R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA PENALA

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 37

Ședința publică de la 08 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ C_______ S___

JUDECĂTORI D______ I___ P___

V_____ M____

GREFIER C_____ T_____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul petenta R___ L____ A______, domiciliată în Urlați, __________________________.17, ___________, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, __________________.60 jud.Prahova.

Dezbaterile si susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor si lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 15 ianuarie 2014, dată la care instanța pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2014, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.03.2012, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX, contestatoarea R___ L____-A______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/02.03.2012, în contradictoriu cu intimata IPJ PRAHOVA, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție, cu anularea măsurilor dispuse în temeiul acestui proces-verbal.

În fapt, în plângere s-a arătat că la data menționată ,se afla la volanul mașinii sale marca F___, venind dinspre Gara de Sud spre Tătărani, iar în dreptul sensului giratoriu de la bariera București a fost oprită de către un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că nu a acordat prioritate la trecerea pentru pietoni. A învederat petenta instanței de judecată că la momentul trecerii pe trecerea de pietoni erau pietoni care trecuseră _________________________ de mers, iar pe sensul ei de mers pietonii ce urmau să treacă se aflau încă pe trotuar.

În concluzie, în plângerea contravențională s-a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii contravenționale.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 1 alin. (2) din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.

În susținerea plângerii formulate, petenta a depus la dosarul cauzei proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 02.03.2012 (fila 6).

Instanța, în urma verificării cerute de art. 31 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.

Intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată. A arătat intimata că în fapt, la data de 02.03.2012 reclamanta a fost sancționată contravențional conform OUG 195/2002, deoarece la data menționată a condus autoturismul proprietate personală marca F___ pe _______________________. Ploiești din drecția Gara de Sud către Tătărani, iar în dreptul sensului giratoriu de pe _____________________ acordat prioritate pietonilor aflați în traversarea regulamentară din partea dreaptă și totodată nu a purtat centura de siguranță.

În susținere, intimata a anexat raportul detaliat al agentului constatator și cazierul petentei.

În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei

În ședința publică din 28.06.2013 instanța a încuviințat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. (1) C.proc.civ, pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei. De asemenea, instanța a încuviințat pentru petent și proba testimonială cu un martor pentru dovedirea situației de fapt și i-a pus acestuia în vedere să indice numele, prenumele și adresa martorului în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, sub sancțiunea decăderii.

La termenul de judecată din 04.10.2013 instanța a decăzut petenta din proba testimonială încuviințată, întrucât, deși sancțiunea decăderii este una drastică, instanța având obligația de a avea ea însăși rol activ, petenta nu a indicat în termenul menționat martorul și nu l-a înfățișat în instanță la termenul de judecată din 04.10.2013.

În urma analizării înscrisurilor de la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:

Reclamanta R___ L____-A______ a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională conform OUG 195/2002, deoarece la data menționată a condus auto marca F___ Punto fără a purta centura de siguranță, și venind din direcția Gara de Sus Tătărani, în dreptul sensului giratoriu cu _____________________ acordat prioritate pietonilor angajați în traversare.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii”.

În temeiul art. 17 din OG nr. 2/2001, „lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu”.

Conform art. 19 din OG nr. 2/2001: „(1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal în acest mod”.

Instanța a avut în vedere în prezenta cauză și dispozițiile legale în temeiul cărora a fost sancționat petentul, respectiv prevederile art. 108 (1) pct. 3 din OUG 195/2002 potrivit cărora: „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:a)2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3.nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”.

