Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 811/2015

Ședința publică de la 12 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ V____

Judecător C_______ D_________

Grefier M______ L___

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul C_______ P____ împotriva sentinței civile nr. 4036/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - POLITIA ORASULUI STEFANESTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Tribunalul reține că a fost investit cu soluționarea cauzei în lipsă ( fila 20 verso) , situație în raport de care rămâne în pronunțare asupra apelului.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față:

Constată că, prin plângerea înregistrată inițial la data de 21.06.2013 sub nr XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei Topoloveni, petentul C_______ P____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Argeș - Poliția Orașului Ștefănești, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/19.06.2013, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale și înlăturarea măsurii reținerii permisului de conducere, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivare petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de fapta reținută , în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției menționându-se faptul că a circulat cu viteza de 107 km/h, însă agentul constatator a refuzat prezentarea documentelor legale care să dovedească faptul că a depășit viteza legală. A mai invocat petentul și împrejurarea că procesul verbal de constatare a contravenției nu cuprinde mențiuni cu privire la descrierea exactă a locului săvârșirii contravenției, iar obligativitatea acestei mențiuni este prevăzută de disp.art.16 alin.1 din O.G.nr.2/2001; procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost întocmit potrivit formularului 1D, încălcarea respectivei norme imperative atrăgând sancțiunea nulității procesului verbal.

A recunoscut că un prieten se simțea rău, îi ceruse ajutorul telefonic și se grăbea pentru a-l transporta la spital, dar nu știe dacă circula cu viteza comunicată de agent sau cu o viteză mai mică.

Pentru a da eficiență prezumției de nevinovăție, petentul a invocat hotărârea A_____ contra României pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care statuează că procedura contravențională face parte din sfera penală și nu din cea civilă.

În drept au fost invocate disp.art.31 din O.G.nr.2/2001.

La data de 25.07.2013, intimatul, în temeiul disp.art.205 din Noul Cod de procedură civilă, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale (filele 17, 18 ale dosarului).

Odată cu întâmpinarea, organul constatator a atașat la dosarul cauzei și materialul probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției.

Prin sentința civilă nr. 772/10.10.2013 Judecătoriei Topoloveni a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 07.11.2013 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 4036/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea, reținându-se în considerente următoarele:

Potrivit procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/19.06.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 675 lei ( 9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat conducând autovehiculul marca BMW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________ din Ștefănești, jud. Argeș, cu viteză peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele radar cu o viteză de rulare de 106 Km/h, constatată cu aparatul radar cu sistem de supraveghere video, contravenientului aplicându-i-se și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată. Prin același procesul verbal a fost sancționat și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin 1 din HG nr. 1391/2006.

Alăturat întâmpinării, organul constatator a depus la dosar, extras din registrul de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale și a altor fapte contravenționale constatate cu sistemul de supraveghere al traficului rutier și înregistrare video din care rezultă data și localitatea amplasării acestuia, precum și intervalul de timp în care cinemometru a funcționat, înregistrând pe petent, atașându-se totodată buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/15.04.2013 cu valabilitate pe termen de un an, atestatul operatorului radar T___ M_______ A___ din cadrul IPJ Argeș privind desfășurarea activității cu aparatul de supraveghere și măsurarea vitezei Autovision, însoțite de planșele video care surprind autovehiculul condus de contestator, ca și înregistrarea derulării faptelor pe suport CD.

Cât privește dovada contravenției reținută în sarcina petentului , s-a constatat că, deși art.34 din OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului și din împrejurarea că persoana sancționată contravențional are calitatea de reclamant în plângerile contravenționale, rezultă pe baza unei prezumții simple, că procesul verbal de contravenție face deplină dovadă până la proba contrară cu privire la situația de fapt reținută. Deoarece procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, îi incumbă petentului, în temeiul art.1169 C.civ., sarcina probei contrare celei reținute în actul constatator al contravenției.

Textul art.34 alin 1 din OG nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce se prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare, instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal de contravenție este rezultatul unor verificări, mai restrânse sau mai largi, efectuate în mod obligatoriu de către instanța de judecată. Prin urmare, trebuie făcută o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul verbal de contravenție și aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăției persoanei sancționate contravențional.

De asemenea este de reținut că în jurisprudența CEDO (Cauza Telfner c.Austriei) s-a reținut că prezumțiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu Convenția.

În consecință, având în vedere că prevederile art.34 din OG nr.2/2001 sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare (Decizia CC nr.890/2008), s-a apreciat că recunoașterea unei valorii probatorii procesului verbal de constatare a contravenției nu este de natură a determina o încălcare a prezumției de nevinovăție.

