Dosar nr. XXXXXXXXXXXX- plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 859

Ședința publică din 03 octombrie 2012

PREȘEDINTE P_____ CRSITINA

JUDECĂTOR N______ D_____ C_______

JUDECĂTOR O_________ G_______

GREFIER R___ L_______

Pe rol, judecarea recursului formulat de petenta __________________ SUCEAVA cu sediul în Suceava, ________________________, ____________. A, ___________________________ împotriva sentinței civile nr. 5867 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ T_________ DE MUNCĂ SUCEAVA cu sediul în Suceava, _______________________. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că la dosar au fost depuse, prin corespondență, de către avocat P_____ C______ cerere prin care aduce la cunoștința instanței că, contractul de asistență și reprezentare juridică a încetat de drept, de către intimat cerere prin care solicită comunicarea duplicatului cererii de recurs și de către petenta recurentă cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Instanța, având în vedere că petenta a formulat recurs în data de 14 februarie 2012, iar termenul de judecare a recursului a fost fixat pentru data de 03 octombrie 2012, aceasta având suficient timp pentru angajarea unui apărător, respinge cererea de acordare termen formulată de petenta recurentă.

Instanța invocă, din oficiu, excepția tardivității introducerii cererii de recurs și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

După deliberare;

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 5867 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de către petenta __________________ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx din 21.12.2010 în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ SUCEAVA.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxx din 21.12.2010 întocmit de I____________ T_________ de Muncă Suceava petenta a fost sancționată contravențional pentru a refuzat să pună la dispoziția inspectorilor de muncă documentele solicitate prin înștiințarea tipizată nr. 702 din 20.12.2010, faptă ce constituie o încălcare a prevederilor art. 6 al. 2 din 130/1999 și se sancționează conform art. 8 din legea 130/1999, pentru că a primit la muncă o persoană, Crasi T___, fără a-i întocmi contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 276 alin.1 lit.e rap. la art. 16 alin.1 din Legea 53/2003 și de asemenea pentru că nu a înregistrat la ITM Suceava contractele de muncă încheiate cu salariații D___ M____ G______ și G_______ A_____, contrar prevederilor art. 1 și art. 7 din Legea 130/1999.

Contravenienta nu a semnat procesul verbal de contravenție, consemnându-se că nu a fost de față la încheierea procesului verbal.

Conform dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Sub aspectul legalității, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxx din 21.12.2010, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța de fond a apreciat că faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, fiind evidențiate elementele esențiale în vederea încadrării faptelor în textele legale ce instituie contravenția.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, față de gravitatea mizei, instanța de fond a apreciat că sancțiunile amenzii în cuantum de 4500 lei și de 4000 lei aplicate unei persoane juridice pentru contravenții cu privire la relațiile de muncă, reglementate în scopul protejării angajaților împotriva abuzurilor din partea angajatorilor, nu sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.

1. Cu privire la prima faptă contravențională reținută în sarcina petentei instanța de fond a constatat că potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1999 „constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.500 lei la 9.000 lei refuzul angajatorului de a permite ____________________________ a organelor de control prevăzute la art. 6 ori de a pune la dispoziție acestora documentele solicitate”. Potrivit art. 6 al. 2 din același act, angajatorii au obligația de a permite efectuarea controlului și de a pune la dispoziție organelor abilitate toate documentele și actele solicitate.

Instanța de fond a reținut că a avut loc un control din partea intimatei la data de 20.12.2010, la sediul petentei situat în mun. Suceava, ______________________, în urma căruia s-a solicitat acesteia să prezinte la data de 21.12.2010 la ora 9.00 la ITM cu următoarele acte: acte constitutive ale societății, contractele individuale de muncă, acte privind încheierea, executarea, modificarea, încetarea contractelor individuale de muncă, evidența orelor de muncă (pontaje) și statele de plată ale salariaților pentru anul 2010, registrul general de evidență a salariaților, contractul colectiv de muncă, registrul unic de control și ultimul proces verbal de control și ștampila, iar potrivit procesului verbal de contravenție petenta nu s-a conformat.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

2. În ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentei, instanța de fond a reținut că art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 prevede: „constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei;”, iar art. 16 al. 1 din același act normativ: „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă”.

