Acesta este document finalizat
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 08 Iulie 2015
Președinte - S_____ T______
Judecător A___ T________
Grefier L_______ A_____
DECIZIE Nr. 1068 CA/2015
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant T_______ L____ și pe intimat I____________ DE P______ JUDETEAN IASI - BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea pentru data de 8 iulie 2015, când
T R I B U N A L U L
Deliberand asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila ,nr. xxxxx/16.12.2014 a Judecatoriei Iasi a fost respinsa plângerea contravențională formulată de petentul T_______ L____, cu domiciliul procesual ales la C__. Av. T_____ R_____ în Iași, ________________.35, _________________.2, județul Iași, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 23.04.2014 de către intimatul - organ constatator I.P.J. IAȘI – BIROUL RUTIER, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
„Analizând, în acest context, procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța constată că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, precum și că petentul nu a invocat cauze de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța observă că petentul a negat săvârșirea faptei, susținând că nu erau pietoni angajați în traversare la momentul trecerii sale. În ceea ce privește procesul-verbal de contravenție, în contextul în care fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată potrivit art. 109 alin.1 din OUG 195/2002, direct de către agentul constatator, trebuie avută în vedere prezumția relativă de veridicitate a elementelor de fapt percepute ex propriis sensibus. Pe de altă parte, la solicitarea petentului, instanța a administrat proba testimonială cu martorul Larco L________, din a cărui relatare reiese, în esență, că acesta se afla în autovehiculul condus de petent la momentul presupusei săvârșiri a faptei contravenționale și a fost de față când petentul a fost oprit, pe ____________________ stâng, în zona magazinului Bosch, când i s-a comunicat constatarea încălcării art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 și sancționarea. Martorul a susținut că agentul de poliție i-a indicat drept loc al săvârșirii faptei trecerea de pietoni din zona P___ R__, la ________________________ și a declarat că nu își aduce aminte ca petentul să nu fi acordat prioritate de trecere unor pietoni în zona P___ R__. Martorul a precizat că nu erau pietoni angajați în traversare la trecerea de pietoni din zona P___ R__ și că din cauza unui autovehicul înalt care circula pe banda 1, petentul nu avea vizibilitate spre marginea drumului dar s-a pus în mișcare după ce celălalt autovehicul a pornit.(f.33)
În legătură cu această declarație, instanța apreciază că, deși se coroborează cu procesul-verbal, care indică prezența unui pasager în autovehiculul condus de petent, nu este suficient de concludentă în a demonstra ipoteza invocată de petent. Atât petentul cât și martorul se află în eroare în ceea ce privește trecerea de pietoni indicată în procesul-verbal, deoarece agentul constatator a precizat clar că fapta contravențională a fost constatată la trecerea de pietoni amenajată la intersecția Splai Bahlui mal stâng cu _________________________ unde a precizat martorul că nu a văzut nici un pieton angajat în traversare – în P___ R__, unde există o altă trecere de pietoni(a se vedea planșa fotografică depusă de petent la fila 16). Prin urmare, chiar dacă se admite că declarația martorului dovedește că petentul nu a fost în situația de a acorda prioritate de trecere pietonilor la trecerea din P___ R__, acest mijloc de probă nu privește conduita petentului la trecerea de pietoni amenajată în intersecția Splai Bahlui – ___________________________>
Prin urmare, instanța reține că în prezenta cauză, nefiind incidente motive de nulitate și nefiind probată o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul-verbal, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art.34 din O.G. 2/2001 în favoarea sa.
În aplicarea art. 34 coroborat cu art. 5(5), 21(3) și 38(3) din OG nr. 2/2001 - care permit instanței să aprecieze în soluționarea plângerii inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată, astfel încât aceasta să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, și să reflecte împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmările produse și circumstanțele personale ale contravenientului – instanța consideră că amenda contravențională în cuantum de 340 de lei reprezintă o sancțiune adecvată, singura în măsură să realizeze funcția de prevenție și educație avute în vedere de OUG 195/2002.
În contextul în care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională individualizată la minimul special – patru puncte amendă și nu a indicat și probat nici un criteriu pe baza căruia instanța să analizeze necesitatea reindividualizării sancțiunii principale, se impune concluzia că aceasta este legal individualizată de către agentul constatator.
Așadar, plângerea contravențională formulată va fi respinsă, ca neîntemeiată.”
La data de 23.04.2014, în localitatea Iași, un agent constatator din cadrul IPJ Iași –B.R. a încheiat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, aplicând petentului o amendă contravențională în cuantum de 340 lei și dispunând reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe 30 de zile începând cu data de 09.05.2014, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002. S-a consemnat că, la aceeași dată, ora 17.09, în localitatea Iași, pe _____________________ Stâng, la intersecția cu __________________________ condus autovehiculul marca Dacia cu nr. XXXXXXX din direcția P___ R__ spre Podul de Piatră fără a acorda prioritate de trecere la două grupuri de pietoni care traversau atât la stânga cât și la dreapta sa pe același sens de mers. Fapta a fost observată și de agent Ș________ A_____. Petentul se afla în autovehicul cu o persoană.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul .
