Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL C________
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1460
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E________ C______
JUDECĂTOR: I____-L____ O______-D__
GREFIER: E______ D_____
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție R14 xxxxxxx, formulat de apelanta intimată C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, ___________________. 401A, sector 6, București, în contradictoriu cu intimatul petent P______ D_____, cu domiciliul în O_____, ________________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 07.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.10.2015 când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 04.09.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul P______ D_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/04.08.2014 și exonerarea de obligația de a achita amenda aplicată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a vândut mașina înainte de primirea amenzii.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținere, a depus copia contractului de vânzare-cumpărare din data de 23.10.2013, copie carte de identitate, adeverință SPI privind scoaterea din evidență a autoturismului petentului.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 03.10.2014, intimata a depus, prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, arătând că respectivul contract de vânzare-cumpărare nu poate fi opus terților, fiind un act sub semnătură privată, că noul proprietar nu a făcut demersurile necesare pentru a își dovedi calitatea de proprietar, autoturismul nefiind radiat din evidențele poliției de pe numele petentului.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul MTI 769/2010.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și a depus planșă foto, autorizație de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentinta civila nr. xxxxx/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul P______ D_____, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a anulat procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/04.08.2014, precum și sancțiunile aplicate prin acesta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/04.08.2014, petentul P______ D_____ a fost sancționat contravențional de către intimata C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, cu amendă în cuantum de 750 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, în sarcina sa reținându-se că, în data de 03.03.2014, ora 13,50, a circulat cu vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, pe DN 22 km 286 + 800 m, localitatea Lumina, jud. C________, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit articolului 34 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 2/2001: ”Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține ca fiind întemeiate apărările petentului.
Petentul a depus la dosar o copie a unui contract de vânzare-cumpărare a autoutilitarei tip camion cu numărul de înmatriculare CT03KY, încheiat la data de 23.10.2013, cumpărător fiind B____ M_____ N___ (fila 5).
În consecință, se reține că petentul a înstrăinat autovehiculul înainte de momentul săvârșirii contravenției, respectiv 03.03.2014.
Instanța mai reține că art.11 alin.4 din OUG nr.195/2002 stabilește că, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării fostului proprietar, obligația revenindu-i, deci, noului proprietar și nu vânzătorului.
Legiuitorul a încriminat această contravenție raportat la calitatea deținătorului, respectiv a celor care utilizează rețelele de drumuri naționale și nu raportat la calitatea proprietarului autoturismului.
Conform dispozițiilor art.1 lit.b: „utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.”.
Conform dispozițiilor art.7: „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”.
Or, în prezenta cauză, se observă că petentul nu mai avea calitatea de utilizator a autovehiculului respectiv, astfel încât nu poate fi subiectul activ al contravenției.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea, respectiv va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/04.08.2014, respectiv va exonera petentul de sancțiunea aplicată prin acesta.
Conform art. 453 C.proc.civ., instanța ia act de împrejurarea că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată”.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca, in speta, contractul de vanzare-cumparare incheiat intre petent, in calitate de vanzator, si noul proprietar (cumparatorul), cu privire la autoturismul in cauza, nu ii este opozabil, neavand data certa, faptul ca noul proprietar (cumparatorul) nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate nefiind imputat CESTRIN. Intimata a mai arătat că în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002. Intimata a susținut că petentul avea obligația, conform Ordinului nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a autovehiculelor, art. 24 alin. 2 lit. d, să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său din baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate.
Intimatul petent a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/04.08.2014, petentul P______ D_____ a fost sancționat contravențional de către intimata C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, cu amendă în cuantum de 750 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, în sarcina sa reținându-se că, în data de 03.03.2014, ora 13,50, a circulat cu vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, pe DN 22 km 286 + 800 m, localitatea Lumina, jud. C________, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit articolului 34 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 2/2001: ”Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, corect s-a constatat că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, in mod corect au fost retinute ca fiind întemeiate apărările petentului.
Astfel, petentul a depus la dosar o copie a unui contract de vânzare-cumpărare a autoutilitarei tip camion cu numărul de înmatriculare CT03KY, încheiat la data de 23.10.2013, cumpărător fiind B____ M_____ N___, rezultand ca petentul a înstrăinat autovehiculul înainte de momentul săvârșirii contravenției, respectiv 03.03.2014.
S-a retinut că art.11 alin.4 din OUG nr.195/2002 stabilește că, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării fostului proprietar, obligația revenindu-i, deci, noului proprietar și nu vânzătorului.
Legiuitorul a încriminat această contravenție raportat la calitatea deținătorului, respectiv a celor care utilizează rețelele de drumuri naționale și nu raportat la calitatea proprietarului autoturismului.
Conform dispozițiilor art.1 lit.b: „utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.”.
Conform dispozițiilor art.7: „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”.
Or, corect s-a retinut că petentul nu mai avea calitatea de utilizator a autovehiculului respectiv, astfel încât nu poate fi subiectul activ al contravenției.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este netemeinic, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de catre C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, ___________________. 401A, sector 6, București, in contradictoriu cu P______ D_____, cu domiciliul în O_____, ________________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E________ C______ I____-L____ O______-D__
GREFIER,
E______ D_____
Jud.fond. C. D___
Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./4 ex./24.11.2015