ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 86 A

Ședința publică din data de 05 februarie 2015

Președinte : M______ M______

Judecător : L______ M______ Ș___

Grefier : I______ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de petenta S.C. C______ _________., în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva sentinței civile nr. 4479/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenție .

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este timbrat cu 20 lei conform chitanței _______, nr. xxxxxx din 29,.12.2014 aflată la fila 28 dosar.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Se constată că în apărare apelanta a solicitat audierea unor martori referitor la abuzul comis de agentul constatator.

Instanța apreciază că proba nu este utilă soluționării cauzei și nu poate fi administrată cât timp nu s-a indicat numele și adresa martorilor și respinge cererea de probațiune.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 4479 din 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr . XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.C. C______ _________., împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/ 17.04.2014 de către intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN A___ – Poliția Comunală Vinga.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit. d) din Legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități ilicite. S-a reținut în sarcina sa că, în data de 17.04.2014, a oferit spre vânzare, prin punctul de lucru din Vinga, produse din carne în cantitate de 67,88 Kg, fără specificarea termenului de valabilitate.

Examinând legalitatea actului sancționator, instanța de fond a constatat că nu poate fi identificat niciunul dintre cazurile prevăzute de art.17 și 16 din OG nr.2/2001, care să atragă sancțiunea nulității procesului-verbal.

S-a reținut că prin plângerea formulată petenta a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție, pentru că agentul constatator a efectuat un control fără a fi formulată o sesizare în prealabil și fără a avea competențe în domeniul respectiv. Instanța a apreciat că niciunul dintre motivele invocate de petentă nu sunt întemeiate, având în vedere că în conformitate cu art.2 alin.2 și 3 din Legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități ilicite, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, de organele Direcției generale antifraudă fiscală, de organele controlului financiar și de personalul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Poliției de Frontieră Române.

S-a evidențiat de asemenea că, contravențiile prevăzute la art. 1 lit. b) - d), g), h) și k) se constată și se sancționează și de către inspectorii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Rezultă cu evidență că personalul Poliției Române are competența de a constata și sancționa fapte de natura celei descrise prin procesul-verbal de contravenție, chiar fără a deosebi din ce structură a poliției face parte.

Prin alin.3 al art.2, inspectorii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sunt incluși în categoria celor care pot constata și sancționa contravențiile în temeiul Legii nr.12/1990, nu li se atribuie o competență exclusivă în acest sens, așa cum, eronat, a interpretat petenta.

Instanța de fond a evidențiat că legea nu impune existența unei sesizări, ca și condiție prealabilă a efectuării controlului și nu există niciun impediment pentru agenții constatatori de a se sesiza din oficiu atunci când constată încălcări ale legii.

Cât privește atitudinea agentului constatator, aprecierile deontologice exced prezentului cadru procesual, ele putând face, eventual, obiectul unor măsuri administrative.

Față de argumentele expuse, având în vedere că petenta nu a formulat nicio critică cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, în temeiul art.4 din Legea nr.12/1990 raportat la art.34 din OG nr.2/2001, prima instanță a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta S.C. C______ _________. solicitând desființarea în tot a hotărârii instanței de fond ca netemeinică și nelegală și rejudecând, instanța de apel să admită plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție.

Petenta consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și a solicitat să se rețină că acțiunea de control a fost efectuată fără a fi existat vreo sesizare cu privire la nereguli în activitatea societății, de către o persoană fără atribuții în acest sens și care nu era asistată de personal calificat.

A susținut că inspectorul de poliție comportamentul total neadecvat pe care l-a avut lucrătorul de poliție care a urmărit să intimideze vânzătoarele angajate ale societății, cu scopul de a obține foloase personale.

De asemenea, petenta apelantă a învederat că deși a depus la dosar declarațiile angajaților societății și a solicitat audierea lor ca martori în susținerea plângerii, instanța de fond nu a procedat la audierea acestora pentru lămurirea stării de fapt.

A susținut apelanta că din declarația unei martore, existentă la dosarul cauzei, rezultă că la data controlului exista în magazin dovada conformității și a termenului de valabilitate pentru produsele considerate neconforme de către agentul constatator.

În același timp, apelanta consideră că lucrătorul de poliție nu era îndrituit să aplice sancțiunea în procesul-verbal de contravenție contestat întrucât nu are instruirea necesară și nici atribuții directe în acest sens decât în situația în care ar fi fost însoțit de persoane abilitate din cadrul ANPC.

În combaterea argumentelor pe care instanța de fond și-a întemeiat motivarea, apelanta arată că nu se face vinovată nici de oferirea spre vânzare a unor produse expirate, respectiv pulpe de pui congelate ambalate vrac, și a susținut că produsele respective nu se impunea a fi ambalate bucată cu bucată astfel cum nejustificat a apreciat agentul constatator.

În drept, apelanta a invocat prevederile art. 466 și urm. Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție Județean A___ a solicitat respingerea apelului reținându-se că procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, fapta săvârșită de petentă și locul săvârșirii acesteia, fiind suficient descrise pentru a permite analizarea temeiniciei și legalității sancțiunii aplicate.

În opinia intimatului, instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că societatea petentă se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, motivele invocate de către petentă nefiind susținute de dovezi care să evidențieze o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul-verbal

Procesul-verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului constatator, actul are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară, cu garanții reale de obiectivitate.

Pentru a dovedi o stare de fapt diferită față de cea reținută de agentul constatator, sarcina probei revine petentului.

A subliniat intimatul că legislația conferă putere actelor întocmite de către agentul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, fiind în consens cu disp. art. 6 par. 2 din CEDO, urmând a se analiza de la caz la caz dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ce privește dreptul la apărare al petentului.

