R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 376/2014

Ședința publică de la 27 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător I___ B_______

Grefier I______ C__________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 1435/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___ în contradictoriu cu intimatul H________ G___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare părțile nu au răspuns.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța constată că este competentă în soluționarea cauzei conform prevederilor art. 131 ale Noului Cod de procedură Civilă

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1435/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___, s-a respins ca lipsită de interes cererea de repunere în termenul de depunere a plângerii formulată de reclamant, s-a respins excepția de tardivitate invocată de pârâtă, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul H________ G___, domiciliat în Sânnicolau M___, ______________.47, județul T____, identificat prin C.N.P.xxxxxxxxxxxxx, împotriva intimatei C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în București, b.dul I____ M____, nr.401A, sector 6, județ T____, s-a constatat ineficacitatea procesului verbal de contravenție _________, nr.xxxxxxx/16.08.2011, datorită prescrierii executării sancțiunii, s-a dispus exonerarea reclamantul de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire, respingându-se în rest plângerea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că potrivit susținerii pârâtei, procesul verbal de contravenție a fost comunicat reclamantului doar prin afișare, act procedural ce a fost efectuat la data de 30.08.2011.

Contrar acestor susțineri instanța de fond a considerat că procesul verbal de contravenție nu a fost legal comunicat petentului nici până la acest moment, urmând a înlătura această apărare a pârâtei, pentru următoarele două considerente:

În cuprinsul procesului verbal de afișare se menționează că la data de 30.08.2013, împuternicitul pârâtei s-a deplasat la domiciliul reclamantului și a afișat procesul verbal _________, nr.xxxxxxx/16.08.2011. Procesul verbal cuprinde mențiunea unui martor asistent, însă numele este ilizibil, lipsind și datele de identificare ale acestuia.

Analizând acest înscris întocmit în vederea dovedirii actului procedural al comunicării, instanța de fond a constatat că înscrisul nu are caracter probator, întrucât a fost întocmit cu nerespectare prev. art.27 din O.G.2/2001.

Potrivit acestei reglementări procesul verbal de afișare trebuie să cuprindă datele de identificare și semnătura a cel puțin unui martor.

Norma nu este de recomandare, întrucât în cazul în care contravenientul contestă îndeplinirea actului, instanța este datoare să audieze martorul pentru a afla modalitatea în care s-a realizat afișarea.

Or așa cum, cu ușurință se observă din înscrisul depus de pârâtă, atât la rubrica împuternicit CNADNR cât și la rubrica martor a semnat aceeași persoană și așa cum instanța a reținut anterior numele martorului asistent este ilizibil, lipsindu-i și datele de identificare.

Cum reclamantul a contestat primirea procesului verbal de contravenție la data de 30.08.2011 și cum instanța în lipsa indicării în cuprinsul actului a unui martor asistent nu poate verifica legalitatea procedurii de afișare, constatând existența unei vătămări produse reclamantului, va anula procesul verbal de afișare, urmând a constata că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat prin afișare la data de 30.08.2011.

Cel de-al doilea considerent pentru care instanța a reținut că procesul verbal de constatare nu a fost legal comunicat petentului este cel reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.10/2013 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.

În dispozitivul deciziei se reține că „modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, ...cerința comunicării fiind îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal”.

În motivare se reține că interpretarea gramaticală a art. 27 teza I din O.G.2/2001 nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.

Că în dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.

Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.

Că din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.

Înalta Curte a concluzionat că numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale, întrucât contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).

Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, iar potrivit art. 517 cu referire la art. 514 din C.proc.civ. interpretarea dată normelor este obligatorie pentru instanță de la această dată.

Cum pârâta nu a dovedit și nici nu a invocat faptul că a comunicat procesul verbal prin poștă cu aviz de primire, anterior afișării, instanța de fond găsește un argument în plus pentru a reține că actul sancționator nu a fost comunicat petentului.

