Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 334/2015

Ședința publică de la 12 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M________ M_____

Judecător L______ A_______ O_____

Grefier M_______ B_______ V______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-petent M_____ I____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUNICIPIULUI G_____-BIROUL RUTIER, având ca obiect ,,anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2014 pe rolul Judecătoriei G_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul M_____ I____, în contradictoriu cu intimata Poliția Municipiului G_____ – Biroul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 07.03.2014.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Intimata Poliția Municipiului G_____ – Biroul Rutier nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar copie a documentației ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, petentul, căruia i s-a comunicat obligația de a indica dovezile pe care își întemeiază plângerea, neformulând cerere de probatorii, motiv pentru care instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat raportat la probele aflate la dosar.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/13.10.2014 Judecătoria G_____ a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 07.03.2014, petentul M_____ I____ a fost sancționat contravențional, cu amenda în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 07.03.2014, ora 15:43, petentul, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________________ iar la trecerea de pietoni de la intersecția cu _________________________ acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, acesta fiind nevoit să se oprească pentru a nu fi lovit.

Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx, prima instanță a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, cuprinde mențiunea că nu se formulează obiecțiuni și este semnat de un martor asistent având în vedere refuzul de a semna al făptuitorului.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea, de către conducătorul de autovehicul, a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului iar potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

Nerespectarea acestei prevederi legale se sancționează, potrivit art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Totodată, conform art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

Din textele de lege menționate rezultă că participanții la trafic au obligația de a opri în dreptul marcajului pietonal în situația în care există pietoni angajați în traversarea străzii, în condițiile în care drumul este prevăzut cu o bandă sau două pe sensul de mers, cu scopul de a evita orice circumstanță de natură a periclita desfășurarea normală a traficului rutier. Prevederile legale au rolul de a asigura siguranța atât a pietonilor, cât și a celorlalți participanți la trafic.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 s-a apreciat că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, s-a constatat că procesul-verbal contestat este întocmit ca urmare a constatării directe a faptelor de către agentul constatator. Mai mult, petentul nu a făcut dovada existenței unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciind că nu există vreun dubiu cu privire la existența faptei.

S-a apreciat că nu pot fi apreciate ca fiind reale susținerile petentului din plângerea contravențională că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa și că procesul-verbal de constatare a contravenției este nelegal întocmit, nefiind înmânat pentru a fi completate eventualele obiecțiuni deoarece, pe de o parte, simplele susțineri că nu a săvârșit fapta, nu reprezintă probe suficiente pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal iar pe de altă parte întrucât potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori, în momentul încheierii procesului-verbal aceștia fiind obligați să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiuni ce sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni".

Referitor la sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind stabilită o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege.

Astfel, sancțiunea trebuie apreciată astfel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată de elemente vizând împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, asigurându-se, în același timp, proporționalitate între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În acest context prima instanță a apreciat că manifestarea unei conduite preventive în trafic, prin respectarea normelor și prevederilor legale, nu este suficientă pentru a reduce gradul de pericol social al contravenției, fără a fi prezentate instanței elemente de circumstanțiere ce să necesite o reindividualizare a sancțiunii aplicate iar aplicarea amenzii ca sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, astfel că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea unei alte sancțiuni.

Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, apel, petentul M_____ I____.

La termenul de judecată din data de 10.06.2015, apelantul a precizat că situația reținută prin actul contestat nu este reală.

Legal citat, intimatul IPJ G_____ nu a fost reprezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare .

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/07.03.2014 s-a reținut că, la data de 07.03.2014, apelantul petent M_____ I____ a condus autoturismul marca VW Caddy, înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe ________________________ a ajuns la marcajul pietonal situat în intersecția cu __________________________ acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, semnalizat corespunzător, pietonul fiind nevoit să se oprească pentru a nu fi lovit.

Fapta reținută constituie contravenții, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, apelantul petent fiind sancționat cu 4 puncte amendă, în cuantum de 340 lei. De asemenea s-a dispus reținerea permisului de conducere, pentru o perioadă de 30 de zile.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, Tribunalul reține că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată însăși prezumția de care se bucură. In acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 70/21.02.2013, decizie in care a statuat si teza potrivit căreia „cel care a formulat plângerea, nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție”.

Este adevărat că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 CEDO, însă trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz pentru a se stabili dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.

Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 , practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției.

În cauză, la solicitarea petentului care a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, instanța a administrat proba cu înscrisuri. Pe de altă parte, intimata a depus doar raportul agentului constatator din care reiese că nu a fost identificat decât apelantul petent (nu și persoana angajată regulamentar în trecerea străzii pe marcajul pietonal) care a fost sancționat contravențional.

La rubrica „Obiecțiuni”, în procesul verbal contestat s-a consemnat că apelantul petent „nu are obiecțiuni”, însă procesul verbal nu a fost semnat de petent. În plângerea formulată, petentul și-a motivat refuzul de a semnat actul de sancționare, dat fiind lipsa consemnării obiecțiunilor formulate la acel moment.

În lipsa altor probe decât raportul organului constatator, Tribunalul apreciază că există un dubiu cu privire la situația de fapt reținută prin actul contestat, dubiu care, în lumina celor anterior menționate, nu poate profita decât apelantului petent.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate, apelul declarat de apelantul petent este fondat și urmează a fi admis astfel că sentința civilă nr. xxxxx/13.10.2014 a Judecătoriei G_____ va fi schimbată în tot iar, în rejudecare, va fi admisă plângerea formulată și va fi anulat procesul-verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul petent M_____ I____ domiciliat în G_____, __________________, jud. G_____, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUNICIPIULUI G_____-BIROUL RUTIER cu sediul în G_____, _____________________, jud. G_____, având ca obiect ,,anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx”.

Schimbă în totalitate hotărârea atacată și, în rejudecare, admite plângerea contravențională formulată și anulează procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/07.03.2014 întocmit de Poliția mun. G_____ – Biroul Rutier.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.06.2015.

Pentru Președinte, Judecător, Grefier,

M________ M_____ L______ A_______ O_____ M_______ B_______ V______

Aflată în concediu de odihnă,

Semnează,

Conf.art.426 din NCPC

Vicepreședintele Tribunalului G_____,

. Judecător L_______ B______

Red. L.A.O.

Tehnored. M.B.V. 4 ex/22.07.2015

Fond – A.B________