Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 288/2014

Ședința publică de la 24 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I__ C_____-M____

Judecător G_______ T________

Grefier V________ D_________

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant G______ C______ F_____ și pe intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 10.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face corp comun cu prezenta Decizie și când instanța motivată de lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de astăzi 24.10.2014, când:

INSTANȚA

Asupra apelului civile de față;

Prin sentința civilă nr. 159/21.01.2014 Judecătoria G______ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatorul G______ C______ F_____ în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.04.2013și a fost obligat petentul la plata sume de 20 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit de intimata la data de 09.06.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 de lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, constând în aceea că, în data de 09.06.2013, a condus autoturismul având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Călugăreni din județul G______ cu viteza de 107 km/oră.

În drept, potrivit art.34, alin.1 din O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție contestat a fost supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Având în vedere că, procesul-verbal de contravenție a fost semnat de contravenient în data de 09.06.2013 iar plângerea a fost depusă la registratura instanței în data de 20.06.2013, instanța a constatat că prezenta plângere a fost formulată în termenul legal de 15 zile prev. de art. 31 din OG 2/2001.

Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art. 249 C. proc. civ., contestatorului. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.

Examinând modul de încheiere a procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 OG 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, în sarcina petentului a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, pentru aprobarea regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Astfel, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/oră.

Instanța a reținut că, sub aspectul temeiniciei, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 a rezultat că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși nu este contrară art. 6 par. 2 CEDO. În cauza, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului contestat.

Din cuprinsul procesul-verbal de contravenție a rezultat că, fapta contravențională s-a constatat cu ajutorul cinemometrului de control rutier, tip R____, instalat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Intimata a depus la dosar Buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 21.08.2012 din care rezultă că cinemometrul îndeplinește condiția verificării metrologice la data constatării contravenției. De asemenea, s-a făcut dovada faptului că operatorul radar era atestat să desfășoare activități cu echipament de supraveghere a traficului rutier și măsurarea vitezei autoturismelor, așa cum a rezultat din Atestatul nr. xxxxx. Totodată, din fotografia radar rezultă că viteza cu care a fost înregistrat vehiculul condus de contestator este de 107 km/oră, putându-se observa cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului, precum și marca acestuia. De asemenea, din planșa foto se poate observa că petentul s-a aflat la momentul depistării cu aparatul R____ în interiorul localității Călugăreni.

Coroborând toate aceste probe, instanța constată că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, motiv pentru care, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Potrivit art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în vigoare la data introducerii plângerii contravenționale, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. În consecință, instanța a obligat petentul prin prezenta hotărâre la cheltuieli judiciare către stat, având în vedere că instanța a respins plângerea ca neîntemeiată. La stabilirea cheltuielilor judiciare către stat, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013 (intrate în vigoare odată cu abrogarea art. 36 alin. 2 din OG 2/2001) privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, s-a taxat cu 20 de lei.

Împotriva sentinței civile nr.159/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria G______ a formulat apel apelantul G______ C______-F_____ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că prima instanță nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra încălcării de către agentul constatator a dispozițiilor imperative ale art. 181 alin. 1 din Regulamentul din 04.10.2006 de aplicare a Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta întocmind procesul-verbal contestat după modelul nr. IA, iar nu după modelul nr. 1D așa cum era obligat, fără a indica astfel în cuprinsul actului administrativ ________ numărul mijlocului tehnic prin care a constatat fapta contravențională.

Prin plângerea contravențională cu soluționarea căreia a investit instanța de fond, apelantul a invocat ca prim motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 09.06.2013, în continuare „Procesul-verbal", împrejurarea că agentul constatator nu a întocmit Procesul-verbal potrivit modelului prevăzut de lege.