Petenta a contestat calitatea sa de contravenient, depunând la dosar, în acest sens, contractul de antrepriză din data de 30.06.2010 (f. 46) încheiat între societatea petentă și societatea comercială _________________________ și adresă către ITM (f. 55) înregistrată de ITM la data de 10.09.2010, potrivit căreia la punctul de lucru șantier Ipotești, _________________________ beneficiar pe _________________, a executat lucrări în calitate de antreprenor _________________________ (durata estimativă a lucrărilor: 9 luni).

În declarația dată la data de 20.12.2010, martorul Crasi T___ a arătat că lucrează de la data de 1.12.2010 la societatea petentă și nu a semnat contract de muncă (f. 24). În fața instanței, deși martorul a arătat că își menține cele declarate în fața inspectorilor, a precizat că, de fapt, la acea dată lucra pentru _________________________, iar inspectorii ITM i-au spus ce să scrie în acea declarație, la fiecare rubrică.

Din adresa xxxxx din 19.09.2011 a ITM Suceava și din fișa înregistrării tuturor contractelor (f. 82), reiese că martorul Crasi T___ nu figura nici în baza de date și nici în registrul electronic de evidență a salariaților, ca salariat al acestei societăți (_________________________).

De asemenea, martorul G______ V_____ - N___ (f. 25) a declarat în fața inspectorilor ITM că lucrează la societatea petentă alături și de Crasi T___. În fața instanței, martorul G______ V_____ – N___ a arătat că a fost ultimul care a dat declarație și nu a fost de față când a completat declarația martorul Crasi T___, nu a sesizat niciun abuz din partea inspectorilor ITM și nu a fost influențat să declare nimic din ceea ce nu vroia. Pe de altă parte, martorul a mai arătat că este singurul angajat la __________________, împreună cu o secretară, aspect ce nu se coroborează cu informațiile ce reies din extrasul din REVISAL depus la dosar de către intimată (f. 56), potrivit căruia societatea petentă are mai mult de 2 angajați, motiv pentru care va fi înlăturat de către instanță.

Având în vedere susținerile sale contradictorii și faptul că nu se coroborează cu probatoriul administrat, instanța de fond a înlăturat ca nesinceră declarația martorului Crasi T___ dată în fața instanței, dar și, în parte, susținerile martorul G______ V_____ – N___ (f. 57) privind eroarea în care s-a aflat la data controlului.

Adresa emisă de către S.C. ACTIVSOR CONSTRUCT SRL (f. 98), depusă la dosar în ședința publică din data de 8.12.2011 de către petentă, nu formează convingerea instanței cu privire la cele menționate („domnul Crasi T___ a fost angajat la societatea noastră în perioadă de probă la data la care s-a efectuat controlul de către ITM Suceava la șantierul din _____________________________, unde noi ne aflam la acea dată în calitate de antreprenor (…). Deoarece nu am fost mulțumiți de serviciile domnului Crasi T___ nu s-a mai încheiat contract de muncă”), mai ales în condițiile în care s-au emis adrese către această societate la trei termene consecutive, însă aceasta nu a răspuns în mod oficial instanței, ci prin intermediul petentei și doar după ce a luat legătura cu societatea petentă. Pe de altă parte, nu s-a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că între S.C. ACTIVSOR CONSTRUCT SRL și Crasi T___ existau raporturi de muncă.

În lipsa unui contract individual de muncă încheiat, instanța de fond a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

3. În ceea ce privește cea de-a treia contravenție reținută în sarcina petentei, instanța de fond a reținut că art. 7 din Legea nr. 130/1999, nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1, 2, ale art. 3 alin. (2) și ale art. 5 alin. (2) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

Potrivit art. 1 din același act normativ, contractele individuale de muncă încheiate de următoarele categorii de angajatori vor fi înregistrate, în termen de 20 de zile de la data încheierii lor, la inspectoratele teritoriale de muncă.

Din extrasul din REVISAL depus la dosar de către intimată (f. 56), instanța de fond a reținut că pentru D___ M____ G______, încheierea contractului din 01.06.2007 a fost înregistrată la ITM la data de 26.06.2007 și încetarea acestui contract din 1.01.2009 a fost înregistrată la ITM la data de 12.01.2009, iar pentru aceeași persoană s-a mai înregistrat o încheiere a contractului din 16.08.2010, înregistrată la ITM la data de 17.08.2010. Pentru G_______ A_____, încheierea contractului din 16.08.2010 a fost înregistrată la ITM la data de 17.08.2010.