Instanța de fond a avut în vedere la soluționarea plângerii și prev. art. 100 alin. (3) lit. b potrivit cărora: „ Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte :b) neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

Instanța, pentru a aprecia gradul de pericol social al faptei săvârșite,s-a raportat și la prevederile art.21 alin. (3) din O.G 2/2001, potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Instanța a reținut ca potrivit art. 1, din Protocolul adițional nr. 1, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/10.10.2013 Judecătoria Ploiesti a respins plângerea formulată de petenta R___ L____-A______ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/02.03.2012, în contradictoriu cu intimata IPJ PRAHOVA ca neîntemeiată, fiind menținut procesul-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la legalitatea procesului verbal că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța, observând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A_____ c. României), a recunoscut petentului prezumția de nevinovăție, plecând în analizarea plângerii sale de la acest principiu.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial, autentic și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie în măsura în care a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege. Această prezumție este însă una relativă de adevăr, făcând dovadă asupra stării de fapt reținute până la proba contrară. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penala (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului, dată de sancțiunea aplicată contestatoarei cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Instanța de fond a reținut că trebuie făcută distincție între procesele-verbale care cuprind constatări personale ale agentului constatator, în cazul cărora sarcina probei revine contestatorilor, aceștia fiind obligați să răstoarne prezumția de autenticitate și temeinice a procesului-verbal și procesele-verbale întocmite cu ajutorul unor mijloace tehnice, caz în care proba revine celui care a întocmit procesul-verbal respective.

Petentei îi revenea astfel sarcina probei, având în vedere că procesul-verbal de contravenție cuprinde constatări personale ale agentului constatator care l-a încheiat, având astfel forță probantă prin el însuși și constituind o probă de vinovăție până la momentul la care se face proba contrară.

Instanța a reținut faptul că petenta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a procesului-verbal, nefiind incidente nici alte motive de nelegalitate pe care instanța să le constate din oficiu. Față de aceste aspecte, raportat la înscrisurile existente la dosarul cauzei și la faptul că petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.

Cu privire la înlocuirea în subsidiar a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea “avertisment”, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G 2/2001, cât și standardele privind marja de apreciere a statelor în ceea ce privește noțiunea de pericol social al faptei ale C.E.DO.

Instanța a reținut că, ulterior ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului de către România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitată. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie să asigure respectarea drepturilor omului garantate de Convenție. De asemenea, interpretarea și aplicarea legilor existente trebuie să asigure respectarea acestor drepturi.

Prin urmare statele parte la Convenție au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) drept sancțiune pentru încălcarea anumitor dispoziții legale. Marja de apreciere a statelor nu este însă absolută.

Astfel, cum rezultă din jurisprudența Curții, (spre exemplu cauza Chassagnou și alții c. Franței) ingerințele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. (2), din Protocolul adițional nr. 1, trebuie să fie prevăzute de lege, să aibă un scop legitim și să asigure o proporție echitabilă între scopul urmărit și mijloacele utilizate.

Instanța a constatat că în cauza de față, cu privire la pericolul social al faptei, au fost respectate condițiile impuse de jurisprudența CEDO. Astfel, faptele reținute în sarcina contestatorului, precum și sancțiunile aplicate acestuia au fost prevăzute de dispoziții legale accesibile și previzibile, iar instanța reține că față de pericolul social al faptei, sancțiunea amenzii contravenționale și a punctelor de penalizare aplicate petentei este proporțională cu fapta săvârșită. De alltfel instanța apreciază că această faptă este una gravă, față de natura consecințelor care se poduce, astfel că nu se impune înlocuirea cu avertisment.

Instanța apreciază că nepurtarea centurii de siguranță poate avea un impact grav și poate pune în pericol nu doar pe conducătorul auto, ci și pe ceilalți participanți la trafic. Totodată, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare reprezintă o faptă gravă, de natură a avea repercusiuni asupra tuturor participanților la trafic.

Față de toate motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001 instanța a respins plângerea formulată de către petenta R___ L____-A______ în contradictoriu cu intimata IPJ PRAHOVA ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs R___ L____ A______, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate , în sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.

La data de 18 decembrie 2013 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursul formulat de R___ L____ A______ si menținerea ca legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Ploiesti.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art.304¹ c.pr.civ., Tribunalul constată mai întîi că exceptia nulitatii recursului pentru nemotivare este neintemeiata, iar pe fond, recursul este nefondat, urmând să-l respingă pentru următoarele considerente:

In privinta nemotivarii recursului se constata ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 34 alin.2.dinOG 2/2001 in vigoare la data comiterii contrraventiei care permit ca recursul să poata fi motivat si oral in fata instantei de judecata, astfel incat nu poate fi admisa exceptia nulitatii recursului pentru nemotivare.