Astfel, apelantul a invocat în plângerea contravențională dispozițiile art. 181 alin. 1 din Regulamentul din 04.10.2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1391/2006, în continuare „Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002", în conformitate cu care în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D [s.n.J, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Or, așa cum a rezultat fără echivoc din cuprinsul procesului-verbal contestat, acesta a fost întocmit de agentul constatator potrivit modelului din Anexa nr. IA, cu nesocotirea vădită a dispozițiilor legale precizate ale art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 care îl obligau pe agentul constatator să încheie Procesul-verbal potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 1D din actul normativ.

Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea de a încheia Procesul-verbal în forma prevăzută în Anexa nr. 1D este aceea că această anexă este una specifică situației reglementate de art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 având un format propriu și cuprinzând o rubrică specială în care agentul constatator era obligat să indice tipul și ________>mijlocului tehnic certificat sau mijlocului tehnic omologat si verificat metrologic cu ajutorul căruia a constatat fapta, tocmai pentru ca ulterior să se putea realiza controlul de legalitate cu privire la mijloacele tehnice utilizate.

În acest sens, la rubrica descrierea faptei, Anexa nr. 1D se continuă cu formularea specifică „Descrierea faptei_/.../ fiind înregistrat cu_/în această rubrică agentul constatator era obligat să indice tipul și ________________ tehnic, n.n.J. înregistrarea se păstrează la sediul unității 6 luni de la data constatării contravenției",

Prin urmare, utilizând un alt model decât cel prevăzut în Anexa nr. 1D, agentul constatator a încălcat prevederile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, a omis să completeze în cuprinsul Procesului-verbal mențiunile esențiale privind tipul și ________________ de înregistrare, s-a rezumat numai să indice numărul de înmatriculare al mașinii de poliție pe care se susține că ar fi fost montat dispozitivul de înregistrare, toate aceste nereguli săvârșite de agentul constatator punând instanța în imposibilitatea reală și efectivă de a putea verifica identitatea dintre dispozitivul de înregistrare cu privire la care Intimatul a trimis la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică și dispozitivul de înregistrare care s-a aflat în realitate montat pe mașina cu numărul XXXXXXXXX la data constatării faptei contravenționale.

Prin urmare, lipsa acestor mențiuni împiedică în mod vădit instanța de judecată să realizeze controlul de legalitate a procesului-verbal astfel încât, pentru aceste motive, se impunea admiterea plângerii contravenționale formulată de Apelant și anularea Procesului-verbal contestat.

Procesul-verbal contestat de apelant nu menționează în cuprinsul său tipul si ________________ radar utilizat de agentul constatator, mențiuni esențiale pentru a se stabili legalitatea procesului-verbal. Prima instanță a făcut o contuzie între noțiunea de radar, desemnând aparatul de înregistrare, și tipul aparatului de înregistrare.

Instanța de fond reține, pur formal și în mod eronat, în considerentele hotărârii apelate că „din cuprinsul procesului-verbal de contravenție rezultă că fapta contravențională s-a constatat cu ajutorul cinemometrului de control rutier, tip R____, instalat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX"1.

Or, în cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator a inserat doar mențiunea ,fiind înregistrat de aparatul radar XXXXXXXXX", fără nicio altă referință legată de tipul și ________________.

Prin urmare, prima instanță trebuia să observe faptul evident că aparatul de înregistrare indicat în Procesul-verbal de agentul constatator nu este în realitate identificat nici prin tipul său și nici prin ________. mențiunea făcută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal (.fiind înregistrat de aparatul radar XXXXXXXXX") nefiind suficientă pentru a acoperi aceste lipsuri și. deci, neputând conduce la o altă concluzie.

