ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

SECȚIA CIVILĂ

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 378

Ședința publică de la 06 februarie 2015

PREȘEDINTE: A________ L_______ P_______

GREFIER: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. S____ S______ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța ia act de faptul că RAR D___ a răspuns adresei efectuate la termenul de judecată anterior.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 392 C.proc.civ., instanța constată cauza în stare de judecată și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 395 C.proc.civ., reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D___, la data de 18.09.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul ____________________ a solicitat anularea procesului verbal ________ nr xxxxxxx/25.08.2014, emis de intimatul IPJ HUNEDOARA, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.890 lei. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea mai blândă a avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a precizat că în mod eronat s-a reținut că, în data de 25.08.2014, nu a verificat starea tehnică a semiremorcii cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX tractată de un autotractor ce îi aparține, și că a permis ieșirea acestuia în circulație deși avea două pneuri uzate peste limita admisă de lege. Acesta a invocat faptul că semiremorca este dotată cu 6 roți, dispuse pe 3 axe, iar în momentul efectuării transportului, axa nr. 1 a semiremorcii era ridicată de la sol, astfel că transportul se realiza doar pe 4 din cele 6 roți.

În plus, petentul a menționat faptul că agentul constatator a remarcat că pneul din partea dreaptă ar avea o uzură peste limită, deși nu a efectuat nici o măsurătoare. La fel s-a întâmplat și cu pneul din partea stângă a axei 3. Agentul constatator nu a consemnat în procesul verbal care este adâncimea profilului pneului, depistat ca fiind necorespunzător.

În drept, petentul a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002 și C.proc.civ.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/25.08.2014 (fila 7).

În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei (fila 5), deși conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 aceasta este în cuantum de 20 lei.

La data de 30.05.2014, intimatul a depus întâmpinare (fila 11) în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit.

În motivare, intimatul a precizat că petentul nu a verificat starea tehnică a semiremorcii cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX tractată de autotractorul M__ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aceasta neîndeplinind condițiile tehnice pentru a circula pe drumurile publice, prin faptul că anvelopa roții din partea stângă axa 3 și cea din partea dreaptă axa 1 sunt uzate peste limita maxim admisă.

În dezvoltare, intimatul a precizat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității, acesta fiind întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.

În continuare, intimatul a subliniat că, în ceea ce privește constatările personale ale agentului de poliție, reținute în procesul verbal, acestea au forță probantă prin ele însele, iar până la proba contrară acesta se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, pe care petentul, prin susținerile făcute în cererea de chemare în judecată, nu a răsturnat-o.

S-a mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. Despre aceste împrejurări intimatul a afirmat că sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

În dovedirea apărărilor astfel formulate, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar următoarele: proces verbal ________ nr. xxxxxxx/25.08.2014 (fila 14), planșa foto (fila 15-19), raport agent constatator din data de 14.10.2014 (fila 20).

În temeiul art. 223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În data de 10.11.2014 petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a precizat faptul că planșele foto atașate de către intimat nu sunt concludente, dar și faptul că agentul constatator nu a folosit mijloace tehnice, care să depisteze cu certitudine eventualele defecțiuni. În plus, petentul a invocat că nu există o dovadă care să demonstreze că respectivele pneuri pozate sunt cele ale camionului său, întrucât nu s-a fotografiat ________ motor sau ________ șasiu, date care trebuiau să apară în mod obligatoriu pe respectivele planșe foto.

La termenul din data de 12.12.2014, sub aspect probatoriu, în baza art. 258 C.proc.civ, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială cu martorul C_____ C______ M____. Instanța a apreciat că aceste mijloace de probă sunt admisibile potrivit legii și apte să conducă la justa soluționare a cauzei. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt::

În fapt, prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/25.08.2014 (fila 41) întocmit de IPJ Hunedoara s-a constatat că în data de 25.08.2014, petentul nu a verificat starea tehnică a semiremorcii cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care era tractată de autotractorul marca M__ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a permis ieșirea în circulație a acestora în timp ce nu îndeplineau condițiile tehnice, prin faptul că anvelopa roții din partea stângă axa III și partea dreaptă axa I sunt uzate peste limita legală admisă.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 27 alin.2 lit.a din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.105 pct.9 din OUG nr. 195/2002, fiindu-i aplicată petentului o amendă în cuantum de 1.890 lei.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În drept, instanța subliniază că potrivit art. 27 alin.2 lit.a din HG nr. 1391/2006 – „Proprietarul de autovehicul sau remorcă, cu domiciliul, sediul ori reședința în România, este obligat să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă mențiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau ordinul de serviciu și să nu permită ieșirea în circulație a celor care nu îndeplinesc condițiile tehnice;”, iar conform art. 105 pct.9 din OUG nr. 195/2002 – „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice: neîndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele și conducătorii acestora”.

