Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1611/APCA

Ședința publică din data de 21.10.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – A________ L____ N_____

JUDECĂTOR – C_______ N_____

GREFIER – I_____ TÖRÖK

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție – DGAF xxxxxxx, formulat de apelanta-petentă ______________________ SRL, cu sediul în C________, Incita Port D___ 45, județul C________ și de apelanta-intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ____________________, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 4133/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 11.08.2014, sub numărul 25.XXXXXXXXXXXX, petenta S.C. N____ S___ SHIPPING S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în principal, anularea procesului verbal de contravenție __________, nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate pentru fiecare dintre cele 2 contravenții ce i s-au reținut în sarcină cu sancțiunea avertismentului.

Prin sentința civilă nr. 4133/08.04.2015 Judecătoria C________ a admis în parte plângerea, a anulat în parte procesul verbal de contravenție și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 77/1999, cu sancțiunea avertismentului, reținând următoarele:

Prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză __________, nr. xxxxxxx/25.07.2014(filele 13-14), încheiat de 2 agenți constatatori din cadrul intimatei, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 și sancționate de art. 42 alin. 1 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că, în data de 25.07.2014, la controlul efectuat la punctul de lucru (depozit) situat în Portul C________ Sud Agigea, nu a prezentat fișele de magazie, notele de intrare-recepție și raportul de gestiune zilnică aferente mărfurilor deținute în cadrul acestui punct de lucru.

De asemenea, prin același proces verbal, societatea a mai fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 lit. b și sancționate de art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 77/1999, reținându-se că nu a depus la I.M.I., în termenul prevăzut de lege, situația de evidență a plăților restante, fiindu-i aplicată o amendă totală în cuantum de 9.000 de lei, pentru săvârșirea celor 2 contravenții.

Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat, respectiv, 25.07.2014 – astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale - 07.08.2014 (fila 72 verso), în condițiile art. 183 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare și depunere a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.

În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientei persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.

La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.

De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.

Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.

În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal de contravenție contestat __________, nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014 se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. În același sens, instanța reține că petenta, prin susținerile făcute în cuprinsul cererii introductive de instanță, a recunoscut situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de agentul constatator, contestând însă calificarea juridică acordată acesteia de către agenții constatatori și întrunirea elementelor constitutive ale contravențiilor ce i s-au reținut în sarcină.

În drept, conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, orice operațiune economico-financiară efectuată trebuie consemnată în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

În conformitate cu prevederile art. 41 pct. 2 lit. c din același act normativ, nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. 3, cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 300 și 4.000 de lei, potrivit art. 42 alin. 1 a doua liniuță.

În consonanță cu dispozițiile lit. A pct. 16 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Anexa nr. 1 a Ordinului M.F.P. nr. 3512/2008, în forma aflată în vigoare la momentul sancționării petentei, registrele de contabilitate si formularele financiar-contabile pot fi adaptate în funcție de specificul și necesitățile persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu condiția respectării conținutului de informații și a normelor de întocmire si utilizare a acestora, putând fi pretipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, în acord cu normele proprii de întocmire si utilizare a formularelor financiar-contabile, cu condiția ca acestea să nu contravină reglementărilor legale aflate în vigoare.

În concordanță cu dispozițiile punctului 31 din același act normativ, metoda operativ-contabilă, aleasă de petentă, constă în ținerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenței cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fișelor de magazie, iar în contabilitate, constă în ținerea evidenței valorice pe conturi de materiale, desfășurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz, controlul exactității înregistrărilor din evidența gestiunilor și din contabilitate asigurându-se prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor.

În cadrul acestei operațiuni, pot fi folosite ca documente de evidență financiar-contabilă: fișa de magazie (cod 14-3-8 si 14-3-8/a, după caz); fișa de cont pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22) și registrul stocurilor (cod 14-3-11 si 14-3-11/a).

Conform Părții a III-a, pct. XI din Anexa nr. 2 aprobată prin Ordinul M.F.P. nr. 3512/2008, registrul stocurilor servește ca document de evaluare a stocurilor de bunuri și de verificare a concordanței înregistrărilor efectuate în fișele de magazie si în contabilitate, fiind întocmit de către compartimentul financiar-contabil la sfârșitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, obiecte de inventar și produse, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fișele de magazie și evaluarea lor la prețurile de înregistrare, arhivându-se la compartimentul financiar-contabil și având următorul conținut minimal obligatoriu: denumirea formularului; denumirea unității; numărul curent; materialul/produsul (sortimentul, calitatea, marca, profilul, dimensiunea); U/M; prețul unitar; luna; cantitatea; valoarea și semnături: întocmit, verificat.