Pe fondul cauzei instanta de recurs retine urmatoarele :

Astfel, apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că trebuie făcută distincție între procesele-verbale care cuprind constatări personale ale agentului constatator, în cazul cărora sarcina probei revine contestatorilor, aceștia fiind obligați să răstoarne prezumția de autenticitate și temeinice a procesului-verbal și procesele-verbale întocmite cu ajutorul unor mijloace tehnice, caz în care proba revine celui care a întocmit procesul-verbal respective.

Petentei îi revenea astfel sarcina probei, având în vedere că procesul-verbal de contravenție cuprinde constatări personale ale agentului constatator care l-a încheiat, având astfel forță probantă prin el însuși și constituind o probă de vinovăție până la momentul la care se face proba contrară.

Instanța a reținut faptul că petenta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a procesului-verbal, nefiind incidente nici alte motive de nelegalitate pe care instanța să le constate din oficiu. Față de aceste aspecte, raportat la înscrisurile existente la dosarul cauzei și la faptul că petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.

Cu privire la înlocuirea în subsidiar a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea “avertisment”, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G 2/2001, cât și standardele privind marja de apreciere a statelor în ceea ce privește noțiunea de pericol social al faptei ale C.E.DO.

Instanța a reținut că, ulterior ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului de către România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitată. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie să asigure respectarea drepturilor omului garantate de Convenție. De asemenea, interpretarea și aplicarea legilor existente trebuie să asigure respectarea acestor drepturi.

Prin urmare statele parte la Convenție au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) drept sancțiune pentru încălcarea anumitor dispoziții legale. Marja de apreciere a statelor nu este însă absolută.

Astfel, cum rezultă din jurisprudența Curții, (spre exemplu cauza Chassagnou și alții c. Franței) ingerințele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. (2), din Protocolul adițional nr. 1, trebuie să fie prevăzute de lege, să aibă un scop legitim și să asigure o proporție echitabilă între scopul urmărit și mijloacele utilizate.

Instanța a constatat că în cauza de față, cu privire la pericolul social al faptei, au fost respectate condițiile impuse de jurisprudența CEDO. Astfel, faptele reținute în sarcina contestatorului, precum și sancțiunile aplicate acestuia au fost prevăzute de dispoziții legale accesibile și previzibile, iar instanța reține că față de pericolul social al faptei, sancțiunea amenzii contravenționale și a punctelor de penalizare aplicate petentei este proporțională cu fapta săvârșită. De alltfel instanța apreciază că această faptă este una gravă, față de natura consecințelor care se poduce, astfel că nu se impune înlocuirea cu avertisment.

Instanța apreciază că nepurtarea centurii de siguranță poate avea un impact grav și poate pune în pericol nu doar pe conducătorul auto, ci și pe ceilalți participanți la trafic. Totodată, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare reprezintă o faptă gravă, de natură a avea repercusiuni asupra tuturor participanților la trafic.

In raport de cele arătate, instanta de recurs urmeaza ca în baza disp. art. 312 alin.1 c.pr.civ., constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. xxxxx/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, Tribunalul sa respingă recursul declarat împotriva acesteia de către recurentul petent R___ L____ A______, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Respinge recursul formulat de recurenta petenta R___ L____ A______, domiciliată în Urlați, __________________________.17, ___________, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, __________________.60 jud.Prahova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A____ C_______ S___ D___ I___ P___ V_____ M____

GREFIER

C_____ Ț_____

Red. M.V

Tehn.DC
d.f. XXXXXXXXXXXXXX Judecătoria Ploiești

j.f.G________ V_____

2 ex/14.02.2014.

Operator de date cu caracter personal nr.4058