S-a ținut seama de faptul că apărările formulate de petent trebuiau dovedite de către acesta, prin contestație solicitând proba cu înscrisuri pe care instanța a admis-o, din analiza actelor depuse rezultând temeinicia și legalitatea procesului verbal; în speță este vorba de o contravenție constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice despre care s-au depus dovezi că îndeplinesc cerințele privind omologarea și verificarea metrologică, datele furnizate în urma vizionării înregistrării completând materialul probator ce stă la baza sancționării petentului și întărind o dată în plus concluzia conformității dintre starea reală de fapt și mențiunile inserate în cuprinsul actului sancționator contestat.

Circumstanțele legate de motivul pentru care petentul se grăbea nu au fost dovedite, acesta fiind în culpă pentru neindicarea datelor concrete care să permită citarea lor în vederea audierii și chiar dacă ar fi fost reale nu pot echivala cu una dintre cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei.

Apărarea în sensul că nu s-a procedat la descrierea exactă a locului săvârșirii contravenției a descrierea exactă a locului săvârșirii contravenției nu se dovedește a fi reală , dat fiind că din lectura procesul verbal rezultă că sunt precizate elemente spațiale concrete în această privință, (_____________________ din Ștefănești ), fiind respectate dispozițiile imperative ale art. 16 din OG nr.2/2001 cu modificările ulterioare prin care se prevede că :

[1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită,... ].

Nici susținerea potrivit căreia încheierea procesului verbal pe un alt formular decât cel prevăzut în anexa 1D ar atrage nulitatea , nu a fost reținută întrucât în procesul-verbal de contravenție sunt indicate datele de identificare ale aparatului radar folosit la înregistrare ceea ce permite instanței să realizeze toate verificările necesare privind îndeplinirea condițiilor de certificare și omologare stabilite de legiuitor, împrejurare fața de care nu s-a dovedit prejudicierea petentului prin încheierea actului sancționator în aceasta modalitate .

Potrivit disp. art. 121 din HG nr. 1391/2006

[ (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], iar conform art. 102 alin. 3 lit e) din OUG nr. 195/2002 rep

[ (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.].

Totodată potrivit art. 147 alin. 1 HG nr. 1391/2006, Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat : să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația in vigoare : înscrisurile cauzei confirmând situația de fapt menționată în procesul - verbal de contravenție pentru ambele fapte reținute, avându-se totodată în vedere și corecta individualizare a sancțiunilor aplicate, nefiind dovedite circumstanțe care să impună o modificare a acestora.

Cât privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina sa s-a ținut seama de faptul că petentul nu a formulat nici un fel de apărare în aceasta privință, ca și de împrejurarea că chiar agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului în raport de gradul de pericol social redus al faptei considerând că aceasta a avertizare este suficientă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C_______ P____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța a respins plângerea, cu motivarea că petentul nu a probat o situație contrară celei reținute în procesul verbal, fără a da eficiență prezumției de nevinovăție și nici nu s-a dovedit de către instanță faptul că viteza cu care a circulat a fost înregistrată în interiorul localității.

Apelantul consideră că procesul verbal de contravenție est nul, datorită faptului că normele de aplicare ale HG nr. 1391/2006 prevăd la art. 188, obligativitatea întocmirii pe formularul 1A, caz în care se prevede sancțiunea nulității absolute.

Mai susține apelantul că cinemometrul care filmează deplasarea și măsoară viteza trebuie autotestat pentru a se evita erorile de programare, iar conform jurisprudenței CEDO, sarcina probei revine organului constatator.

Nu s-a verificat în cauză dacă aparatul radar era omologat, dacă a funcționat pe toată perioada prevăzută în ordinul de acțiune.

În consecință, susține apelantul, procesul verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, întrucât intimatul nu a făcut dovada locației autoturismului pe care se afla montat aparatul radar, pentru a se stabili dacă era amplasat pe raza sau în afara razei teritoriale a vreunei localități, iar viteza de deplasare era până la 80 km/h în localitate.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele prevăzute de art. 476- 478 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat și pe cale de consecință îl va respinge pentru următoarele considerente:

Așa cum corect a reținut instanța de fond, petentul a circulat în interiorul localității cu viteza de 106 km/h, ce depășește cu 56 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006.

Prin procesul verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx/19.06.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 675 lei (9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat conducând autovehiculul marca BMW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________ din Ștefănești, jud. Argeș, cu viteză peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele radar cu o viteză de rulare de 106 Km/h.

