Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – contestație la executare –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA nr. 1514

Ședința publică din 21 octombrie 2015.

Președinte: P_______ I____

Judecător: H_______ L______

Grefier: Vințilă C______ B_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, _______________________. 26, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 3598 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind P____ C______ (la cabinet avocat P_____ A__), - municipiul Suceava, _____________________. 16, _______________. 3, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, constatând probatoriul epuizat și apelul în stare de judecată, îl reține pentru soluționare.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3598 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea la H.G. 707/2006 formulată de petentul P____ C______, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, _________/20, nr. xxxxxxx ( 202) încheiat la data 9 septembrie 2014 de către agenți constatatori C_____ D__ și V_________ A_____ din cadrul Biroului Vamal Siret.

A fost înlocuită cu avertisment sancțiunea amenzii în sumă de 5000 lei aplicată prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx ( 202) încheiat la data 9 septembrie 2014 de către agenți constatatori C_____ D__ și V_________ A_____ din cadrul Biroului Vamal Siret.

S-a dispus restituirea sumei de 500 lei achitată de către petent cu titlu de amendă, cf. chitanței __________/2009, nr. xxxxxxx - 128 ( fila 24).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 30.09. 2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul P____ C______ a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, _________/20, nr. xxxxxxx(202) încheiat la data 9 septembrie 2014 de către agenți constatatori C_____ D__ și V_________ A_____ din cadrul Biroului Vamal Siret, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și restituire amenzii în sumă de 5000 lei achitată cu chitanța _________/09.09.2014.

În motivarea plângerii petentul a arătat în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 22 din 09.09.2014, s-a reținut că în data de 09.09.2014 s-a prezentat la control, în punctul vamal Siret, cu autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, iar cu ocazia controlului efectuat s-au descoperit 36 pachete țigări Dublis și 20 de pachete de țigări Fest, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 653 alin. 1 lit. a) din HG 707/2006 privind Regulamentul vamal de aplicare a Codului vamal al României, a fost sancționat cu amendă de 5.000 lei și s-a dispus reținerea autoturismului marca VW până la plata amenzii.

A mai arătat petentul că întrucât autoturismul îi era indispensabil, a apelat la niște prieteni să-i împrumute suma de 5000 de lei, a plătit amenda și a recuperat autoturismul în aceeași zi.

Petentul a precizat că solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului, reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din CEDO, prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

A mai solicitat petentul să se aibă în vedere prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și obligația autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia, precum și principiul care consacră dreptul la un proces echitabil.

A făcut trimitere petentul la practică juridică CEDO, respectiv cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999 și cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007.

Față de principiile enunțate și situația de fapt reținută a opinat petentul că se impune o reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei aplicate, conform criteriilor prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, întrucât amenda aplicată este disproporționat de mare în raport cu pericolul social concret al faptei.

A mai arătat petentul că recunoaște și regretă faptă însă a procedat astfel datorită dificultăților financiare cu care se confrunt el și familia sa, are un copil minor în întreținere, locuiește la __________________ lucrează iar el beneficiază de o pensie de 500 lei lunar sumă ce este insuficientă pentru plata utilităților, procurarea hranei necesare și a medicamentelor.

Petentul a solicitat a se avea în vedere și faptul că nu a mai fost sancționat contravențional al până în prezent, că raportat la numărul mic de țigări găsite asupra sa gradul de pericol social al faptei este redus, iar prin confiscarea cantității de 56 pachete de țigări nu s-a creat nici un prejudiciu bugetului de stat.

Pentru toate considerentele expuse a solicitat petentul admiterea plângerii, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și restituirea sumei de 5000 lei achitată cu titlu de amendă cu chitanța nr. 128 din 09.09.2014.

In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, HG 707/2006 privind Regulamentul vamal de aplicare a Codului vamal al României.

În susținerea plângerii petentul a depus copii de pe procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor _________/20, nr. xxxxxxx ( 202) încheiat la data 9 septembrie 2014 de către agenți constatatori C_____ D__ și V_________ A_____ din cadrul Biroului Vamal Siret, chitanța nr. 128 din 09.09.2014 cu care a achitat amenda de 5000 lei, cartea de identitate, certificatul de naștere al minorului P____ I____ D____, două chitanțe de plată a utilităților la Asociația de proprietari nr. 44 Suceava și două cupoane de pensie..

