Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXAPEL - anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 21.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: B______ L_____

JUDECĂTOR: T________ C_______

GREFIER: S_____ M____

DECIZIA Nr. 792/2015

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta petentă C_________ R_____, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean B_______.

La apelul realizat în ședință publică, la prima și la a doua strigare, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că nu sunt alte solicitări sau chestiuni prealabile și reține cauza spre deliberare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ în data de 13.06.2014, petenta C_________ N. R_____ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, să dispună anularea ca netemeinic și nelegal a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 09.06.2014.

În motivare, petenta a arătat că, în data de 9 iunie 2014, în timp ce circula regulamentar pe DN Cucorăni, la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, înspre direcția B_______, la coborârea pantei de la pădurea Cucorăni înspre __________________ de agentul constatator, pentru fapta de a fi depășit viteza legală. Susține petenta că nu este vinovată de fapta pentru care a fost sancționată, întrucât se încadra cât de cât în regimul drumurilor naționale, unde pe anumite sectoare de drum dintre localități, care fac parte din drumurile naționale, viteza legală este de maxim 70 km/h pentru autovehiculele din categoria A și B, categorie din care face parte și autovehiculul petentei, pe celelalte drumuri, viteza maximă fiind de 90 km/h.

A arătat petenta că, indiferent pe ce categorie de drum circula, nu a depășit viteza legală, așa cum susține agentul constatator. Mai arată petenta că, deși agentul i-a comunicat că fapta a fost înregistrată video, nu a avut posibilitatea de a viziona înregistrarea video de la aparatul radar. Precizează petenta că înțelege să conteste încadrarea în temeiul art. 108/1/c/3, întrucât nu a săvârșit mai multe contravenții care să atragă sancțiunea amenzii și puncte de penalizare; mai mult, chiar la alin. 3 se arată că depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum pentru categoria autovehiculelor, se sancționează cu amendă și puncte penalizatoare, nefiind aplicabil în situația sa.

A mai învederat petenta că autoturismul său arată la bordul mașinii pe cadranul de kilometraj, când mașina stă pe loc, fără ca motorul să fie turat, 20 km/h, astfel încât nu depășește viteza sub nicio formă, pentru a pleca de pe loc trebuind să aibă viteza de cel puțin 30 sau 31 km, așa cum prevede legea.

În dovedire, s-au depus la dosar, în fotocopie, procesul-verbal de contravenție contestat și cartea de identitate a petentei.

Intimatul IPJ B_______ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. În argumentarea acestei soluții, intimatul a arătat că, în data de 09.06.2014, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind controlul și supravegherea traficului rutier, pe DN 29, cu auto nr. MAI-xxxxx, dotat cu sistem de supraveghere video și de măsurare a vitezei. La ora 15:27, în loc. Cucorăni, a fost înregistrat autoturismul Opel XXXXXXXXX condus de petentă, autoturism ce rula cu o viteză de 85 km/h, conform planșelor foto anexate la dosar.

Intimatul a depus la dosar, anexat întâmpinării, raportul agentului constatator, cazier auto, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, planșe fotografice, atestat.

În replică, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea plângerii așa cum a fost formulată, respingerea probelor administrate ca netemeinice. A arătat petenta că nu i-a fost comunicat atestatul operator, planșele foto, nu a primit înregistrarea video, în care să se vadă culoarea mașinii și cine era la volan.

Susține petenta că autotestarea face să nu fie valabilă o înregistrare radar luată cu aparatul pornit la momentul respectiv și nu pot fi folosite ca probe în instanță; măsurările efectuate cu aparatele radar nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu este respectată dispoziția conform căreia în zona respectivă să existe un indicator cu atenționare de radar.

Prin Sentința civilă nr. xxxxx din 05.12.2015, instanța a respins plângerea contravențională și a menținut ca fiind temeinic și legal procesul verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx din data de 09.06.2014, emis de intimat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

În data de 09.06.2014, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (fila 25), petenta C_________ N. R_____ a fost sancționată cu amendă în sumă de 510 lei și cu 4 puncte penalizare, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 sancționată de art. 101/2 din OUG 195/2002, anume depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv… Pentru a proceda astfel, agentul constatator a reținut că, în aceeași zi, petenta aflată la volanul autoturismului Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost surprinsă rulând cu o viteză de 85 km/h în localitate conform planșelor foto anexate la dosar, viteză constatată cu dispozitivul radar montat pe autovehiculul MAI-xxxxx.

Verificând procesul-verbal de contravenție, din perspectiva legalității, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale, în speță nefiind incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. În privința celorlalte mențiuni ale procesului-verbal, respectiv cele prevăzute de art. 16 din ordonanță, instanța a reținut că lipsa sau neregularitatea acestora ar constitui doar cauze de nulitate relativă a actului constatator al contravenției. Aceasta presupune, pe de o parte, că petenta trebuie să facă dovada vătămării sale – ceea ce nu s-a întâmplat în cauză – iar, pe de altă parte, că instanța însăși s-ar afla, din pricina respectivelor neregularități, în imposibilitatea de a aprecia faptele în funcție de totalitatea circumstanțelor cauzei. Or, această ultimă împrejurare, pentru a cărei evitare a și fost prevăzută consemnarea totalității mențiunilor de la art. 16, nu poate fi considerată ca incidentă în cauză de vreme ce petenta a avut posibilitatea de a prezenta și de a dovedi aspectele pe care le-a considerat utile poziției sale.