În continuare instanța de fond a stabilit dacă a fost îndeplinită sau nu comunicarea procesului verbal la data depunerii de către reclamant a cererii de chemare în judecată având în vedere că înștiințarea de plată emisă la data de 27.08.2013 de către pârâtă la care a fost atașat procesul verbal de contravenție a fost comunicată reclamantului prin scrisoare simplă, nefiind astfel îndeplinită condiția primirii efective.

Raportat la această stare de fapt instanța de fond pe de o parte a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului privind repunerea în termenul de depunere a plângerii (cerere de altfel cu caracter subsidiar raportat la faptul că reclamantul a contestat primirea procesului verbal de contravenție în anul 2011) și excepția tardivității depunerii plângerii invocată de către pârâtă.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea expresă, aceasta fiind prezumată.

Potrivit art.17 din O.G.2.2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Astfel, procesul verbal cuprinde data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele, prenumele și datele de identificare ale contravenientului, precum și descrierea faptei contravenționale, fiind indicate data, ora și locul în care a fost săvârșită, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, precum și semnătura electronică a agentului constatator.

În ceea ce privește aplicarea semnăturii electronice pe procesul verbal de contravenție instanța reține următoarele:

Legislație relevantă:

Art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, (1) Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

Art. 4 (3) din Legea 455/2001 semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare; semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;

Art. 5 din Legea 455/2001 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Art. 7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Art. 10 din Legea 455/2001 (1) Partea care invocă înaintea instanței un certificat calificat trebuie să probeze că furnizorul de servicii de certificare care a eliberat respectivul certificat îndeplinește condițiile prevăzute la art. 20. (2) Furnizorul de servicii de certificare acreditat este prezumat a îndeplini condițiile prevăzute la art. 20.

Art. 7 din OG 15/2002 Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Art. 1 lit. din OG 15/2002, potrivit căruia sunt utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Raportat la textele legale incidente, instanța de fond a reținut că, din cuprinsul procesului verbal de contravenție, rezultă că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 și HG 1259/2001

Art. 10 (2) prevede că furnizorul de servicii de certificare acreditat este prezumat a îndeplini condițiile prevăzute de lege.

În consecință, atâta timp cât petenta nu a făcut dovada că furnizorul de servicii de certificare nu îndeplinește condițiile cerute de lege, semnătura electronică este valabilă, motiv pentru care apărarea petentei nu poate fi primită.

În continuare instanța de fond a reținut că în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXII din 19 martie 2007.

Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 C. proc. civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cu privire la faptul că petentul nefiind de față nu a putut formula obiecțiuni, instanța de fond a reținut că în conformitate cu art.16 alin.7 din OG 2/2001, agentul constatator este dator să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni și să consemneze distinct eventualele obiecțiuni pe care acesta l-ar avea. Rezultă deci că această prevedere se aplică doar în situația întocmirii procesului verbal de constatare în prezența contravenientului, legea neimpunând agentului sancționator chemarea contravenientului în vederea încheierii procesului verbal. Oricum eventualele obiecțiuni pe care petentul le are la adresa procesului verbal, se pot formula în fața instanței de judecată, astfel că lipsa mențiunilor din procesul verbal contestat nu poate afecta valabilitatea sa.

Cu privire la lipsa martorului asistent la încheierea procesului verbal de contravenție, instanța de fond nu a identificat nici o vătămare produsă petentului care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanța a constatat că potrivit art.8 alin. 1 din O.G.15/2002 „fapta utilizatorilor romani sau străini de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.”

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a constatat că procesul verbal de constatare beneficiază de forță probantă proprie, în ceea ce privește constatările agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale, cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale impuse de art. 16 și 17 OG 2/2001, iar petentul nu face dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea reținută.

Instanța de fond a observat că petentul nu a contestat împrejurarea că a circulat fără a deține rovinietă.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a constatat că procesul verbal de constatare beneficiază de forță probantă proprie, în ceea ce privește constatările agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale, cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale impuse de art. 16 și 17 OG 2/2001, iar petentul nu face dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea reținută.