Intimatul a menționat de asemenea că potrivit art. 2, alin.2,3 din Legea nr. 12/1990 competența de aplicare a sancțiunilor aparține și personalului Poliției Române, inspectorii ANPC fiind incluși în categoria celor care pot constata și sancționa o faptă de natura celei descrise în procesul-verbal, legiuitorul neatribuindu-i o competență exclusivă în acest sens.

Referitor la susținerile petentei cu privire la conduita necorespunzătoare a agentului constatator, intimatul consideră că acestea sunt defăimătoare, nu au acoperire faptică și nu pot avea drept consecință infirmarea procesului-verbal.

Față de aceste considerente, intimata solicită respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art. 479 Cod pr. civilă, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate, și a interpretat și aplicat corespunzător normele legale incidente, pronunțând o sentință temeinică și legală.

Prin procesul ________ nr. xxxxxxx/17.04.2014, întocmit de un inspector principal din cadrul Poliției localității Vinga, apelanta petentă a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. d din Legea 12/1990, reținându-se în fapt că în aceeași dată s-a constatat că aceasta oferea spre vânzare, prin intermediul punctului de lucru din ___________________, produse din carne, cantitatea de 67,28 kg, fără specificarea termenului de valabilitate. La data întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, reprezentantul zonal al apelantei petente a refuzat semnarea acestuia, refuzul semnării fiind atestat de martorul P____ L____ I____.

S-a întocmit proces verbal privind controlul efectuat și cantitățile de carne cu privire la care s-a constatat că au fost expuse spre vânzare fără specificarea termenului de valabilitate, a fost sigilată în unul din frigiderele apelantei.

În data de 24.04.2014, cu ocazia deplasării reprezentanților DVSVA A___ pentru verificarea produselor sigilate s-a constatat că sigiliul aplicat în data de 17.04.2014 a fost rupt dar și că apelanta petentă deține în continuare produse din carne neetichetate-merluciu 18,58 kg și macrou-9,54 kg. Nu s-a putut stabili dacă produsele din carne erau aceleași cu cele din 17.04.2014 iar cu privire la produsele din carne verificate la data de 24.04.2014 s-a stabilit că existau declarații de conformitate și avize de achiziție.

Fapta constată și sancționată nu are în vedere expunerea spre vânzare a unor produse din carne după expirarea termenului de valabilitate ci lipsa informațiilor accesibile consumatorilor, privind termenul de valabilitate. Apelanta petentă sau declarațiile martorilor nu contestă starea de fapt reținută de agentul constatator. Se susține că pentru produsele în discuție exista în magazin dovada conformității și a termenului de valabilitate și că acestea au fost prezentate agentului constatator, nu că acestea erau afișate pentru informarea consumatorului eventual interesat de produsele din carne expuse spre vânzare. De altfel și după o săptămână de la constatarea contravenției, reprezentantul DSVSA A___, a constatat o situație de fapt similară, expunerea spre vânzare a unor produse din carne neetichetate, produse pentru care nu era expusă nici o informație privind producătorul, condiții de păstrare, termen de valabilitate etc.

Potrivit art. 1 lit. d din Legea 12/1990 ,, d) expunerea spre vânzare ori vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat”, constituie contravenții. Apelanta petentă a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei reglementată de prima ipoteză a normei menționate ,, expunerea spre vânzare a unor produse fără specificarea termenului de valabilitate”, specificare care trebuia să fie vizibilă pentru consumatori, obligație pe care apelanta petentă nu a îndeplinit-o, așa cum întemeiat s-a reținut prin procesul verbal de contravenție și prin sentința instanței de fond.

Cât privește necompetența agentului constatator, Tribunalul constată că și acest motiv de apel este neîntemeiat.

Potrivit art. 2 alin. 2 și alin. 3 din legea 12/1990 ,, (2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, de organele Direcției generale antifraudă fiscală, de organele controlului financiar și de personalul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Poliției de Frontieră Române.

(3) Contravențiile prevăzute la art. 1 lit. b) - d), g), h) și k) se constată și se sancționează și de către inspectorii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.”

Prima instanță a interpretat corect aceste norme legale. Articolul 2 alin. 2 stabilește că personalul din cadrul Poliției Române poate constata și sancționa oricare dintre contravențiile reglementate de art. 1 Legea 12/1990 în timp ce aliniatul 3 al aceluiași articol reglementează competența cumulativă a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, pentru unele din contravenții, și nu exclusivă pentru aceste contravenții. Interpretarea gramaticală a textului, utilizarea conjuncției copulative ,, și” în cadrul aliniatului 3 al art. 2 nu poate conduce la concluzia susținută de apelanta petentă în sensul că acestea contravenții pot fi constatate ,, numai de către”, ci doar că aceste contravenții pot fi constatate de agenții constatatori din cadrul autorităților menționate în aliniatul 2 ,, și de către” inspectorii din cadrul ANPC.

Față de cele reținute, constatând că sentința primei instanțe este temeinică și legală, că motivele de apel sunt neîntemeiate, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelantul petent S.C. C______ _________. în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 4479/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, va păstra hotărârea atacată.

Se constată că în cauză nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelantul petent S.C. C______ _________. cu sediul în loc. B____, ______________________, jud. C____ S______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ cu sediul în A___, ___________________-19 împotriva sentinței civile nr. 4479/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2015.

Președinte, Judecător

M______ M______ L______-M______ Ș___

Grefier

I______ M_____

Red. M. M. / 09.03.2015

Ex. 4 / 09.03.2015

prima instanță – judecător: H__ C_____

Se comunică:

-petentei S .C. C______ _________. - loc. B____, ______________________, jud. C____ S______

-intimatului I____________ de Poliție al Județului A___ - A___,_________________-19, jud.A___

exp 2 ________________