Analizând temeinicia instituirii răspunderii contravenționale în sarcina petentei, instanța a reținut, cu titlu de premisă, că potrivit dispozițiilor art. 48 și 49 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul are obligația de a respecta regimul legal de viteză, limita maximă de viteză în localități fiind de 50 km/h.

Potrivit mențiunilor din procesul-verbal contestat, petenta a fost surprinsă în timp ce rula în pe DN 29 – în localitatea Cucorăni, cu viteza de 85 km/h. Imaginile înregistrate de dispozitivul radar în data de 09.06.2014 (fila 19 dosar fond) confirmă respectivele mențiuni. Se atestă, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar. Pe sensul de mers al petentei nu se deplasau alte autoturisme care, eventual, ar fi putut atrage suspiciunea vreunor „interferențe” apte să altereze realitatea faptelor surprinse de aparatul radar.

A mai reținut instanța că în speță au fost respectate și celelalte cerințe prevăzute de normele metrologice cu privire la funcționarea și utilizarea corectă a dispozitivului de măsurare a vitezei. Astfel, din actele depuse la dosar de intimatul IPJ B_______ rezultă că utilizatorul aparatului de măsurare era autorizat în acest sens, că aparatul fusese supus verificării metrologice anuale și că dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză (fila 21).

Sintetizând, instanța a apreciat că procesul-verbal întocmit în speță respectă condițiile de legalitate și de temeinicie. Pe cale de consecință, plângerea s-a dovedit a fi nefondată și a fost respinsă, cu mențiunea că petenta a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. În privința sancțiunii complementare, s-a menționat că înlăturarea sa ar fi putut interveni doar în ipoteza desființării actului constatator al contravenției (potrivit prevederilor art. 219 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, interpretate per a contrario), ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

S-a mai reținut, pe de altă parte, prin chiar raportare la elementele invocate în cuprinsul plângerii, că însăși atitudinea de nerecunoaștere a faptei și de neasumare a consecințelor acesteia atestă o insuficiență a spiritului de responsabilitate și, de aici, inabilitatea sancțiunii pur morale de a produce efectele educativ-preventive dorite. De altfel, cazierul contravențional aflat la dosar (fila 18 dosar fond) face dovada săvârșirii de către petentă, în mod repetat, a unor abateri rutiere similare.

Împotriva acestei sentința a formulat apel petenta C_________ R_____, solicitând admiterea în parte a plângerii contravențională formulată, în sensul de înlocuirii amenzii cu sancțiunea de avertisment.

În motivarea cererii, apelanta a arătat că a fost amendată de IPJ B_______, întocmindu-i-se procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxx din 09.06.2014, întrucât a circulat cu viteza de 85 km/h, conform planșelor depuse la dosarul de fond.

Apelanta a invocat prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, susținând că, față de criteriile indicate în acest text, fapta săvârșită prezintă un grad redus de pericol social, viteza de rulare situându-se sub 100 km/h. A mai învederat apelanta că pentru celelalte abateri săvârșite în calitate de conducător auto a fost sancționată la momentul respectiv.

Legal citat, cu copia cererii de chemare în judecată, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a asigurat reprezentare legală la termenul de judecată stabilit.

Examinând cererea de apel, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul o apreciază a fi neîntemeiată și urmează a pronunța o soluție de respingere, pentru motivele ce succed:

Prin procesul-verbal contestat în cauză, reținând că autovehiculul condus de petenta C_________ R_____ a circulat, în localitate, cu viteza de 85 km/h, agentul constatator din cadrul IPJ B_______ a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 510 lei, cu posibilitatea achitării, în termen de 48 de ore, a jumătate din minimul legal, respectiv 255 lei.

Se notează așadar că în speță s-a aplicat amenda minimă prevăzută de lege și că, pe de altă parte, petenta a avut posibilitatea achitării a doar jumătate din cuantumul acestei amenzi.

Se observă, de asemenea, că petenta nu a invocat și nu a dovedit niciun element, obiectiv sau subiectiv, în măsură să explice depășirea vitezei legale (cu 35 km/h) și să atenueze, astfel, pericolul intrinsec al acestei abateri. Împrejurarea că viteza de 85 km/h se situează sub pragul de 100 km/h a atras deja o anume încadrare juridică, încadrare căreia îi corespunde întocmai sancțiunea aplicată în speță.

Este de reținut, în cele din urmă, că potrivit actelor dosarului, petenta nu se află la prima abatere constând în depășirea vitezei legale, că ultimele fapte de acest tip au fost identificate la distanță de doar două luni și că, în atare situație, apare corectă prezumția reținută de prima instanță, anume că sancțiunile aplicate petentei în trecut nu au produs efectul preventiv dorit. Or, în condițiile date, nu s-ar putea considera eficientă o simplă sancțiune morală.

Este de conchis că nici circumstanțele abaterii din speță și nici cazierul contravențional al petentei nu justifică soluția de înlocuire a amenzii, în prezent solicitată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge apelul formulat de apelanta petentă C_________ R_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în B_______, __________________________. 18, ____________, ______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________. 57, jud. B_______, împotriva Sentinței nr. xxxxx din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B______ L_____ T________ C_______ S_____ M____

Red. T.C.

Tehnored. S.M/TC

4 ex./ 19.10.2015

Jud. fond B____ P___