Prin întâmpinarea depusă, intimata a reiterat temeiurile de fapt și de drept care au dus la sancționarea petentului, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție contestat.

S-a arătat că la data de 25.08.2014, în jurul orei 15.00, s-a prezentat pe sensul de intrare în România dinspre Ucraina, petentul P____ C______, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar la controlul amănunțit efectuat asupra autoturismului, s-au descoperit 56 pachete de țigarete, diferite mărci, ascunse sub roata de rezervă și în bordul autoturismului, în vederea sustragerii de la controlul vamal.

Pentru aceasta, în baza art. 653 alin. 2 din HG 707/2006, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 5000 lei, s-a dispus reținerea în vederea confiscării a celor 56 pachete țigări.

În drept au fost invocate disp. art. 115 – art. 118 C. proc. civilă, Legea xxxxxxx, HG 707/2006, Regulamentul CEE 1186/2009 OMFP nr. 2220 din 22 decembrie 2006, art. 225 din Regulamentul CEE nr.2913/1992.

În temeiul art. 411 C.pr.civ., intimata a solicitat soluționarea plângerii și în lipsa reprezentantului său.

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub aspectul legalității, sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia., a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat legalitatea formală a actului sancționator întocmit de către intimat.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că petentul, la momentul constatării faptei, nu a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal, semnând procesul verbal de contravenție fără obiecțiuni. Aceeași poziție de recunoaștere a faptei a avut-o petentul și în plângerea contravențională ce formează obiectul prezentului dosar.

Instanța a mai reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are un astfel de caracter, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana acuzată de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate care este permisă de Convenție, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul CEDO.

În lumina celor expuse, instanța de fond a apreciat că prezumția potrivit căreia situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde realității, nu a fost răsturnată prin administrarea de probe contrarii, deși au fost administrate probe la solicitarea petentului, prin urmare, actul constatator reprezintă o dovadă deplină de legalitate și temeinicie.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii amenzii, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care îi revin potrivit reglementărilor Codului vamal.

Această apreciere are la bază analiza criteriilor stabilite în art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora, la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Raportat la aceste criterii, față de atingerea minimă adusă valorii ocrotite de lege, cantitatea mică de produse accizabile deținută, cantitate care ar îndreptăți concluzia că era destinată consumului propriu, situația familială și materială a petentului, precum și lipsa antecedentelor contravenționale determină instanța să aprecieze că îndreptarea conduitei petentului contravenient se va realiza prin înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, situație în care va dispune restituirea sumei de 5000 lei achitată de către petent cu titlu de amendă, cf. chitanței __________/2009, nr. xxxxxxx - 128 ( fila 24).

Prin încheierea din data de 21.01.2015 a fost îndreptată eroarea materială strecurată în sentința apelată în sensul că s-a dispus restituirea sumei de 5000lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței , în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale și menținerii sancțiunii amenzii, astfel cum a fost stabilită prin procesul verbal contestat.

S-a arătat că, deși în mod corect prima instanță a apreciat că actul sancționator reprezintă o dovadă deplină de legalitate și temeinicie, a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment.

Din materialul probator administrat a reieșit cu claritate că fapta petentului a fost săvârșită în mod premeditat, urmărindu-se obținerea de foloase de ordin financiar prin achiziționarea și sustragerea de la vămuire a țigaretelor pe care le avea disimulate sub roata de rezervă și în bordul autoturismului.

Având în vedere că este vorba de sustragerea de la vămuire a unor produse accizabile, s-a considerat că măsura sancționării pecuniare se impune pentru corijarea petentului, în speță neavând relevanță circumstanțele personale ale acestuia, care oricum nu pot justifica modalitatea de comitere a faptei (nedeclararea țigărilor înainte de începerea controlului vamal și disimularea acestora în locurile menționate în procesul verbal).

Reindividualizarea sancțiunii realizată de către instanța de fond conduce practic la anularea eforturilor inspectorilor vamali în desfășurarea activității de depistare, stopare sau reducere a frecvenței faptelor de contrabandă cu produse accizabile, încurajând astfel contravenienții la săvârșirea în continuare a acestui tip de fapte, cu consecințe negative asupra bugetului de stat.

Mai mult, așa cum dealtfel s-a pronunțat și practica judiciară în acest gen de spețe, legiuitorul a instituit acest cuantum relativ ridicat tocmai în scopul descurajării contravenienților de a mai săvârși astfel de fapte, scopul final fiind acela de a stopa săvârșirea acestui tip de fapte contravenționale la frontiera statelor necomunitare.

