Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443/2442

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 830/2015

Ședința publică de la 24 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C______ S_____

Judecător L_______ M_____

Grefier M____ R______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată I____________ de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr. 5783 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă S___ (fostă E_____) M______ A____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.

Tribunalul constată că părțile nu sunt prezente la strigarea cauzei în ordine a de pe listă și pentru a da posibilitatea acestora să fie prezente la strigarea cauzei, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.

S-a lăsat dosarul la a doua strigare.

S-a procedat la restrigarea cauzei.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

1.Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 5783 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admită în parte plângerea formulată de petenta S___ (fostă E_____) M______ A____ în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Gorj.

A fost înlocuită sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertisment.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că a fost sesizat cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța a constat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța a avut obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i s-au asigurat de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu a avut caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu a avut caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu putea opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Așa fiind, instanța, analizând probele pe care intimatul le-a folosit în dovedirea situației de fapt reținute în procesul-verbal contestat, le-a apreciat ca fiind concludente întrucât au fost edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petentă.

Astfel, din analiza materialului probator de la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat, instanța a apreciat că starea de fapt consemnată prin acesta a fost confirmată de ansamblul probatoriului administrat în cauză, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa deoarece nu era în posesia actului de identitate ce i-a fost emis ulterior (la dat08.04.2014), însă avea posibilitatea să obțină o legitimație provizorie până la eliberarea actului de identitate.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța a arătat că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere aceste dispoziții legale, coroborate cu dispozițiile art. 7 lit. a din O.G. nr. 2/2001, instanța, examinând sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată petentei, a apreciat că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins, în speță, și prin înlocuirea acestei sancțiuni cu avertismentul deoarece în sarcina petentei a fost reținută doar o faptă, astfel că nu se justifica insistența agentului constatator în legitimarea acesteia, iar susținerile agentului constatator din raportul întocmit ulterior în sensul că ar fi tulburat liniștea locuitorilor nu au relevanță, în contextul prevederilor art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001 care obligă agentul constatator să descrie în cuprinsul procesului verbal toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

De asemenea, orice sancțiune juridică, inclusiv cea în materie contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea către petentă de a respecta pe viitor dispozițiile legale.

2.Calea de atac

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, intimatul I____________ de Poliție Județean Gorj criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.

În motivele scrise de apel, a apreciat că fapta pentru care a fost sancționată intimata petentă nu are un grad redus de pericol social.

De asemenea, a considerat că trebuia avută în vedere și atitudinea petentei, reflectată în plângerea contravențională, aceasta solicitând anularea procesului-verbal, prezentând instanței o stare de fapt neconformă cu realitatea.

În condițiile date, a considerat că va fi greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petenta va putea fi determinat ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.

În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale la dezbateri.

Prin întâmpinare intimata petentă a solicitat respingerea apelului declarat în cauză, reiterând susținerile din plângerea contravențională.

Deși, prin rezoluția din data de 13.01.2015 i s-a comunicat apelantului intimat I____________ de Poliție Județean Gorj o copie de pe întâmpinarea depusă la dosar, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, acesta nu s-a conformat.

D____ urmare, potrivit dispozițiilor art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 24.03.2015, fiind citate părțile.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

De asemenea, judecătoria a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentei cu privire la fapta prevăzută de art. 2 pct.31 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză.

Deși se formulează critici cu privire la faptul că instanța a reținut în mod eronat motive de reindividualizare a sancțiunii aplicate pentru fapta contravențională reținută prin procesul-verbal, se constată că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie „proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar potrivit art.5 alineat 5 din același act normativ sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 7 alin. 3 din ordonanță „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.

Tribunalul constată că prima instanța a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile atacate aceste dispoziții legale, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, atitudinea petentei, aspectul că fapta săvârșită nu a avut consecințe grave și ireparabile, acestea constituind motive întemeiate de reindividualizare a sancțiunii, criterii avute în vedere și de legiuitor la momentul inserării dispozițiilor susmenționate.

Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod proc.civ, văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondat apelul de față, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta intimată I____________ de Poliție Județean Gorj având C.I.F. xxxxxxx și sediul în municipiul Tg-J__, ____________________, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5783 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă S___ (fostă E_____) M______ A____ având CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în municipiul Tg-J__, ______________________________, ___________, et.4, __________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte, M_____ C______ S_____		Judecător, L_______ M_____
	Grefier, M____ R______

Red. S.M.C./ Tehn. M.R.

/4ex/24.04. 2015/J.f./ G. S________