De altfel, instanța de fond a făcut o confuzie între noțiunea de radar (înțeleasă ca semnificând aparatul de înregistrare) și tipul acestuia, atunci când a motivat că tipul aparatului de înregistrare montat pe autoturismul XXXXXXXXX ar fi fost R____. Contrar celor reținute de judecătorul fondului, noțiunea radar este cea folosită în limbajul comun pentru a desemna, în general, toate aparatele de înregistrare, respectiv cinemometrele radar, și nu reprezintă tipul aparatului de înregistrare utilizat în speță, în realitate, fiecare cinemometru (radar) are o denumire specifică dată de producătorul acestuia, denumire pe care agentul constatator avea obligația să o indice în cuprinsul Procesului-verbal, alături de ________________, aprecierea instanței este infirmată chiar de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de Intimat. Astfel, din cuprinsul atestatului operatorului radar Bibiță D_____ rezultă că acesta a fost atestat numai pentru aparatele radar AUTOVISION. fără însă ca agentul constatator să fi menționat în cuprinsul Procesului-verbal faptul că aparatul de înregistrare folosit pentru constatarea faptei este de tip AUTOVISION și, totodată, fără a indica _____________ aparat.

In concluzie, în lipsa mențiunilor din procesul-verbal privind tipul și ________________ radar folosit de agentul constatator, Intimatul nu putea face proba identității dintre aparatul radar cu privire la care a trimis instanței buletinul de verificare metrologică și aparatul radar care a constatat fapta, astfel încât instanța este în imposibilitatea de a verifica legalitatea actului administrativ contestat, împrejurare de natură a atrage anularea Procesului-verbal.

Intimatul nu a făcut dovada omologării aparatului de înregistrare care a constatat fapta, lipsă care, chiar singură, atrage nelegalitatea procesului-verbal contestat, iar prima instanță nu a cercetat în considerentele hotărârii apelate nici această critică.

În conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, precitate la pct. 1.2 supra, aparatul de înregistrare a faptei, adică mijlocul tehnic de constatare a acesteia, trebuia să fie nu doar verificat metrologic, ci și omologat.

Deși prin plângerea contravențională formulată, apelantul a solicitat ca Intimatul să facă dovada omologării aparatului radar, aceasta nu a depus certificatul de omologare, lipsă pe care instanța de fond nu a înțeles să o valorifice în beneficiul apelantului, omițând efectiv să cerceteze și această critică importantă în considerentele hotărârii.

Or, lipsa dovezii de omologare a aparatului de înregistrare, coroborată cu lipsa indicării în procesul-verbal a tipului și seriei aparatului de înregistrare (mențiuni care ar fi permis identificarea certă a acestuia și stabilirea identității dintre aparatul montat pe mașina organului constatator și cel pentru care s-a prezentat buletinul de verificare metrologică), atrag în mod vădit nelegalitatea actului administrativ contestat de Apelant.

Intimatul nu a făcut dovada în fata instanței de fond că operatorul radar Bibiță D_____ este una si aceeași persoană cu cea care a manevrat în fapt aparatul de înregistrare la data constatării faptei contestate de Apelant, și nici dovada că atestatul operatorului este în termenul de valabilitate. De asemenea. Intimatul nu a făcut dovada că a emis un ordin de serviciu în temeiul căruia agentul constatator si operatorul radar să fi fost îndrituiți să efectueze activitățile de înregistrare si sancționare în ziua și locul când a fost întocmit Procesul-verbal.

Deși Intimatul a depus la dosarul cauzei atestatul operatorului radar Bibiță D_____, aceasta nu a administrat nicio probă pentru a dovedi că această persoană a fost cea care a utilizat în mod efectiv aparatul de înregistrare la data când a fost constatată în sarcina Apelantului fapta contravențională.

Față de această împrejurare, este cert că nu se poate stabili identitatea persoanei care era îndreptățită să desfășoare activități cu echipament de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei autoturismelor la data constatării faptei, viciu care afectează în mod direct legalitatea procesului-verbal.

Pe de altă parte, din cuprinsul atestatului operatorului radar Bibiță D_____ nu a rezultat decât data când i-a fost eliberat (12.04.2010), nu însă și data până la care acest atestat era valabil, lipsa care afectează, de asemenea, legalitatea Procesului-verbal contestat.