În conformitate cu prevederile pct. IX al Părții a III-a din același act normativ, fișa de magazie servește: ca document de evidentă la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor bunurilor, cu una sau cu doua unități de măsură, după caz și ca document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri), întocmindu-se separat pe fiecare fel de material și completându-se de către: compartimentul financiar-contabil la deschiderea fișei (datele din antet) și la verificarea înregistrărilor (dată și semnătură de control) și de către gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieșiri și stoc, fișele de magazie ținându-se la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică.

Potrivit aceleiași dispoziții legale, pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie se întocmesc fișe distincte care se țin separat de cele ale valorilor materiale proprii, înregistrările în fișele de magazie făcându-se document cu document, iar stocul putând fi stabilit după fiecare operațiune înregistrată și obligatoriu zilnic, conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului fișă de magazie fiind următorul: denumirea formularului; numărul paginii; denumirea unității; magazia; materialul (produsul), sortimentul, calitatea, marca, profilul, dimensiunea; U/M; prețul unitar, după caz; data (ziua, luna, anul), numărul și felul documentului; intrări; ieșiri; stoc, data si semnătura de control.

Prin raportare la dispozițiile normative expuse în precedent, instanța apreciază că petenta, care a ales să își organizeze contabilitatea pentru punctul de lucru supus controlului potrivit metodei operativ-contabile, avea obligația de a întocmi, pentru mărfurile primite în custodie în cadrul punctului de lucru (depozit) verificat: fișă de magazie și registru al stocurilor, reglementările vamale invocate și relative la ținerea unei evidențe operative neconținând prevederi derogatorii de la normele din materia contabilității, care impun obligația întocmirii acestor documente de evidență financiar-contabilă, rolul documentelor întocmite în vederea depunerii periodice la autoritățile vamale, prevăzute de reglementările vamale specifice, fiind diferit de cel al documentelor prevăzute de reglementările contabile.

De asemenea, prin raportare la sfera de reglementare a Ordinului M.F.P. nr. 3055/2009, care vizează întocmirea bilanțului anual de către societățile care îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile legale cuprinse în acest act normativ, instanța apreciază că prevederile pct. 152 și pct. 156 alin. 2 lit. a din acest act normativ, invocate de petentă în susținerea poziției sale procesuale, nu sunt aplicabile în cauză, întrucât nu vizează regulile privitoare la ținerea contabilității potrivit metodei operativ-contabile, ci regulile relative la întocmirea bilanțului anual contabil.

Totodată, instanța reține că sunt neîntemeiate și aserțiunile contravenientei privitoare la lipsa obligației acesteia de a organiza și de a ține evidența contabilă a mărfurilor manipulate pentru cocontractanți, cu motivarea că acestora, în calitate de proprietari, le-ar reveni această obligație legală, întrucât, față de prevederile legale precitate, relative la regimul juridic al fișelor de magazie, pentru valorile materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie, astfel cum este și cazul petentei, aceasta avea obligația de a întocmi fise distincte ținute separat de cele ale valorilor materiale proprii.

În privința acestei contravenții, instanța mai reține și că apărarea contravenientei privitoare la folosirea unor formulare adaptate nevoilor proprii, însă care să respecte conținutul minimal de informații stabilit de lege pentru fișele de magazie și registrul stocurilor, respectiv: tichetul de cântar (fila 110), registrul unic de evidență export-import (filele 15-20 și 111-132), evidența operativă conform legislației vamale (filele 21-37), este neîntemeiată, cu motivarea că formularele proprii folosite pentru ținerea evidenței contabile, operațiune autorizată expres de dispozițiile legale, nu sunt întocmite pe fiecare fel de material, în dezacord cu dispozițiile legale care impun o asemenea obligație, nefiind ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, neconținând astfel informațiile minime obligatorii prevăzute de lege pentru formularele contabile pe care le înlocuiresc. De asemenea, aceste documente nu conțin datele specifice prevăzute de lege pentru registrul stocurilor, nepermițând evaluarea, la sfârșitul fiecărei luni, în acord cu dispozițiile legale, a stocurilor de bunuri si verificarea concordanței înregistrărilor efectuate în fișele de magazie si în contabilitate, pe feluri de materiale, obiecte de inventar si produse, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fișele de magazie și prin evaluarea lor la prețurile de înregistrare.

