Completul compus din:

PREȘEDINTE P____ M______

Judecător C_______ F____ M______

Grefier S_____ O_____ P__

Pe rol fiind judecarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulată de apelantul - petent C______ I____, cu domiciliul în Călinești Oaș, ________________. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 3677/2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – pârâtă D_______ R________ VAMALĂ CLUJ, cu sediul în mun. Cluj, P-ța A____ I____, nr. 19, jud. Cluj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este completă.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este completă.

Totodată, se constată că judecarea cauzei a avut loc la data de 09 octombrie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la data de azi, 13 octombrie 2015.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3677/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M___, în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă plângerea petentului C______ I____ în contradictoriu cu intimata D_______ R________ VAMALĂ CLUJ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________/200 , nr. xxxxxxx/22.11.2013 încheiat de agentul constatator din cadrul intimatei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.547/8 mai 2014 a Judecătoriei Negrești Oaș a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petentul C______ I____ în contradictoriu cu intimata Direcția R________ Vamală Cluj pentru anularea procesul verbal de contravenție _________ 200/xxxxxxx încheiat la 22 nov 2013 în favoarea Judecătoriei Satu M___ ca fiind instanța competentă să soluționeze plângerea.

Prin procesul verbal de contravenție _________ 200/xxxxxxx încheiat la 22 nov 2013 petentului i s-a aplicat amenda de 1500 lei reținându-se că la data de 22.11.2013 orele 11 la biroul vamal Halmeu s-a prezentat pe sensul de mers la ______________________________ marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX condus de petent iar la controlul vamal amănunțit s-a găsit cantitatea de 40 l motorină 15 l benzină în recipiente de plastic, încălcându-se disp.art.215 lit.a și art.226 lit.a din Regulamentul CEE 2454/1993 prev.de HG 707/2006 modif și completată de HG nr.946/2007. Petentul a semnat procesul verbal de contravenție fără obiecțiuni și la fila 21 din dosar s-a anexat în probațiune dovada bunurilor reținute costând în cantitatea de 40l motorină (1 recipient), benzină 15 l (3recipiente).

Intimata la fila 16 a depus întâmpinare în care solicită respingerea plângerii formulate ca fiind temeinic și legal procesul verbal de contravenție .

Petentul deși legal citat în fața instanței pentru termenul din 2 oct 2014 nu s-a prezentat și nici nu a depus probe în apărarea sa.

Fapta contravenientului de introduce în țară și de a nu declara la controlul vamal cantitatea de 40 l motorină și 15 benzină constituie contravenție în sensul dispoz. art. 215 lit. a și art.226 lit. a din Regulamentul CEE 2454/1993 prevăzută de HG 707/2006 modificată și completată de HG 946/2007. Petentul a semnat procesul verbal de contravenție și de altfel a recunoscut săvârșirea ei, faptă dovedită și cu procesul de reținere a bunurilor arătate mai sus, fila 21 din dosar.

Intimata pentru fapta săvârșită și descrisă mai sus întrucât nu a declarat la controlul vamal bunurile găsite asupra lui, i-a aplicat sancțiunea minimă legală de 1500 lei pentru încălcarea dispoz. art. 215 lit. a și art.226 lit. a din Regulamentul CEE 2454/1993 prevăzută de HG 707/2006 modificată și completată de HG 946/2007.

Analizând temeinicia procesul verbal de contravenție instanța a reținut că disp.art.6 din CEDO sunt incidente și în materie contravențională astfel cum prevăd și dispozițiile Curții Constituționale prin dec 197/ 2003 în sensul că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și care trebuie corelată cu prezumția de nevinovăție aplicată petentului.

Față de aceste considerente instanța a reținut că prezumția de legalitate are caracter relativ, în sensul că procesul verbal face dovada până la proba contrară, contravenientul putând dovedi prin orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în el. Petentul a săvârșit fapta contravențională de a nu declara la controlul vamal cantitatea de 15 l benzină, 40l motorină, sustrăgându-se, astfel că se face vinovat de săvârșirea acestei fapte conform lui art.215 lit.a și art.226 lit.a din Reg CEE 2454/1993 faptă sancționată de art.652 lit.d din HG 707/2006 modificată și completată de HG 946/2007 în modalitatea descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție și pentru care în mod legal i s-a aplicat amenda minimă de 1500 lei, ca fiind proporțională cu săvârșirea ei.