În fapt, instanța reține că semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, tractată de autotractorul marca M__, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparține ____________________, aspect pe care petentul nu îl contestă, ci dimpotrivă îl confirmă. În acest context, instanța reține că, în calitate de proprietar al vehiculului, incuba petentului să verifice starea tehnică a vehiculelor și să nu permită ieșirea în circulație a acestuia dacă nu îndeplinea condițiile tehnice. Instanța nu poate reține argumentul petentului potrivit căruia înainte de a scoate în circulație autovehiculul a verificat starea tehnică a acestuia, deoarece uzura anvelopelor roții din partea stângă axa 3 și celei din partea dreaptă axa 1 este vizibilă în fotografiile de la filele 17-18.

Cu privire la această defecțiune, instanța nu va putea accepta argumentul petentului conform căruia, defecțiunea ar fi apărut în timpul efectuării cursei, uzura anvelopelor fiind un fenomen inerent folosirii cauciucurilor o perioadă îndelungată. Mai mult, instanța subliniază că, deși petentul a precizat că în momentul efectuării transportului axa nr. 1 a semiremorcii era ridicată, acest lucru nu a fost dovedit în cauză.

În continuare, din planșa foto (fila 16-18), instanța constată că uzura anvelopelor la momentul controlului era avansată, suprafața cauciucului fiind aproape netedă, pe alocuri fiind vizibile inserțiile metalice sau ciupituri ale anvelopei.

Instanța constată că petentul a invocat faptul că agentul constatator nu a efectuat o constatare fără a folosi mijloace tehnice adecvate, care să depisteze cu certitudine eventualele defecțiuni, însă potrivit răspunsului la adresa emisă în prezenta cauză (fila 56), metoda de control a anvelopelor este prevăzută de punctul de verificare „5.2.3 Stare, fixare anvelope” din Anexa nr. 2 la Reglementările Ordinului Ministrului Transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2133/08.12.2005 și constă în „inspecție vizuală a întregii anvelope, prin deplasarea vehiculului înainte și înapoi pe canal sau prin rotirea roții când vehiculul este suspendat pe elevator sau cric de canal. Prin urmare, instanța nu va reține această susținere a petentului, nefăcând dovada că această constatare a agentului constatator nu s-a efectuat potrivit reglementărilor în materie.

Totodată, instanța subliniază că procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se bucură de prezumția de veridicitate admisă potrivit jurisprudenței CEDO (cauza N_______ G_______ c. României, para. 30) în cuprinsul căreia se precizează că atâta timp că este respectat dreptul la apărare al petentului, revine acestuia să prezinte mijloace de probă contrare faptelor stabilite de către polițist. Un asemenea demers se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care face o cerere - probatio incubit ei qui dicit non ei qui negat. Instanța va avea în vedere și interpretarea Curții EDO dată în cauza H______ c. României, paragraf 12, în sensul că art. 6 § 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței și Adoud împotriva Franței].

Instanța apreciază că în prezenta cauză petentul nu a fost pus într-o imposbilitate obiectivă de a-și dovedi nevinovăția, fiindu-i asigurate pe tot parcursul procesului dreptul la apărare și garanțiile art. 13 C.proc.civ.. Astfel, analizând credibilitatea probelor prezentate, în lumina circumstanțelor particulare ale cauzei, instanța constată că procesul verbal cuprinde mențiuni care permit încadrarea juridică a faptei sub toate aspectele, iar petentul nu a făcut în vreun fel dovada că fapta s-ar fi desfășurat într-un alt mod.

Față de aceste considerente, deși prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța apreciază că acesta nu a dovedit netemeinicia mențiunilor din procesul verbal sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. Totodată, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 care stabilesc criteriile de evaluare a proporționalității sancțiunii aplicate, respectiv, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă precum și circumstanțele personale ale contravenientului.

In concreto, față de scopul OUG nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private instanța va reține că agentul constatator a aplicat petentului amendă în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 21 puncte amendă (1.890 lei), cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Astfel, instanța va menține sancțiunea amenzii, pe care nu o va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană juridică să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului. În acest context, instanța învederează petentului că anvelopa reprezintă un important factor de siguranță al mașinii, de aceasta depinzând calitatea contactului cu solul, iar calitatea cauciucurilor se reflectă în tot ansamblul de manevre efectuat de vehicul, fiind deci esențial ca anvelopele să respecte exigențele tehnice prevăzute de lege. Față de aceste aspecte, instanța consideră că atitudinea petentului care a contestat realitatea celor consemnate și a minimizat pericolul social al faptei sale, demonstrează că acesta nu a înțeles scopul sancționării sale, sperând însă că va obține anularea procesului verbal cu consecința erijării de la sancțiunile aplicate, aspecte care coroborat nu îl recomandă pentru aplicarea unei sancțiuni mai ușoare cu avertismentul

În concluzie, instanța va reține că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a procesului verbal legal întocmit. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii cu amenda.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța urmează să ia act că acestea nu au fost solicitate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petentul ____________________, CUI RO788198, înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX, cu sediul procesual ales în Sibiu, _______________________, jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.08.2014, ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 februarie 2015.

PREȘEDINTEGREFIER,

A________ L_______ P_______ S_____ Ș_____

Red/Thred; ALP/SȘ;

10.03.2015;4ex