În lumina considerentelor ce preced, având în vedere că documentele exhibate de petentă nu conțin informațiile minimale prevăzute de lege pentru ținerea contabilității potrivit metodei operativ-contabile, omisiunea acesteia de întocmire a fișelor de magazie și a registrului stocurilor ori a unor documente similare conținând informațiile minimale prevăzute de lege întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 și sancționate de art. 42 alin. 1 din același act normativ, astfel că sancționarea acesteia cu amendă în cuantum de 4.000 de lei, pentru săvârșirea acestei contravenții, este legală.

În drept, în concordanță cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată, persoanele juridice, indiferent de forma de organizare și de tipul de proprietate, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor organiza evidența obligațiilor de plată și evidența creanțelor, pe termene scadente, către orice creditor, respectiv de la orice debitor, după caz.
Conform art. 2, persoanele juridice vor întocmi situația privind sumele restante mai vechi de 30 de zile către orice creditor, respectiv de la orice debitor, persoană juridică, după caz, cu sediul în România.

Potrivit art. 3 primul alineat, situația întocmită conform art. 2 se va depune, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, la Institutul de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului, în vederea includerii în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente, conform prevederilor legale în vigoare referitoare la Regulamentul de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale agenților economici din industrie și la Metodologia de monitorizare a datoriilor nerambursate la scadență ale agenților economici la care statul este acționar majoritar.

Potrivit celui de-al doilea alineat, situația prevăzută la alin. 1 se actualizează de către contribuabili, persoane juridice, periodic, la intervale de cel mult 30 de zile, în funcție de dotarea cu tehnică de calcul.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din același act normativ, nedepunerea la Institutul de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului a situației prevăzute la art. 2 în termenul prevăzut la art. 3 constituie contravenție și se sancționează conform art. 5 alin. 2 cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/1999, aprobate prin H.G. nr. 685/1999, contribuabilii, persoane juridice, sunt obligați să se conecteze prin internet sau să folosească suportul magnetic (dischete) pentru a transmite în baza de date a Institutului de Management și Informatică datele privind plățile restante mai vechi de 30 de zile, cu o valoare mai mare de 100 de milioane lei (10.000 lei ulterior denominării).

Din analiza dispozițiilor normative expuse în precedent, contrar susținerilor petentei, instanța apreciază că dispoziția legală înscrisă în art. 5 alin. 1 lit. b sancționează ambele ipoteze avute în vedere de art. 3, atât cea prevăzută în primul alineat și relativă la depunerea inițială a situației privind plățile restante, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a dispoziției legale, precum și cea prevăzută în al doilea alineat și privitoare la neactualizarea ulterioară a acestei situații, posterior depunerii inițiale, operațiunea de actualizare realizându-se, în concret, tot prin depunerea, cu ajutorul tehnicii de calcul, prin folosirea mijloacelor electronice de transmitere la distanță, a situației actualizate privind plățile restante, astfel că elementul material al contravenției, constând în nedepunerea evidenței privind obligațiile de plată și a evidenței privind creanțele, este realizat și în ipoteza nedepunerii situației actualizate în termenul prevăzut de lege, textul incriminator, art. 5 alin. 1 lit. b, nefăcând distincție între cele 2 ipoteze prevăzute în art. 3, astfel că nici interpretul nu trebuie să o facă, în virtutea regulii de interpretare „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.

În lumina considerentelor ce preced, având în vedere că petenta este dotată cu tehnica de calcul necesară transmiterii evidenței și având în vedere că aceasta nu a depus situația actualizată privind sumele restante mai vechi de 30 de zile către orice creditor, respectiv de la orice debitor, persoană juridică, după caz, cu sediul în România, în termen de 30 de zile de la data ultimei depuneri: 08.05.2014 (filele 102-105), care s-a împlinit în data de 08.06.2014, ci ulterior, în timpul derulării controlului din data de 25.07.2014 (filele 106-109), omisiunea acesteia întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. b și sancționate de art. 5 alin. 2 din OUG nr. 77/1999, astfel că sancționarea acesteia cu amendă în cuantum de 5.000 de lei, pentru săvârșirea acestei contravenții, este legală.