Intimatul nu a făcut dovada că ar fi emis un ordin de serviciu în temeiul căruia agentul constatator și operatorul radar să fi fost îndreptățiți să efectueze activitățile de înregistrare și sancționare în ziua și locul când a fost întocmit procesul-verbal. în lipsa acestei dovezi, procesul-verbal este nelegal întocmit.

Intimatul nu a făcut dovada regimului de funcționare a aparatului de înregistrare a faptei, respectiv dacă acesta era omologat să funcționeze în regim staționar sau în regim de deplasare ori în ambele.

Apelantul a solicitat prin plângerea contravențională formulată ca intimatul să facă dovada regimului de funcționare a aparatului de înregistrare, pentru a se putea determina abaterile legale ale acestuia în conformitate cu pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală nr. NML 021 - 05 din 23 noiembrie 2005 - "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, care reglementează distinct erorile maxime tolerate după cum aparatul de înregistrare funcționează, în regim staționar, în regim de deplasare ori atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.

Intimatul nu a făcut proba regimului de funcționare a cinemometrului radar, iar instanța de fond nu a cercetat în considerentele hotărârii nici această împrejurare, omițând cu totul să o aibă în vedere la pronunțarea soluției.

Intimatul nu a făcut dovada că aparatul de înregistrare care a constatat fapta a efectuat autotestarea conform pct. 3.2.6 din NML 021-05

Conform dispozițiilor pct. 3.2.6 din NML 021 - 05 „Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare [s.n.], care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare".

Această funcție trebuia să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar astfel încât, în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea sunt semnalate iar funcționarea cinemometrului este blocată.

în speță, nu există însă nicio dovadă care să ateste că cinemometrul și-a efectuat autotestarea. Astfel, deși Apelantul a solicitat prin plângerea-contravențională ca Intimatul să precizeze și, după caz, să facă dovada că aparatul de înregistrare era dotat cu funcție de autotestare, respectiv că cinemometrul și-a efectuat autotestarea. Intimatul nu a produs nicio probă în sensul celor de mai sus.

Mai mult, analizând proba foto trimisă la dosarul cauzei a rezultat neîndoielnic că măsurătorile nu puteau constitui probe întrucât litera T înscrisă în partea stânga - jos a planșei foto arată ca aparatul de înregistrare nu își terminase autotestarea astfel încât constatarea făcută de Intimată nu poate constitui o probă concludentă și, mai ales, administrată legal în legătura cu viteza de deplasare a autovehiculului. împrejurare care trebuia dovedită cu deplin suport probator.

Judecătorul fondului nu a cercetat însă în considerentele hotărârii nici această împrejurare, omițând cu totul să o aibă în vedere la pronunțarea soluției.

Intimatul nu a depus la dosarul cauzei proba video solicitată de apelant prin plângerea contravențională. Lipsa înregistrării video atrage imposibilitatea dovedirii faptei.

Prin plângerea contravențională formulată, apelantul a solicitat ca intimata să depună la dosar caseta (proba video) pentru a se putea stabili temeinicia procesului-verbal contestat având în vedere că fapta a fost înregistrată cu un cinemometru.

Cu toate acestea, intimata s-a rezumat la a depune numai proba foto, deși proba video este esențială întrucât că fapta a fost constatată în baza acestei înregistrări.

Or, practica judiciara s-a pronunțat, neechivoc, în sensul că lipsa înregistrării video, în situația în care în baza acesteia s-a constatat contravenția conduce la constatarea netemeiniciei procesului-verbal de contravenție si, pe cale de consecință, la admiterea plângerii: „Constatările agentului din p.v.c.c contestat beneficiază de prezumția relativă de adevăr, până la proba contrară. Cu toate acestea având în vedere natura faptei, care presupune existența unor probe tehnice, deoarece perceperea vitezei de deplasare auto excede posibilitățile de percepție umane, constatările se coroborează cu înregistrarea tehnică avută în vedere la acel moment. Cum foto radar reprezintă un instantaneu al unei înregistrări video, la care însuși intimatul face referire, rezultă ca mențiunile din p.v.c.c. nu pot fi susținute decât cu aceasta. în lipsa acesteia, instanța apreciază că fapta nedovedită nu există, sens în care urmează a admite plângerea contravenționala de față, cel puțin sub acest aspect2.

