R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA CIVILĂ NR.451

Ședința publică de la 01.10.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE -V_______ D_________

Judecător- C_______ L___

Grefier -D______ R____

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de apelantul-petent C____ C_____( prin avocat T_____ I___ M____) împotriva sentinței civile nr.9905/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015 când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 01.10.2015.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de față.

P___ sentința civilă nr.9905/08.10.2014 a Judecătoriei G_____ s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de petentul C____ C_____ și menținere procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/01.05.2014 ca temeinic și legal întocmit.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

P___ plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G_____ sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul C____ C_____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/01.05.2014, apreciind că acesta este netemeinic și nelegal.

În motivarea plângerii, petentul a invocat, ca motiv de nulitate, menționarea eronată a datei contravenției, în sensul momentului exact la care fapta a fost efectiv comisă. Petentul a precizat că ora întocmirii procesului-verbal este imposibil să coincidă cu ora săvârșirii faptei, astfel încât nu se poate stabilit cu exactitate când a fost comisă fapta.

De asemenea, a menționat că există un dubiu care profită făptuitorului, având în vedere faptul că cele consemnate de agentul constatator nu corespund adevărului.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001.

În probațiune, a atașat, în copie, procesul-verbal contestat (f. 10) și dovada ________ nr. xxxxxxx (f. 11).

Legal citata, intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus raportul agentului constatator (f. 30), alcooltest (f. 32) și buletin de calibrare (f. 33).

Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

P___ procesul-verbal de contravenție verbal ________ nr. xxxxxxx/01.05.2014, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit. a din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, la data de 01.05.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 25, pe raza localității Ivești, sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul etilotest a rezultat o alcoolemie de 0.11 mg/l alcool pur în aerul expirat).

În consecință, în baza art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 765 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a procedat la verificarea legalității procesului-verbal contestat, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, analizând procesul-verbal contestat, instanța de fond a reținut că sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, în condițiile art.17 din OG nr. 2/2001.

Instanța observă că textul legal se referă numai la data comiterii contravenției, nu și la ora săvârșirii acesteia. P___ urmare, nulitatea pentru greșita menționare a orei comiterii faptei ar putea interveni numai cu condiția dovedirii unei vătămări, ceea ce nu este cazul în situația de față, mai ales în contextul în care, în cuprinsul etilotestului, se menționează aceeași oră ca în procesul-verbal, respectiv 19⁰⁵.

De asemenea, fapta, astfel cum a fost reținută de agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

În consecință, procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Totuși, instanța are în vedere dispozițiile art. 192 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, i se reține permisul de conducere dacă valoarea concentrației este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, dacă nu dorește recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

P___ urmare, dispozițiile legale menționate instituie regula constatării acestor contravenții prin mijloace tehnice certificate sau atestate, iar nu personal de către agenții intimatei.

Astfel, prezumția relativă de veridicitate a mențiunilor și constatărilor agentului constatator, consacrată de către jurisprudență și doctrină, prin raportare la dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 , nu mai este aplicabilă în privința acestei categorii de fapte, organului sancționator, revenindu-i obligația de a face dovada celor reținute în procesul-verbal de contravenție, în modalitatea prevăzută de textul de lege menționat.

Aceste prevederi legale sunt in deplin acord si cu principiile stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele române, în sensul că orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A_____ c/României, Hotărâre din 4 octombrie 2007).

În aplicarea acestor dispoziții legale în cauza de față, având în vedere natura contravenției reținute în sarcina petentului, instanța constată că intimata a probat temeinicia situației de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, intimata a depus la dosarul cauzei, protocolul alcooltestului la care a fost supus petentul (fila 32), care atestă împrejurarea că s-a înregistrat o alcoolemie de 0.11 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Toate aceste împrejurări sunt de natură a conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt constatate prin mijloace științifice, atestate și verificate, și care necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, Hotărârea din 3 februarie 2005).

În acest sens, instanța a avut in vedere și împrejurarea că petentul, în cadrul rubricii de ”Alte mențiuni”, a specificat faptul că ”Am băut o bere și nu are obiecțiuni”.

În consecință, principiul proporționalității și caracterul echitabil al procedurii de verificare a temeiniciei procesului-verbal de contravenție impun în aceasta situație, sa se acorde prioritate unei probe științifice (protocolul alcooltestului).

Astfel, instanța a reținut că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, acesta fiind legal si temeinic întocmit.

Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de dispozițiile legale menționate, sancțiunea contravențională a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, respectiv suma de 765 lei, ceea ce corespunde gradului de pericol social concret al contravenției, care a pus în pericol siguranța traficului rutier.