În motivarea apelului se arată , în esență că nu sentința este nelegală deoarece nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa aratnd ca pe Spali Bahlui sunt mai multe treceri de prietoni si nu stie la care nu a dat prioritate deoarece marea majoritate a cestora sunt semaforizate si ca ar trebui sa treaca pe rosu la semafosr ca sa nu dea prioritate pietonilor. .
În apel au fost administrate probe noi planse foto .
IPJ nu a formulat întâmpinare .
Tribunalul , analizând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată, statuând în fapt și în drept în conformitate cu prevederile art. 476 al. 1 C.p.civ., reține următoarele:
În privința existenței contravenției, Tribunalul constată că a fost pe deplin probată prin faptul ca , a fost constata contraventia prin propriile simturi ale agentului de politie.
Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/23.04.2014, a fost sancționat petentul pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. art. 100 al. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002, constând în faptul că, în data de 23.04.2014, a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , pe Splai Bahlui M__ Stâng din Iași, dinspre P___ R__ către P___ de Piatră, iar la intersecția cu ______________________ a oprit și nu a acordat prioritate de trecere la trei pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii.
Apelantul a semnat procesul verbal cu obiectiuni in senul ca “nu este de accord cu maura luata. Nu am comis abaterea in cauza ”
In mod corect și pe baza unui probatoriu atent analizat, judecătorul primei instanțe a reținut situația de fapt și a procedat ca atare .
În drept, Tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică și bine argumentată, apelul fiind în mod vădit neîntemeiat.
Având în vedere că procesul verbal contestat cuprinde o situație de fapt constatată direct și personal de un agent de poliție, organ al statului învestit cu putere publică (a cărui activitate se desfășoară sub semnul unei prezumții relative de legalitate), Tribunalul apreciază că sub aspectul temeiniciei, acest act se bucură de o prezumție relativă, și nu una absolută, care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție. Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului ( abuzuri care trebuie probatei) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator. In speta nu a fost probat existenta vreunui abuz. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).
Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară.Așa cum prevăd disp.art. 249 NCPC cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească .Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.
In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/2003, 197/2003 si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.
Principiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului asimileaza materia contraventionala celei penale, astfel incat contravenientului trebuie sa-i fie respectate toate drepturile procedurale, sa-i fie garantata exercitarea tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale .
Este adevărat deci că prezumția de legalitate și netemeinicie a procesului verbal de contravenție poate veni în flagrantă contradicție cu prezumția de nevinovăție a contravenientului, dacă înfrânge în mod nerezonabil posibilitatea acestuia de a se apăra. O astfel de prezumție nu este însă în dezacord cu prezumția de nevinovăție dacă, raportat la gravitatea mizei, ea nu depășește o limită rezonabilă.
Prezumția de temeinicie a constatărilor personale ale agentului constatator nu se află într-un echilibru rezonabil cu prezumția de nevinovăție a contravenientului, aceasta din urmă fiind încălcată.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal instanța reține că, în materie contravențională sarcina probei revine cu prioritate organului constatator, prin raportare și la dispozițiile art.270 cod procedura civil , temeinicia procesului-verbal cu privire la faptele contravenționale fiind dovedită în cauză .
Astfel , din probele administrate se confirma savarsirea faptei de catre petentul apelant acesta neacordând prioritate pietonului angajat regulamentar in traversarea strazii, pe marcaj pietonal pe culoarea verde, in conditiile in care petentul a intrat in inetrsectie pe culoarea galbena sau ultimele secunde ale culorii verzi, intre timp s-a facut verde la pieton astfel incat acesta avea obligatia de a opri si acorda prioritate de trecere.
Martorul audiat de prima instanta a dat un raspuns evaziv , neratand concret daca a acordat sau nu prioritate pietonilor, aratand doar ca era o masina pe prima banda si s-a pus in miscare cand a plecat si aceasta.
In ceea ce priveste suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
In cauza nu se impune reindividualizarea sanctiunii aplicate, in conditiile in care a fost aplicata la minimul prevazut de dispozitiile legale, nu s-a administrat nicio proba in circumstantiere, din contra nici nu a recunoscut savarsirea contraventiei incercand sa induice instanta in eroare cu privire la locul savarsirii faptei in conditiile in care este mentionat concret la care intersectie nu a acordat prioritate,
Se mai reține de către Tribunal că prima instanță a respectat toate principiile ce guvernează procesul civil inclusiv cel referitor la dreptul de apărare al acestuia .
Pentru considerentele expuse, Tribunalul , în baza art. 480 al. 1 C.p.civ. va respinge calea de atac, păstrând sentința ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
In numelel legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de T_______ L____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care păstrează .
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2015.
Președinte, S_____ T______ |
|
Judecător, A___ T________ |
|
Grefier, L_______ A_____ |
|
Red/tehnored TAM 4 ex.
L.A. 15 Iulie 2015
Judecator fond R_____ R_____