R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A C I V I L Ă Nr. 597/2013

Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE A___ P______ M_____

JUDECĂTOR D____ E_______ L____

JUDECĂTOR L__________ T___ B____

GREFIER A__-C_______ A______

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-intimată Poliția L_____ a Municipiului Bistrița, împotriva sentinței civile nr. 1617/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-petentă ___________________ Bistrița, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța constată recursul la prim termen de judecată.

În procedura verificării din oficiu a competenței în conformitate cu art. 159¹ alin. (4) Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.

Instanța constată că recursul a fost declarat în termen, nu a fost motivat prin cererea de recurs și nici ulterior.

Instanța, analizând actele dosarului, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, precum și că s-a cerut judecarea cauzei în lipsa părților, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 1617/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta __________________, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI BISTRIȚA și, în consecință a fost modificat procesul–verbal de constatare a contravenției ________ nr. 0783, încheiat la data de 23.05.2011 de intimată în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea „avertisment”.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. 0783, încheiat în data de 23.05.2011 de către intimata Poliția L_____ a Municipiului Bistrița, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei, întrucât s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de art. 67, alin 1, lit. a), pct. 1 din HCL 39/2011 de aprobare a Regulamentului de autorizare și desfășurare a activităților comerciale pe raza municipiului Bistrița, respectiv "desfășurarea de activități economice fără Certificat de funcționare eliberat de Primăria municipiului Bistrița".

Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. l7 din OG 2/200l.

Instanța a constatat că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea acestei contravenții.

Ca orice act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, sarcina răsturnării acestei prezumții revenind contravenientului, în caz contrar procesul-verbal făcând dovada deplină a săvârșirii faptei și a vinovăției contravenientului.

Prin plângerea formulată, se constată că petenta nu a propus probe care să conducă instanța la concluzia că situația de fapt menționată în procesul – verbal a fost incorect reținută.

La individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere însă, dispozițiile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de aceste criterii instanța a constatat că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul verbal, în conținutul ei concret, nu are un grad de pericol social ridicat, în cauză justificându-se incidența prevederilor art.7 alin.2 și 3 din O.G. nr.2/2001 care prevăd ca sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Instanța va avea în vedere faptul că petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru fapte similare și că a depus diligențe pentru a intra în legalitate, dar așa cum reiese din înscrisul atașat la dosar la fila 17 s-a amânat eliberarea certificatului de funcționare pentru magazinul comercial în cauză „până la completarea dosarului cu autorizația de construire pentru schimbarea destinației spațiului în spațiu comercial”, iar petenta nu este proprietar ci doar comodant ( potrivit contractului de comodat atașat la fila 53 din dosar) și în această calitate,deși a discutat cu proprietara că este necesară schimbarea destinației spațiului în care funcționează, însă aceasta a aflat de la un funcționar din cadrul primăriei că dacă magazinul funcționează din anul 1990, nu mai trebuie schimbată destinația spațiului pentru că acest aspect nu a mai fost pus în discuție altor societăți care au mai funcționat acolo ( declarația martorei V____ Olguța – vânzătoare – fila 77 din dosar).

Raportat la starea de fapt reținută anterior, instanța, în baza textelor de lege mai sus citate și nefăcându-se dovada contrară a stării de fapt consemnată în procesul-verbal atacat, a constatat că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, însă în considerarea disp. art. 34 din OG 2/200l, aprobată prin L.l80/2002, raportat la art.7 și art. 5 pct. 5, art. 21 pct.3 din aceeași ordonanță a admis, în parte plângerea contravențională, s-a dispus înlocuirea amenzii în sumă de 500 lei, ce i-a fost aplicată, cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta Poliția L_____ a municipiului Bistrița, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurată, în sensul respingerii, ca nefondată, a plângerii contravenționale formulată de petentă, cu menționarea faptului că va proceda la depunerea motivelor de recurs până la primul termen de judecată. În pofida acestei susțineri, la dosar nu au fost depuse motivele recursului, sens în care în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cpr.civ., ce conferă un veritabil efect devolutiv recursurilor declarate împotriva hotărârilor pentru care nu se prevede calea de atac a apelului, tribunalul va analiza sentința atacată prin prisma apărărilor formulate în fața instanței de fond.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat de petenta intimată, statuând în sensul că fapta imputată petentei a fost săvârșită.

În privința individualizării sancțiunii aplicate, singurul considerent ce poate fi reținut ca motiv de natură a susține interesul recurentei de a exercita calea de atac, tribunalul reține că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentului de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001. În acest sens, în mod judicios, raportat la împrejurările reținute în considerentele sentinței pe baza probelor administrate în cauză (acelea că petenta se afla la prima abatere de acest gen, și că a întreprins demersuri în vederea înlăturării neconformităților constatate), instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.

Aceasta, întrucât nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.

În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei reținute în sarcina petentei, prin urmare, nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenientul se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, manifestă o atitudine de regret, precum și intenția de a se conforma în viitor acestor reglementări.

Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Poliția L_____ a municipiului Bistrița, în cauză nefiind incidente motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu de instanță conform art. 304¹ Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Poliția L_____ a Municipiului Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1617/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

A___ P______ M_____ D____ E_______ L____ L__________ T___ B____ A__-C_______ A______

Red/dact:

MAP/HVA

21.11.2013/2 ex

Jud. fond:MNL