În concret, instanța de fond a constatat că petentul a circulat sub influenta băuturilor alcoolice, fapta fiind de natură să pericliteze grav siguranța traficului rutier și susceptibilă chiar de urmări mai grave (precum producerea unui accident de circulație cu consecința vătămării corporale sau chiar decesului unor terțe persoane).

În același timp, instanța a reținut și că petentul nu a avut o atitudine sinceră, nu a recunoscut fapta, nu a conștientizat gravitatea acesteia, și nici nu a invocat alte circumstanțe personale care să poată justifica aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

P___ urmare, instanța a apreciat că sancțiunea contravențională în discuție a fost corect individualizată de către agentul constatator, fiind în măsură să atragă atenția petentului asupra gravitații faptelor sale și să prevină săvârșirea unor noi contravenții pe viitor de către acesta.

În ceea ce privește măsura reținerii permisului de conducere, potrivit art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, în cazul săvârșirii contravențiilor prevăzute la acest alineat, se va aplica și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.

În consecință, măsura în cauză reprezintă în această situație o sancțiune complementară ce se aplică ope legis, ori de câte ori se constată existența uneia dintre contravențiile stabilite de lege, de altfel având un caracter preponderent preventiv, iar nu represiv, urmărind sa asigure evitarea săvârșirii unor noi contravenții pe viitor.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petentul Comand C_____, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond i-a încălcat petentului dreptul la apărare, nepronunțându-se asupra concluziilor sale de nelegalitate a recoltării probelor.

S-a arătat, în acest sens,că potrivit art.88 alin 4 din OUG 195/2002, stabilirea alcoolemiei se face numai cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar prevederile HG 1660/2005 nu sunt aplicabile deoarece au o forță juridică inferioară OUG 195/2002 și OG 90/1992.

A mai susținut apelantul-petent că agentul de poliție, după testarea cu etilotestul, era obligat să stabilească concentrația de alcool cu ajutorul etilometrului, conf. NML 012-05 Etilometri.

A solicitat apelantul efectuarea unei adrese către Biroul Român de Metrologie Legală pentru a răspunde dacă ertilotestele de tip Drager reprezintă mijloace de probă în procedurile judiciare.

Proba a fost respinsă de instanța de apel ca nefiind utilă cauzei.

În al doilea rând, apelantul-petent a invocat principiul „in dubio pro reo”, iar în al treilea rând a invocat menționarea în procesul-verbal a unei date ce nu corespunde realității, motiv de nulitate absolută conf.art.17 din OG 2/2001.

Apelul nu a fost întemeiat în drept.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță.

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul disp.art.477 și 478 NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală pentru considerentele ce se succed:

În fapt, apelantul-petent a fost sancționat contravențional pentru că la data de 01.05.2014 a condus autoturismul cu nr.XXXXXXXXX pe DN 25, pe raza localității Ivești, în timp ce avea o alcoolemie de 0,11 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Apelantul-petent a semnat procesul verbal cu precizarea „am băut o bere”.

Fapta este dovedită cu rezultatul testului din care rezultă că la ora 19,05 apelantul petent avea o alcoolemie de 0,11 mg/l alcool în aerul expirat.

Contrar susținerilor apelantului, aparatul Drager este calibrat și constituie „un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic” în sensul art.88 alin 4 din OUG 195/2002.

Mai mult, în cazul în care aprecia că rezultatul testării cu aparatul Drager era eronat, petentul putea să solicite să i se recolteze probe de sânge.

Cât despre data încheierii procesului-verbal, art17 din OG 2/2001 sancționează cu nulitatea doar lipsa datei din procesul-verbal. Faptul că procesul-verbal figurează încheiat la aceeași oră la care s-a săvârșit contravenția și cu cea la care s-a eliberat dovada nu e un motiv de nulitate, mai ales că e vorba de o contravenție continuă, săvârșită de apelantul-petent pe întreg drumul parcurs.

Tot astfel, se reține că în cauză nu există nici o îndoială privind comiterea faptei de către apelantul-petent, astfel că nu se poate pune problema aplicării principiului „in dubio pro reo”.

Față de acestea, apelul se privește ca neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de apelantul-petent C____ C_____, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual de Avocatură”T_____ I___ M____” situat în G_____, __________________, ____________, județul G_____, împotriva sentinței civile nr.9905/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____,cu sediul în G_____, __________________, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx”, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 01.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

V_______ D_________ C_______ L___ D______ R____

Red.VD

Tehnored.DR/4exp/16.10.2015.

Fond-R_____ N______ P______