Însă, cu toate că s-a făcut dovada transmiterii în format electronic a acestor informații, petenta nu a făcut dovada înregistrării contractelor individuale de muncă încheiate cu aceștia la ITM în termenul prevăzut de lege (nu s-au depus respectivele contracte la dosar, având aplicată ștampila ITM).

În condițiile în care plângerea nu a fost motivată de către petentă, iar în fața instanței nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, instanța de fond nu a avut niciun dubiu cu privire la vinovăția petentei privind această faptă.

Aceste aspecte determină instanța de fond să analizeze proporționalitatea sancțiunilor aplicate. Art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Instanța de fond a apreciat că, in ceea ce privește primele două fapte pentru care petenta a fost sancționată, sancțiunea amenzii este corect individualizată raportat la circumstanțele cauzei, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului și față de consecințele pe care faptele le au asupra salariatului, ținând cont și de faptul că petenta nu a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței.

Cu privire la prima contravenție, petenta a încălcat normele privind permiterea efectuării controlului ITM care presupun și punerea la dispoziția inspectorilor ITM a actelor solicitate și i s-a aplicat sancțiunea în cuantum minim pentru această contravenție – amenda de 4.500 lei, dar față de gradul de pericol al faptei săvârșite, ținând cont de faptul că petenta nu a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței și a mai săvârșit astfel de fapte și anterior (f. 30), instanța nu apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii sau înlocuirea amenzii cu avertisment. De asemenea, cu privire la cea de-a doua contravenție, față de limitele prevăzute de actul normativ, instanța observă că petenta a încălcat normele privind protejarea salariaților împotriva muncii la negru și i s-a aplicat sancțiunea în cuantum maxim pentru această contravenție – amenda de 4.000 lei, dar față de gradul de pericol al faptei săvârșite și consecințele pe care primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract de muncă le are asupra salariatului, ținând cont de faptul că petenta nu a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței, a mai săvârșit astfel de fapte potrivit procesului verbal de contravenție nr. 7315 din 06.11.2008 (f. 29) și nu a conștientizat pericolul social al faptei sale, instanța nu apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii sau înlocuirea amenzii cu avertisment.

Referitor la ultima contravenție (pct. 3), intimatul a dat dovadă de indulgență și a sancționat petenta cu sancțiunea avertismentului. Cu privire la această faptă, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului a fost corect individualizată.

Având în vedere cele anterior menționate, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta __________________, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx din 21.12.2010 în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Suceava. De asemenea, instanța de fond a menținut dispozițiile procesului-verbal mai sus menționat.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat recurs petenta __________________ SUCEAVA.

În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit s-a reținut în sarcina petentei contravenția, când de fapt aceasta ar fi trebuit să fie reținută în sarcina societății angajatoare a domnului Crasi T___, în speță _________________________.

Consideră că nu putea fi sancționată pentru abaterile contravenționale ale altei persoane fizice sau juridice.

Examinând excepția invocată din oficiu, instanța reține următoarele:

Dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, prevăd că: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.

Din analiza actelor dosarului, rezultă că petenta __________________ i s-a comunicat sentința nr. 5867 din 15.12.2011 a Judecătoriei Suceava la data de 20.01.2012 (dovada de comunicare - fila 108 dosar de fond).

Or, recursul a fost depus prin poștă la data de 10.02.2012 (fila 4 dosar).

Față de această situație, instanța reține că petental a formulat recursul cu depășirea termenul de 15 zile calculat potrivit art. 101 și 104 C.p.c., motiv pentru care va admite excepția invocată din oficiu și va respinge recursul promovat de petenta recurente ca fiind tardiv formulat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de petenta __________________ SUCEAVA cu sediul în Suceava, ________________________, ____________. A, _____________, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 5867 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ T_________ DE MUNCĂ SUCEAVA cu sediul în Suceava, _______________________. Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 5 septembrie 2012.

Președinte,Judecători,Grefier,

red. P.C.

jud. C_____ A___

tehnored. R.L. 2 ex/04.10.2012