În privința individualizării sancțiunilor contravenționale principale aplicate petentei, instanța are în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunile contravenționale principale pe care le-a aplicat petentei din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța apreciază că fapta constând în neîntocmirea documentelor de evidență financiar-contabilă pentru operațiunile efectuate are un grad ridicat de pericol social concret, ca urmare a caracterului sistematic al omisiunii îndeplinirii obligației legale, a împrejurărilor personale ale petentei, important operator portuar, care asigură operațiunile necesare în vederea efectuării exportului și importului unor cantități mari de cereale, și ca urmare a consecințelor săvârșirii acestei contravenții, constând în imposibilitatea determinării stocului scriptic (contabil) de mărfuri existent la un moment dat la punctul de lucru, al comparării acestuia cu stocul faptic și al decelării eventualelor diferențe cantitative rezultate în urma comparării acestora, în vederea stabilirii respectării de către contravenientă a dispozițiilor legale din materia contabilității, care prevăd obligația reliefării în contabilitate a fiecărei operațiuni efectuate, motiv pentru care sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 de lei, maximul special prevăzut de lege, aplicată pentru săvârșirea acesteia, a fost în mod just evaluată de agentul constatator, fiind de natură a asigura funcțiile educativă și preventivă ale sancțiunii și a determina, pe viitor, respectarea legii de către petentă.

În privința contravenției prevăzute de O.U.G. nr. 77/1999, instanța apreciază că individualizarea sancțiunii aplicate pentru săvârșirea acesteia nu a fost realizată în mod just de către agentul constatator, aceasta în condițiile în care contravenienta a depus anterior, în mod regulat, situația actualizată prevăzută de lege, depășirea termenului de depunere a situației, care s-a împlinit în data de 08.06.2014, și depunerea situației în data de 25.07.2014, neproducând niciun fel de consecințe juridice negative, motive pentru care, având în vedere că petenta nu a mai fost sancționată anterior pentru săvârșirea unei alte contravenții prevăzute de aceleași dispoziții legale, pentru responsabilizarea acesteia și pentru asigurarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către aceasta, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 de lei, aplicată pentru săvârșirea acesteia, va fi înlocuită cu sancțiunea avertismentului, suficientă pentru asigurarea corijării contravenientei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta crticând în parte soluția soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivare a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională accentuând că nu deține în proprietate cerealele stocate, având exclusiv calitatea de prestator de servicii de încărcare/descărcare marfă pentru societățile proprietare ale cerealelor, care efectuează operațiunile de export-import, situație în care nu are obligația de a reliefa în contabilitate și în gestiunea societății aceste cantități de cereale, care sunt deținute în proprietate de cocontractanții săi, având doar obligația de a ține o evidență operativă a mărfurilor manipulate, în acord cu reglementările vamale, și de a declara periodic cu privire la desfășurarea acestor operațiuni autorităților vamale, aceasta în condițiile în care reglementările vamale îi sunt aplicabile, întrucât punctul de lucru este situat în incinta Portului C________, care este supus regimului juridic aplicabil zonelor libere.

A mai învederat că sancționarea sa este nelegală și întrucât, în acord cu dispozițiile art. 40 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 3512/2008, potrivit cărora subiecții activi ai obligației de a-și organiza contabilitatea au posibilitatea de a utiliza formulare adaptate în acest sens, conform procedurilor interne, și-a organizat contabilitatea la punctul de lucru supus controlului sub forma evidenței tehnic-operative a stocurilor, ținută zilnic și centralizată lunar, transmisă autorității vamale la termenele stabilite de lege, fiind astfel îndeplinită obligația de a-și organiza și conduce contabilitatea potrivit dispozițiilor legale, formularele contabile folosite fiind adaptate nevoilor sale, aceasta neavând obligația de a întocmi fișe de magazie, note de intrare-recepție și raport de gestiune zilnică.

În privința individualizării sancțiunii aplicate pentru această contravenție, a menționat că se impune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, întrucât fapta ce i s-a reținut în sarcină prezintă un grad scăzut de pericol social concret, aceasta în condițiile în care scopul pentru care au fost instituite dispozițiile legale pentru a căror încălcare a fost sancționată a fost atins prin ținerea evidenței operative în modalitatea descrisă în cele ce preced și prin declararea periodică a stocurilor de cereale la autoritatea vamală.

În drept art. 466 și urm. NCPC.

