezentare, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.

Tribunalul acordă cuvântul pe probe.

Avocatul intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Tribunalul constată că nu s-au depus înscrisuri noi în acest stadiu procesual și acordă cuvântul pe cererea de apel.

Avocatul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Susține în esență faptul că instanța de fond în mod corect a individualizat sancțiunea amenzii.

Tribunalul reține apelul în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.8177/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta ______________________ SRL în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ în sensul reducerii cuantumului sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx/08.03.2014 de la 20.000 lei la 2.000 lei.

În motivare, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx/08.03.2014 întocmit de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, petenta ______________________ SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei în baza art. 2 alin.1 din Legea nr. 12/1990 pentru fapta prevăzută de art. 1 lit.e din Legea nr.12/1990.

În fapt s-a reținut că în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din București, sector 4, Piața G_____ C_____, stand 1, în data de 08.03.2014, s-a constatat că în perioada 25.02-08.03.2014 societatea a comercializat fără a deține documente legale de proveniență cantitatea de 5.500 bucăți flori tip Gerbera având valoarea totală de 5.500 lei.

Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către reprezentantul petentei.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, prima instanță a apreciat că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, prima instanță a reținut că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prima instanță a constatat că procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx/08.03.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, prima instanță a apreciat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Potrivit art. 1 lit.e din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite: Următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

Din acest text legal rezultă că trebuie făcută dovada provenienței produselor chiar și după comercializarea acestora prin prezentarea documentelor de proveniență și nu doar cât timp acestea se află efectiv în stocul faptic al comerciantului.

De altfel, petenta a fost sancționată pentru faptul că nu a făcut dovada provenienței produselor iar nu pentru faptul că acestea nu ar fi fost însoțite de documentele de proveniență.

Din procesul verbal de constatare încheiat la data de 08.03.2014 de către inspectorii din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală rezultă că fapta a fost constatată în urma verificării documentelor puse la dispoziție de către petentă și în urma verificării prin sondaj a mărfurilor expuse la comercializare.

Nu poate fi primită apărarea petentei conform căreia proveniența mărfurilor comercializate este dovedită prin procesul verbal de verificare a bunurilor confiscate din data de 01.03.2014, a chitanței nr. xxxxxxx/03.03.2014 și nota de intrare recepție nr.6/01.03.2014.

În acest sens se reține că perioda supusă controlului a fost 25.02-08.03.2014 or achiziționarea produselor de la DGAF de către petentă a fost realizată în data de 01.03.2014. Pe de altă parte, agentul constatator a reținut că nu există documene de proveniență pentru 5.500 bucăți de flori tip Gerbera, iar procesul verbal de valorificare a bunurilor confirscate are ca obiect un număr de 7.200 de fire Gerbera. Prin urmare prima instanță a constatat că petenta, pe lângă cele 7.200 de fire Gerbera, pentru care deține documente de proveniență, a mai comercializat alte 5.500 bucăți, pentru care nu a făcut dovada provenienței prin prezentarea documentelor corespunzătoare.

În același timp, prima instanță a reținut că reprezentantul petentei a semnat procesul verbal de contravenție fără a prezenta obiecțiuni, deși avea această posibilitate în cazul în care cele consemnate de către inspectorul ANAF nu ar fi corespuns realității, această împrejurare constituind o prezumție simplă că petenta a fost de acord cu mențiunile agentului constatator.

Prin urmare, întrucât petenta nu a făcut dovada unei situații contrarii celor consemnate în actul de sancționare, prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură în continuare de prezumția de temeinicie prevăzută în favoarea sa.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, prima instanță a apreciat că se justifică o reindividualizare a sancțiunii.

Prima instanță a reținut că agentul constatator a aplicat petentei pentru fapta constatată prin procesul verbal sancțiunea amenzii în cuantumul maxim de 20.000 lei, dar apreciază că pentru această faptă, o amendă orientată către cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 2000 lei, este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin în baza Legii nr. 12/1990 și asupra pericolului social al faptei. În acest sens se mai reține și valoarea relativ scăzută a produselor comercializate și care este de peste trei ori mai mică decât valoarea amenzii aplicate. P_____ aceste considerente, prima instanță a admis în parte plângerea dedusă judecății și a redus cuantumul sancțiunii contravenționale de la 20.000 lei la 2.000 lei, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție DGAF nr. xxxxxxx/08.03.2014.

În ceea ce privește obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță a respins această cerere, nefiind îndeplinite condițiile art. 453 alin.1 C__, reindividualizarea sancțiunii neatrăgând culpa procesuală a intimatei.

Împotriva acestei sentințe, la data de 04.02.2015, a formulat apel intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivare, apelanta a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este netemeinică, întrucât, față de situația concretă, astfel cum a fost dovedită, instanța de fond a fost prea îngăduitoare cu petenta, în concret nejustificându-se reducerea cuantumului amenzii contravenționale.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.223 alin.3, art.466 și urm. C.pr.civ. și O.G. nr.2/2001.

Deși legal citată, intimata - petentă nu a depus întâmpinare.

Examinând sentința apelată, prin raportare la prevederile art. 476-479 C.P.C., Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx/08.03.2014 încheiat de intimată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 rep. și sancționată de art.2 alin.1 din Legea nr.12/1990 rep., constând în aceea că în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din București, sector 5, Piața G_____ C_____, stand 1, în data de 08.03.2014, s-a constatat că în perioada 25.02-08.03.2014 societatea a comercializat fără a deține documente legale de proveniență cantitatea de 5.500 bucăți flori tip Gerbera având valoarea totală de 5.500 lei.

Procesul-verbal a fost semnat de către reprezentantul petentei, fără obiecțiuni.

Tribunalul constată că este învestit de către apelantă doar cu analiza soluției primei instanțe referitoare la reducerea cuantumului sancțiunii amenzii contravenționale.

Tribunalul reține că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 rep. constând în efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, contravenție care se sancționează atunci când este săvârșită de persoane juridice, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.12/1990 rep. cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.

Conform art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea contravențională aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Tribunalul reține, în raport de criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale mai sus-amintite că, cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator nu este proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele contravenientei.

Astfel, Tribunalul are în vedere că fapta nu a pricinuit urmări grave, bunurile vândute fără acte de proveniență având o valoare relativ mică, că petenta a avut o conduită corectă, recunoscând săvârșirea contravenției încă de la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție pe care l-a semnat fără obiecțiuni, precum și faptul că aceasta se află la prima încălcare a dispozițiilor legale care reglementează această materie.

Așa fiind, Tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a redus cuantumul amenzii contravenționale aplicate petentei de la 20.000 lei la 2.000 lei, apreciind în mod temeinic că cuantumul inițial al amenzii stabilit de agentul constatator la nivelul maxim prevăzut de actul normativ, este excesiv, făcând astfel o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, față de circumstanțele contravenientei și de împrejurările de fapt în care contravenția a fost săvârșită.

P_____ aceste considerente, constatând că soluția primei instanțe de admitere a plângerii contravenționale și de reducere a cuantumului sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx/08.03.2014 de la 20.000 lei la 2.000 lei este legală și temeinică, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, conform dispozițiilor art.480 C.pr.civ.

P_____ ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, Sector 5, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 8177/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul ______________________ SRL, cu sediul în București, Sector 3, Piața A___ I____, nr. 4, _____________, ___________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.

Președinte Judecător

A______ M______ P______ S____ S_______ C_____

Grefier

E_____ D_______

Red/thred. jud. A.M.P.

4 ex.

Judecătoria Sectorului 5 București/jud. fond R_____ S_____ L______