Ținând cont de aceste considerente și raportat la faptul că petentul pe parcursul cercetării judecătorești nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție și având în vedere dispozițiile menționate și textele invocate mai sus raportat și la art. 34 din OG 2/2001 instanța a respins plângerea ca nefondată și a menținut în vigoare procesul verbal de contravenție ca fiind legal și amenda aplicată precum și măsura complementară aplicată.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel petentul C______ I____ solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și în consecință admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu „Avertisment”.

În motivare (filele 2-3), apelantul-petent arată că agentul constatator a întocmit procesul verbal în cauză și l-a sancționat pentru săvârșirea următoarei fapte contravenționale: « ... în data de 22.11.2013 în jurul orelor 11 la Biroul Vamal Hameu s-a prezentat pe sensul se intrare în țară autoturismul marca Opel Frontera cu nr.înmatriculare XXXXXXXX condus de Ciorcas lacob. La controlul vamal amănunțit s-a găsit nedeclarată cantitatea de 40 litri motorină si 15 litri benzină în recipiente de plastic. Astfel s-au încălcat prev.art.215 lit.a) si art.226 lit.a) din RGCEE 2454/2003.

Precizează faptul că, combustibilul găsit de agentul constatator a fost destinat pentru folosință proprie și nu avea caracter comercial.

Mai mult decât atât, arată că agentul constatator nu l-a întrebat dacă are ceva de declarat, pentru a putea depune vreo declarație vamală, ci a trecut pur si simplu la controlul autoturismului. Cu toate că i-a solicitat documentul vamal pentru a declara combustibilul găsit acesta fără nicio altă explicație a trecut la întocmirea procesului verbal.

Solicită apelantul-petent instanței să transforme sancțiunea contravențională a amenzii, aplicată de agenții constatatori, în sancțiunea contravențională a avertismentului (art. 7 O.G. 2/2001), cu motivația gradului scăzut de pericol social al faptei săvârșite. Gradul de pericol social al faptei săvârșite este foarte redus: prin fapta săvârșită nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului de stat, circumstanțele săvârșirii faptei nu denotă un comportament vădit și intenționat contravențional. Întrucât este la prima fapta de acest gen, arată apelantul-petent, gradul de pericol social al faptei săvârșite este suficient de redus pentru a putea solicita îndreptățit, i instanței transformarea sancțiunii contravenționale aplicate în avertisment.

Învederează că în aplicarea sancțiunii contravenționale agentul constatator nu a analizat fapta contravențională pe baza criteriilor prevăzute de ar.21 alin.(3) din O.G. nr.2/2001. Astfel, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, sancțiunea aplicată nu este proporțional cu gradul de pericol social al faptei, cuantumul amenzii nefiind justificat.

Arată că a recunosc fapta săvârșită fapt consemnat în procesul verbal atacat.

Precizează că instanței îi este permis în baza prev.art.34 alin.(l) din OG nr.2/2001 să verifice sub aspectul legalității și temeiniciei procesul verbal contestat, analizând gradul de pericol social concret, în raport cu criteriile cuprinse la art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 mai sus menționat și să dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu măsura avertismentului, măsură suficientă pentru a se realiza funcția educativă și cea preventive a sancțiunii.

Doctrina și jurisprudența au recomandat ca organele competente în aplicarea sancțiunilor contravenționale să înțeleagă că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de răzbunare a petentului, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii altor fapte ilicite, cu alte cuvinte sancțiunea trebuie să aibă și un scop educativ.

În foarte multe cazuri este de presupus că avertismentul își va putea atinge scopul, atrăgând atenția contravenientului asupra necesității observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acestora.

În concluzie, apelantul-petent solicită admiterea plângerii, transformarea sancțiunii principale a amenzii în sancțiunea avertismentului, ca urmare a gradului de pericol social scăzut al faptei.

În drept, invocă prevederile art.7, art.31 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, art. 13, 14, 20 si art. 466 si urm.din Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte prevederi legale menționate anterior.

Exprimându-și poziția procesuală în cauză, intimata a solicitat respingerea apelului declarat de petent și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de către apelantă cât și a dispozițiilor art.476 și 479 din Noul Cod.proc.civ, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție contestat petentul-apelant a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.215 lit.a și art.226 din Regulamentul CEE 2454/1993 și HG 707/2006 modif. și completată de HG nr.946/2007 reținându-se în sarcina lui că în data de 22.11.2013 s-a prezentat la intrare în țară cu autoturismul marca Opel, nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar la controlul vamal s-a găsit cantitatea de 40 l motorină, 15 l benzină în recipiente de plastic .