Instanța de fond nu a cercetat însă în considerentele hotărârii apelate nici această împrejurare, omițând cu totul să o aibă în vedere la pronunțarea soluției.

Prin neanalizarea criticilor de mai sus, prima instanță nu a intrat în judecata fondului, motiv pentru care se impune anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Așa cum a arătat în precedent, instanța de fond nu s-a pronunțat pe majoritatea dintre criticile formulate de Apelant prin plângerea contravențională.

Or, așa cum judicios s-a reținut și în doctrină, motivarea hotărârii, în sensul strict juridic al cuvântului, înseamnă arătarea în scris a rațiunilor care determină pe judecător să respingă sau să admită o cerere. Ea este o lucrare pur subiectivă și cuprinde în sine tot respectul justiției și tot meritul judecătorului.

Dincolo de faptul că motivarea hotărârii este de esența activității instanței investite cu soluționarea unei cauze, aceasta este în egală măsură o garanție a posibilității de a exercita în mod efectiv controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate de prima instanță și, nu în ultimul rând, o garanție a dreptului la apărare al justițiabilului.

In speță, prima instanță s-a rezumat la a prelua formal și fragmentat unele din argumentele Intimatului, fără a analizat în mod concret și complet motivele de fapt și de drept invocate de Apelant în cuprinsul plângerii contravenționale și fără a arăta motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat criticile apelantului împotriva procesului-verbal, încălcându-și astfel obligația de a trece prin filtrul propriei analize argumentele invocate de părți.

Rezumând cele prezentate pe larg la punctele de mai sus, deși a fost investită de apelant prin plângerea contravențională cu soluționarea acestor critici, prima instanță nu a analizat și interpretat din punct de vedere juridic, în niciun fel.

Incidența în speță a prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 care obligau agentul constatator să întocmească Procesul-verbal potrivit modelului din Anexa nr. 1D atunci când fapta este constatată prin mijloace tehnice de tipul cinemometrului radar; lipsa mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal privind tipul și ________________ de înregistrare; lipsa dovezii de omologare a aparatului de înregistrare a faptei; lipsa de identitate dintre aparatul de înregistrare cu privire la care Intimatul a trimis la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică și cel care s-a aflat montat pe autovehiculul organului constatator la data constării faptei, ca urmare a lipsei mențiunilor de la pct. (ii) de mai sus; lipsa ordinului de serviciu în temeiul căruia ar fi fost îndreptățiți să acționeze agentul constatator și operatorul radar; lipsa de identitate dintre operatorul radar indicat de Intimat și cel care a manipulat efectiv aparatul de înregistrare la data constatării faptei, ca urmare a lipsei mențiunilor de la pct. (v) de mai sus; lipsa dovezilor privind regimul de funcționare a aparatului de înregistrare; lipsa efectuării autotestării cinemometrului; lipsa probei video, toate aceste împrejurări (care demonstrează tocmai netemeinicia procesului-verbal contestat) echivalând cu soluționarea cauzei fără a intra în judecata fondului, motiv pentru care se impune anularea hotărârii apelate și trimiterea dosarului spre rejudecare.