Instanța de fond a observat că petentul nu a contestat împrejurarea că a circulat fără a deține rovinietă.

Analizând sancțiunea prin prisma prevederilor art. 14 din O.G.2/2001 instanța de fond a constatat însă că executarea sancțiunii amenzii este prescrisă.

Instanța de fond a reținut că executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

În speță având în vedere că instanța a anulat procesul verbal de afișare întocmit la data de 30.08.2013 și că pârâta nu a făcut dovada comunicării actului sancționator în termen de o lună de la data constatării faptei constatând ineficacitatea procesului verbal de contravenție, datorită prescrierii executării sancțiunii, în temeiul art.14 și 34 din O.G.2/2001 instanța de fond a admis în parte plângerea, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii aplicate și a tarifului de despăgubire.

Împotriva Sentinței civile nr. 1435/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___ a formulat apel apelantul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimatul H________ G___ prin care solicită admiterea apelul astfel cum a fost formulat, anularea sentinței civila nr. 1435 și respingerea plângerii contravenționala cu menținerea Procesul verbal contestat ________ xxxxxxxx.

Apelanta consideră că hotărârea dată de către prima instanță este criticabila in raport de art.304 pct. 8 si art. 312 (3) Cod de procedură civilă. Instanța de fond in mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, apreciind ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa, considerând ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei. Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede că Procesul-verbal se întocmește si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de Ia data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin (1)".

Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei."

Așadar, fapta a fost săvârșita la data de 04.03.2011 , iar amenda a fost aplicata la data de 16.08.2011 când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției R1 xxxxxxxx de către C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adică in interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001. Procesul Verbal de Constatare a Contravenției ________ xxxxxxxx a fost comunicat contravenientului la data de 30.08.2011 in termenul legal, la un interval mai mic de o luna de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art. 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii."

Din interpretarea textelor legale, rezulta fără echivoc faptul ca, prin apariția Legii 144/xxxxx pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției sa nu se pot încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționalele mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Pentru toate aceste motive, va rugam sa admiteri apelul astfel cum a fost formulat, sa anulați sentința civila nr. 1435, sa respingeți plângerea contravenționala si sa mențineți Procesul verbal contestat ________ xxxxxxxx.

In drept dispozițiile art. 466 si următoarele din N Cod proc. Civ., O.G. 2/2001, O.G.15/2002, Legea 455/2001.

Intimatul H________ G___ deși legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri și nu a formulat întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 118 Cod de procedură civilă, pentru a-și exprima poziția procesuală în cauză.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, apreciază că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin procesul-verbal _________ nr.xxxxxxx/16.08.2011 întocmit de CNADNR SA - CESTRIN la data de 16.08.2011 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, în baza art. 8 alin. 2 din OG 15/2002.

S-a reținut în fapt că la data de 04.03.2011, pe DN 6 km 572+900 m, pe raza localității B__________ M__, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.

Insă, așa cum a reținut și instanța de fond, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Prin urmare, întrucât pârâta nu a făcut dovada comunicării actului sancționator în termen de o lună de la data constatării faptei, în mod corect, în temeiul art.14 și 34 din O.G.2/2001 instanța de fond a admis plângerea, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii aplicate și a tarifului de despăgubire.

In consecință, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ. va respinge apelul.

NU se va face aplicarea dispozițiilor art. 451 si urm. C.proc.civ., nefiind solicitate cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de către apelantul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, I____ M____, nr. 401A împotriva Sentinței civile nr. 1435/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M___ în contradictoriu cu intimatul H________ G___ cu domiciliul în SANNICOLAU M___, GH.D___, nr. 47, J____ T____ , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.

Președinte, I____ I______		Judecător, I___ B_______
	Grefier, I______ C__________

I.C. 12 Iunie 2014

RED. I.I

TEHNOREDACTAT I.C. 4 ex.