R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 201/2016

Ședința publică de la 09 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ R_______

Judecător G_______ G______ C_____

Grefier M____ C______

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul F______ D___ A_____, împotriva sentinței civile nr. 3130/17.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tg.M____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată încheiat de către grefierul de ședință procesul - verbal,având în vedere incidentul procedural referitor la componența completului de judecată CA2, cu privire la lipsa din instanță a doamnei judecător C_______ M_______, care se află în concediu medical. Astfel,s-a procedat la înlocuirea acesteia cu doamna judecător G_______ G______ C_____,conform planificării de permanență a Secției de contencios administrativ și fiscal din data de 09 februarie 2016, modificată prin Hotărârea nr. 2 a Colegiului de Conducere al Tribunalului M____ din data de 05 februarie 2016.

În temeiul prevederilor art. 131 din Codul de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001 raportat la prevederile art. 95 alin.2 Cod procedură civilă.

Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, motivat și legal timbrat.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. M____ la data de 23.02.2015, petentul F______ D___ A_____, în contradictoriu cu intimatul I__ M____, a solicitat anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________>CP nr. xxxxxxx/16.02.2015. Acesta a arătat că pietonul se afla pe celălalt sens de mers, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002, iar acest aspect poate fi confirmat de martorul P___ L_____, persoană aflată în autoturism în momentul săvârșirii pretinsei fapte

Descrierea faptei nu este corespunzătoare având în vedere că din aceasta nu rezultă că pietonul era angajat în traversarea străzii pe sensul de mers pe care rula petentul

În procesul-verbal nu s-a făcut referire la mijlocul tehnic cu ajutorul căruia s-a constatat pretinsa contravenție, deși petentului i s-a spus că a fost filmat, astfel încât procesul-verbal este nul.

Prin Sentința civilă nr. 3130/17.06.2015 a fost respinsă plângerea formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, solicitând pe fond anularea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție atacat, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare. În susținerea apelului s-a arătat faptul că din modalitatea de descriere a faptei este defectuos, în sensul că la momentul trecerii nu se afla nici un pieton angajat în traversare. Instanța de fond nu a analizat argumentele apelantului din cuprinsul plângerii contravenționale, acordând valoare probatorie raportului agentului constatator întocmit la o lună după eveniment. Aspectele reținute de către instanță cu privire la temeinicia procesului verbal sunt de asemenea eronate. Astfel, s-a apreciat greșit că există contraziceri între susținerile petentului și ale martorului audiat în cauză, în condițiile în care martora a afirmat clar faptul că nu exista nici un pieton angajat în traversare.

Se arată faptul că sarcina probei îi revine agentului constatator, iar nu petentului. În ceea ce privește faptele anterioare, acestea au fost contravenții care nu au atras suspendarea dreptului de a conduce și sunt inerente activității de șofer profesionist. Se mai arată că apelantul este angajat al _____________________ suspendarea dreptului de a conduce ar prejudicia locul său de muncă.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 135, lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1361/2006), reținându-se faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară pe trecerea de pietoni, ajuns pe sensul său de mers.

Instanța de fond a reținut în mod judicios legalitatea și temeinicia procesului-verbal, raportat la probele administrate în cauză.

Astfel, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal atacat, instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a reținut că procesul verbal atacat nu este afectat de nici o cauză de nulitate absolută din cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind invocate nici cauze de nulitate relativă care să fi pricinuit părții vreo vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

In ceea ce privește descrierea faptei, se constată faptul că aceasta s-a realizat în mod corect, indicându-se expres că pietonul a ajuns pe sensul de mers al apelantului, în condițiile în care a început traversarea de la stânga la drepta pe sensul de mers spre Ernei. In egală măsură, în ceea ce privește contravențiile rutiere de acest tip, nu există nici o dispoziție legală care să impună existența unor probe video sau foto, fapta putând fi constatată și personal de către agentul constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator și constatate personal de acesta.

Mai mult, în cazul contravențiilor de tipul celei pentru care petentul a fost sancționat, prezența agentului constatator la locul săvârșirii faptei și constatările personale ale acestuia sunt suficiente pentru a fundamenta aplicarea unei sancțiuni contravenționale, nefiind necesară folosirea unor mijloace tehnice de înregistrare, cerute de lege în alte situații.

Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina apelantului, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional.

Referitor la interpretarea dată de către instanța de fond probelor, se reține faptul că, în pofida celor arătate de apelant, instanța a descris pe larg temeiurile avute în vedere la deliberare, precum și motivele pentru care a înlăturat depoziția martorului. Astfel, în mod corect s-au constatat contraziceri între susținerile martorului și ale apelantului, și chiar între afirmațiile distincte făcute de martor. Coroborate cu prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal, aceste aspecte au fundamentat în mod corect soluția instanței de respingere a plângerii.

În ceea ce privește sancțiunea, tribunalul are în vedere că potrivit art.3 alin.1 din OG 2/2001, „Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia…”.

De asemenea potrivit prevederilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Prin urmare, raportat la aceste dispoziții legale și la art.34 alin.1 din OG 2/2001, tribunalul reține că instanța de fond a hotărât corect asupra sancțiunii, cuantumul acesteia se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ special care sancționează contravenția și este minimul prevăzut de această lege.

Referitor la aspectele invocate de către apelant și care vizează situația personală a acestuia și modul în care este afectat de sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, instanța constată că aceasta este o componentă necesară a sancțiunii, care se presupune că are o latură coercitivă, tocmai în vederea împiedecării pe viitor a repetării unor comportamente interzise de lege.

Raportat la cele mai sus prezentate, instanța va constatat faptul că sentința atacată este legală și temeinică și, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge prezentul apel ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul F______ D___ A_____,domiciliat în Tg.M____, _____________________, ________________ CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr.3130/17.06.2015,pronunțată de Judecătoria Tg.M____,în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 09.02.2016.

Red./thred.G.G.C.

Listat M.C.

4 ex./23.02.2016

Jud. fond. A________ A____