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de control judiciar reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile actelor normative ce a stat la baza constatării contravenției și aplicării sancțiunilor aferente.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul retine că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant ca indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera "acuzațiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecărui mijloc de proba, însa instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franta, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul mai reține ca potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții E.D.O. (cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concreta în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie sa existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existența în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat ca invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut ca petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-si expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversa și ca petentul nu a fost pus ______________________________ față de autorități pentru simplu fapt ca regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

Instanța de apel apreciază că instanța de fond a administrat probele care sunt utile pertinente și concludente cauzei, nerezultând elemente care să formeze convingerea tribunalului că procesul verbal atacat ar fi netemeinic.

Verificând însă temeinicia soluției primei instanțe prin prisma dispozițiilor C.proc.civ. respectiv art. 31 și art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de apel apreciază că prima instanță a statuat în mod greșit asupra gradului de pericol social al faptei și a apreciat că acesta este suficient de ridicat pentru a se justifica aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale față de recurentă.

Astfel, art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede: “Instanța competenta să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”

Pronunțarea de către instanța de judecată asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat se realizează prin prisma dispozițiilor legale care stabilesc sancțiunile contravenționale și modalitatea de aplicare a acestora.

Astfel, în legea generală privind regimul juridic al contravențiilor se prevede la art. 5 alin. 5 că „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”,iar la art. 21 că “sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

De asemenea potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, ”Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.”

Avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”

Astfel, în dreptul contravențional răspunderea se impune a fi diferențiată în funcție de gravitatea contravenției, de periculozitatea contravenientului, de împrejurările în care a fost comisă și de atitudinea subiectivă a contravenientului față de constatările împuternicitului organului de control, pentru a se realiza scopul acesteia și anume prevenirea și reeducarea, evaluarea corectă a datelor cauzei conducând la aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare și dimpotrivă o evaluare necorespunzătoare a realității speței va conduce la aplicarea unei sancțiuni neconforme nevoilor apărării valorilor sociale, constituind astfel un eșec pe planul scopului dreptului contravențional și scopului sancțiunilor contravenționale.

Adaptarea răspunderii contravenționale la nevoile apărării valorilor sociale se face în mai multe etape, în funcție de specificul cauzei contravenționale.

Principiul individualizării răspunderii contravenționale este dedus din întreaga reglementare referitoare la sancțiunile contravenționale, individualizarea aplicării sancțiunilor contravenționale, răspunderea contravențională a minorilor sau persoanelor juridice și individualizarea executării sancțiunilor contravenționale.

Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.

Criteriul principal de care se ține cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția. Pe lângă acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avută în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului față de fapta comisă.

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt prezentată de petent (lipsa altor antecedente contravenționale ale acesteia), atitudinea sinceră, de recunoaștere a comiterii contravenției reținute în sarcina sa, instanța de apel a apreciat că acesta a învederat suficiente argumente pentru a justifica gradul de pericol social redus al contravenției pe care acesta a săvârșit-o și pentru a forma convingerea instanței de apel în sensul că aceasta a înțeles gravitatea faptei săvârșite, necesitatea și importanța respectării pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.

Cu alte cuvinte instanța de apel apreciază că scopul social al sancțiunilor contravenționale se poate realiza în cazul petentului și prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, cum este sancțiunea “avertismentului”.

În consecință, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 476, 479 și 480 alin.2 Noul Cod.proc.civ., instanța va admite apelul declarat de petentul C______ I____, va schimba sentința apelată, conform dispozitivului deciziei.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul-petent C______ I____, CNP xxxxxxxxxxxxx cu dom. în Călinești – Oaș, nr.551, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 3677 din data de 02.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata D_______ R________ VAMALĂ CLUJ, cu sediul în mun. Cluj, P-ța A____ I____, nr. 19, jud. Cluj, schimbă în tot sentința apelată, în sensul că,

Admite plângerea la contravenție formulată de petent.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale de 1500 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție _________ /200, nr. xxxxxxx/22.11.2013, cu sancțiunea „AVERTISMENT”.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2015.

Red.P.M./21.10.2015.

Tehnored_VD /23.10.2015.

4 ex. – _____________.cu: Ciorcas I____, Direcția R________ Vamală Cluj

Jud.fond: M_____ S_______