În temeiul dispozițiilor art. 293 C.proc.civ., a solicitat ca instanța să pună în vedere intimatului să depună la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, manualul aparatului de înregistrare care a constatat fapta pentru a se putea verifica simbolurile și indicatorii tehnici de funcționare comparativ cu cei afișați pe planșele foto și caseta video, precum și ordinul de serviciu din 09.06.2013 în temeiul căruia agentul constatator și operatorul radar să fi fost îndreptățiți să efectueze activitățile de înregistrare și sancționare în ziua și locul când a fost întocmit procesul-verbal. Pentru toate considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelul și să se dispună, în principal, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a intra în judecata fondului; și în subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 09.06.2013, exonerarea Apelantului de la plata amenzii în cuantum de 675 lei, stabilită prin cele 9 puncte-amendă, anularea sancțiunii contravenționale complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și restituirea permisului de conducere sau, după caz, înlocuirea sancțiunilor contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În drept, a invocat toate prevederile legale la care ne-am referit în precedent.

Intimata deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței de apel , nu a solicitat administrarea de probe noi și nici întâmpinare nu a formulat.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Reține Tribunalul că la data de 09.06.2013 a fost întocmit de către IPJ G______ prin agent constatator procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx prin care apelantul petent G______ C______ F_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 de lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule reținându-se în sarcina acestuia că la data de 09.06.2013, a condus autoturismul având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Călugăreni din județul G______ cu viteza de 107 km/oră, fată prev. de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de disp.art.102 alin.3 lit.c din OUG nr.195/2002.

Constată de asemenea Tribunalul că înregistrarea apelantului petent s-am făcut cu aparatul radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX.

Prin motivele de apel, apelantul a criticat soluția pronunțată de către instanța de fond invocând ca și cauză de nulitate a procesului verbal folosirea altului formular decât cel prevăzut în anexa corespunzătoare a Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 adoptat prin HG nr.1391/2006 precum și a uzul necorespunzător al aparatului radar de către operatorul de specialitate.

În ceea ce privește prima critică adusă de către apelant, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție trebuia conform prevederilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

De asemenea, conform art.17 teza I-a se sancționează cu nulitatea absolută omisiunea consemnării mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator .

În cauza de față, Tribunalul constată că procesul verbal de contravenție cuprinde toate elementele obligatorii sus menționate.

În ceea ce privește critica privind folosirea altui formular decât cel corespunzător celui prevăzut de disp.art.181 din ROUG nr.195/2002, în situația folosirii unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic tribunalul constată c acest fapt reprezintă un motiv de nulitate relativă a procesului verbal, apelantul petent trebuind să dovedească o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea a actului respectiv, ori, în raport de constatările de mai sus, acesta nu a dovedit prejudiciul suferit.

Referitor la criticile privind mijlocul tehnic folosit pentru înregistrarea contravenției, tribunalul constată că acestea sunt de asemenea nefondate, intimatul IPJ G______ făcând dovada existenței atât a atestatului operatorului cât și a buletinului de verificare metrologică(f.26).

Analizând și cererea subsidiară a apelantului de înlocuire a sancțiunilor aplicate prin procesul verbal atacat cu cea a avertismentului, în raport de criteriile generale de individualizare prev. de disp.art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 și a faptei reținute în sarcina sa și anume de a circula în localitate cu viteza de 107 km/h, depășind astfel limita maximă admisă cu peste 57 de km/h, Tribunalul apreciază că fapta prezintă un pericol social ridicat.

În consecință, constată că în cauză nu sunt aplicabil disp. art.7 din OG nr.2/2001 și pentru aceste considerente va respinge și cererea de reindividualizare a sancțiunilor.

Pentru aceste considerente, în baza art.480 C.pr.civ. Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de G______ C______ F_____ în contradictoriu cu intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______ împotriva sentinței civile nr. 159/2014 din 21.01.2014 a Judecătoriei G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de G______ C______ F_____, domiciliat în Popești Leordeni, _____________________, J____ Ilfov, în contradictoriu cu intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______, cu sediul în Municipiul G______ ________________ , județul G______ , împotriva Sentinței Civile nr. 159/2014 din 21.01.2014 a Judecătoriei G______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2014

Președinte, I__ C_____-M____		Judecător, G_______ T________
	Grefier, V________ D_________

Red.T.Gh.

4ex/2com/jud.fond G.A.

16.03.2015