La rândul său intimatul organ constatator a formulat apel crticând în parte soluția soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

A motivat că în mod greșit a fost reindividualizată sancțiunea pentru fapta prevăzută de art. 5 din O.U.G. nr. 77/1999, însuși legiuitorul a apreciat că această faptă prezintă un grad ridicat de pericol social față de limitele speciale ale amenzii prevăzute de lege, astfel, în mod nelegal a fost înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul, fiind aplicată amenda minimă iar petentul nu a dovedit existența unor motive care să atenueze gradul de pericol social al faptei.

În drept art. 466 și urm. NCPC.

Procedând la judecata apelurilor prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție __________, nr. xxxxxxx/25.07.2014 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 și sancționate de art. 42 alin. 1 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că, în data de 25.07.2014, la controlul efectuat la punctul de lucru (depozit) situat în Portul C________ Sud Agigea, nu a prezentat fișele de magazie, notele de intrare-recepție și raportul de gestiune zilnică aferente mărfurilor deținute în cadrul acestui punct de lucru.

De asemenea, prin același proces verbal, societatea a mai fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 lit. b și sancționate de art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 77/1999, reținându-se că nu a depus la I.M.I., în termenul prevăzut de lege, situația de evidență a plăților restante, fiindu-i aplicată o amendă totală în cuantum de 9.000 de lei, pentru săvârșirea celor 2 contravenții.

Pe calea plângerii contravenționale, petenta a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.

Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal.

În mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și urmare a analizei materialului probator a concluzionat, în mod corect că fapta contravențională - săvârșită de petentă este temei al răspunderii contravenționale.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.

Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este corolar al determinării situației faptice astfel cum a fost desprinsă din analiza materialului probator, la care au fost aplicate normele juridice incidente, fiind suplinită cerința prescrisă de art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ.

Referitor la fapta prevăzută de Legea nr. 82/1991, se reține că potrivit pct. 16, 30 și 31 din Anexa 1 la Ordinul M.F.P. nr. 3512/2008, petenta avea obligația, organizându-și contabilitatea analitică potrivit metodei operativ-contabile, care constă în ținerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenței cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fișelor de magazie, să folosească următoarele formulare comune pe economie: fișa de magazie (cod 14-3-8 sau 14-3-8a), fișa de cont pentru operațiuni diverse (14-6-22) și registrul stocurilor(14-3-11 sau 14-3-11a).

Susținerea apelantei petente, în sensul că nu avea obligația de a organiza și de a ține evidența contabilă a mărfurilor manipulate pentru cocontractanți, cu motivarea că acestora, în calitate de proprietari, le-ar reveni această obligație legală, întrucâtpentru valorile materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie, astfel cum este și cazul petentei, aceasta avea obligația de a întocmi fise distincte ținute separat de cele ale valorilor materiale proprii nu este întemeiată față de dispozițiile legale enunțate.

Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale pentru cea de-a doua faptă apare ca neîntemeiată.

Tribunalul apreciază însă că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 din OG.2/2001.

Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Este adevărat că pentru contravenția reținută în sarcina intimatei petente, agentul constatator a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.

Tribunalul apreciază că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale recurentei petente.

Prin urmare, controlul judiciar relevă că judecătorul fondului s-a raportat corect la dispozițiile art.21 alin.3 din OG.2/2001, în analiză a avut în vedere criteriile consacrate de dispoziția legală menționată, în raport de care a procedat la reindividualizarea sancțiunii, măsură permisă de art.7 alin.3 din OG.2/2001, care dispune că „ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”

Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelurilor deduse judecății, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta-petentă ______________________ SRL, cu sediul în C________, Incita Port D___ 45, județul C________, în contradictoriu cu apelanta-intimată ANAF, cu sediul în București, ____________________, sector 5 împotriva Sentinței civile nr. 4133/ 08.04.2015, pronunțată de Judecătoria C________, ca nefondat.

Respinge apelul formulat de apelanta-intimată ANAF, cu sediul în București, ____________________, sector 5, în contradictoriu cu apelanta-petentă _______________________ SRL, cu sediul în C________, Incita Port D___ 45, județul C________, împotriva Sentinței civile nr. 4133/ 08.04.2015, pronunțată de Judecătoria C________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A________ L____ N_____ C_______ N_____

GREFIER,

I_____ TÖRÖK

Jud.fond. I.Minaev

Tehnored.jud.decizie A.L.N_____/04.12.2015

4 ex.