Viteza a fost constatată cu aparatul radar cu sistem de supraveghere video, contravenientului aplicându-i-se și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată. Prin același procesul verbal a fost sancționat și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin 1 din HG. Nr. 1391/2006.

Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a constatat că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța, analizând conținutul acestuia, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din OG. 2 /2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator nu a fost contrazisă de probele administrate în cursul judecății.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenție se bucură de o atare prezumție, până la proba contrară.

Potrivit art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit art.102 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr. 195/2002, contravenția reținută în sarcina petentului se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, în speță, instanțe neputând reține apărarea petentului, în sensul că în procesul verbal atacat nu este trecut aparatul radar, pentru a identifica dacă este același aparat, atrăgând nulitatea actului de contravenție.

Sub acest aspect, instanța constată că, faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate cu aparatul radar și cu extrasul din registrul de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale și a altor fapte contravenționale constatate cu sistemul de supraveghere al traficului rutier și înregistrare video, din care rezultă data și localitatea amplasării acestuia, precum și intervalul de timp în care cinemometru a funcționat, înregistrând pe petent, precum și din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/15.04.2013 cu valabilitate pe termen de un an, din care rezultă și atestatul operatorului radar T___ M_______ A___ din cadrul IPJ Argeș privind desfășurarea activității cu aparatul de supraveghere și măsurarea vitezei Autovision, acesta fiind singurul care a constatat, nemijlocit săvârșirea contravenției.

Tot astfel, conform Metodologiei de funcționare și exploatare a echipamentelor de funcționare a vitezei emisă de D.P.R. /2008, nu se aplică nici o marjă de eroare privind viteza înregistrată.

De altfel, este de remarcat faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni la cele constatate prin procesul verbal de contravenție ( fila 9 dosar fond), motivând însă că se grăbea să ajungă la un prieten pentru a-l transporta la medic.

Tribunalul nu va reține apărarea petentului în sensul că a săvârșit contravenția în stare de necesitate, pentru existența căreia trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravenționala să fie săvârșită ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie sa fie iminent, real și inevitabil, fapta să fie săvârșită numai în scopul de a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al său sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă să nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă făptuitorul nu intervenea.

În speță, instanța reține că situația invocată de petiționar nu se circumscrie unei stări de necesitate în sensul disp.art.11 alin.1 din OG nr.2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite întrucât nu este îndeplinită condiția ca pericolul să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat altfel decât prin comiterea faptei.

În acest sens, petentul ar fi avut posibilitatea sa apeleze la serviciul de urgenta 112, pentru a o transporta pe prietenul său la cel mai apropiat spital sau o policlinica, în vederea administrării tratamentului necesar.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 din O.G.2/2001, care stabilește drept criterii în acest sens împrejurările în care fapta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, instituindu-se ca principiu proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.

De asemenea, vor fi înlăturate si apărările apelantului petent, în sensul ca procesul verbal de contravenție este nul pentru ca nu a fost întocmit pe modelul 1D.

Referitor la acest aspect, instanța subliniază că art. 181 din RAOUG nr. 195/2002 prevede expres, că anexa 1D este doar un model, important fiind așadar ca în cuprinsul procesului verbal, indiferent de formularul pe care este întocmit, chiar dacă ar fi scris în întregime de către organul constatator, pe o coală albă de hârtie, să cuprindă datele esențiale care apar în modelul din Anexa la Regulament, ceea ce s-a realizat în cauză, așa cum observă tribunalul din compararea procesului verbal ce face obiectul cauzei (fila 9din dosar) cu modelul 1D din actul normativ.

Nerespectarea strictă a dispozițiilor textului de lege anterior citat ar putea eventual atrage nulitatea procesului verbal numai în condițiile art. 175 C. Proc. Civ., adică numai dacă s-ar fi făcut dovada unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, în prezenta cauză nu se constata vreo vătămare cauzată contestatorului prin necompletarea procesului verbal pe formularul model 1D, astfel ca în nici un caz nu se poate pune problema anularii acestuia pentru acest motiv.

Reținând aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul C_______ P____, împotriva sentinței civile nr. 4036/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - POLITIA ORASULUI ȘTEFĂNEȘTI.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul C_______ P____, domiciliat în ______________________. Bascov, P______, nr. 61, jud. Argeș, CNP. xxxxxxxxxxxxx împotriva sentinței civile nr. 4036/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - POLITIA ORASULUI ȘTEFĂNEȘTI, cu sediul în mun. Pitești, Victoriei, nr. 60, jud. Argeș

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015

Președinte, M______ V____		Judecător, C_______ D_________
	Grefier, M______ L___

red.M.V.

dact.C.E.C./4 exp.

16.04.2015.