În concluzie, având în vedere motivele prezentate, precum și gradul ridicat de pericol social, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei și la faptul că agenții constatatori au dat aplicare prevederilor art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sancționând contravenientul cu minimul special al amenzii prevăzută de actul normativ sancționator, s-a solicitat admiterea apelului, și menținerea sancțiunii astfel cum a fost stabilită prin procesul verbal contestat.

Intimatul P____ C______ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

S-a arătat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art. 21 alin. 3 și art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Nu poate fi primită critica potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a aplicat sancțiunea avertismentului, în speță neavând relevanță circumstanțele personale ale petentului, întrucât este atributul instanței de judecată, în calitate de „cenzor al agentului constatator” analiza proporționalității sancțiunii aplicate față de gravitatea faptei prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului 2/2001.

Astfel, în mod corect instanța de fond, analizând gravitatea faptei și circumstanțele personale ale petentului, a reținut că fapta petentului a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, prin cantitatea mică de produse accizabile reținută, cantitate care îndreptățește concluzia că era destinată consumului propriu,atitudinea petentului de recunoaștere a faptei atât în momentul întocmirii procesului verbal de contravenție cât și ulterior, în momentul formulării plângerii contravenționale, situația familială precară a acestuia și nu în ultimul rând lipsa antecedentelor contravenționale, elemente față de care instanța a apreciat că îndreptarea conduitei petentului se va realiza prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Nu este de neglijat nici situația familială precară a petentului, care locuiește împreună cu soția sa și cu fiul său la ___________________________, singurele venituri ale familiei constând în pensia acestuia de 500 lei, confruntându-se cu mari probleme în plata utilităților, procurarea hranei necesare și a medicamentelor. Atât soția cât și fiul nu au loc de muncă, ceea ce face să se afle în fața unor probleme de trai dificile, petentul fiind singurul întreținător al familiei.

În drept, apărările au fost întemeiate pe dispozițiile Ordonanței Guvernului 2/2001, Hotărârea Guvernului 707/2006, art. 205, 466 și următoarele Cod procedură civilă.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 476-478C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

Prin procesul- verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________/20 nr. xxxxxxx încheiat la data de 09.09.2014 de reprezentanții apelantei, petentului i s-a aplicat amenda în sumă de 5000lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 653 alin. 1, 2 din Regulamentul Vamal aprobat prin HG nr.707/2006, reținându-se că, în urma controlului au fost descoperite 56pachete țigări sub roata de rezervă și în bordul autoturismului.

Examinând procesul-verbal de constatare a contravenței, tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind date cauze de nulitate, iar din probele administrate rezultă că intimata-petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina acesteia.

De asemenea, instanța de fond a individualizat în mod corect sancțiunea prin raportare la criteriile prev. de art. 21 alin.1 din O.G nr.2/2001 modif., constatând că se impune aplicarea sancțiunii avertisment față de cantitatea relativ mică de țigări, care ar îndreptăți concluzia că erau destinate consumului propriu, situația familială și materială a petentului, precum și lipsa antecedentelor contravenționale.

Faptul că textul legal ce stabilește sancțiunea pentru fapta comisă prevede limite ridicate ale amenzii nu înlătură de plano aplicarea sancțiunii cu avertisment, ci individualizarea sancțiunii trebuie să se realizeze conform dispozițiilor legale.

De asemenea, săvârșirea unui număr mare de contravenții în acestă materie de către alte persoane nu poate constitui un criteriu ce poate fi avut în vedere la stabilirea sancțiunii aplicabile contravenientului din prezenta cauză, ci numai circumstanțele persoanale ale acestuia, astfel cum prevede art. 21 alin.1 din O.G nr.2/2001 modif..

În plus, dacă legiuitorul ar fi apreciat că gradul de pericol social al acestor contravenții este atât de ridicat încât să nu poată fi aplicată sancțiunea avertismentului, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și prevederile art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă apelul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, _______________________. 26, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 3598 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind P____ C______ (la cabinet avocat P_____ A__), - municipiul Suceava, _____________________. 16, _______________. 3, județul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, P_______ I____ H_______ L______ Vințilă C______

Red. P.I

Judecător fond: U_______ M.

Tehnored. V.C.B. 4 ex.

16.11.2015