ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1193 A

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2015

Președinte I___ D____

Judecător L____ J___

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ în contradictoriu cu petentul Monția S_____ F_____ împotriva Sentinței civile nr. 4237 din 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă avocat Lile A_____ din Baroul A___, reprezentantul petentului, lipsind intimatul și petentul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Domnul avocat arată că nu solicită administrarea altor probe.

Instanța declară cercetarea apelului încheiată și întrucât reprezentantul petentului este de acord ca dezbaterea apelului să urmeze la acest termen, declară deschisă dezbaterea asupra apelului.

Reprezentantul petentului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.

Arată că din probe rezultă că agenții constatatori au obligația de a respecta dispozițiile art. 88, 89, 90 din H.G. nr. 1391/2002 ori, în speță, agentul constatator nu a respectat aceste dispoziții, nu l-a oprit regulamentar pe petent întrucât agentul se afla în stânga, iar petentul a circulat pe partea dreaptă a drumului, în plus nu era echipat corespunzător pentru o persoană care dirijează circulația. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4237 din 10.09.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul Monția S_____–F_____ împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/06.05.2015 întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean A___, a anulat în parte procesul-verbal de contravenție în ce privește amenda în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind în rest menținut procesul-verbal .

Nu a acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/06.05.2015 încheiat de către intimat, petentul a fost sancționat cu o amendă totală în cuantum de 975 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. f) (390 lei), 101 alin. 1 pct. 10 (585 lei) și art. 102 alin. 1 pct. 35 (avertisment) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a reținut că la data menționată mai sus petentul a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de către polițistul rutier. De asemenea, avea aplicate folii pe stopurile din spate de natură a le diminua eficacitatea și folii neomologate pe geamurile laterale spate și lunetă care restrâng vizibilitatea.

Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

A apreciat că motivele invocate de petent, referitoare la lipsa indicării orei săvârșirii faptei și la lipsa descrierii contravențiilor sunt neîntemeiate. Astfel, lipsa orei exacte nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, nefiind prevăzută la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ci la art. 16 care prevede mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție. Se arată că lipsa acestora, însă, este sancționată cu nulitatea relativă, condiționată de dovedirea de către petent a unei vătămări cauzate prin lipsa acestora, or petentul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

Referitor la lipsa descrierii suficiente a faptei, instanța a constatat că această susținere a petentului nu se confirmă, faptele reținute în sarcina sa fiind suficient descrise.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, a reținut că fiind vorba despre o faptă constatată ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie ce poate fi răsturnată prin probe contrare, astfel cum se reține și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la prezumții.

Se arată că în speță, petentul a contestat doar fapta de a nu opri la semnalul agentului de poliție, față de celelalte contravenții reținute în sarcina sa neformulând vreo critică, astfel că instanța de fond s-a pronunțat doar asupra acestei fapte.

Instanța de fond a reținut că susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu i-a făcut un semnal regulamentar de oprire întrucât se afla în spatele autoturismului condus de el și nu în față, cum ar fi trebuit a fost confirmată de martorul audiat în cauză.

De asemenea, martorul a declarat că agentul de poliție nu a folosit fluierul ca să îl oprească pe petent, ci doar brațul, însă nici martorul nu și-a dat seama inițial dacă semnul era pentru petent având în vedere poziționarea agentului constatator, în direcția opusă celei în care se deplasa petentul.

Instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 88 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 1391/2006, (1) Semnalele polițistului care dirijează circulația au următoarele semnificații: a) brațul ridicat vertical semnifică "atenție, oprire" pentru toți participanții la trafic care se apropie, cu excepția conducătorilor de vehicule care nu ar mai putea opri în condiții de siguranță. Dacă semnalul este dat într-o intersecție, aceasta nu impune oprirea conducătorilor de vehicule care se află deja angajați în traversare;

Astfel, instanța de fond a reținut că semnalul făcut de polițist cu brațul ridicat se adresează participanților la trafic care se apropie și nu celor care se îndepărtează de acesta. Ori, în speță, după cum rezultă din depoziția martorului, agentul constatator nu se afla în fața autoturismului condus de petent, ci în spatele acestuia (în partea stângă mai exact, având în vedere că petentul a ieșit de pe o stradă secundară). Prin urmare, instanța de fond a apreciat că petentul în mod corect a considerat că semnalul nu i se putea adresa lui, neavând astfel obligația de a opri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii petentului.

În motivarea apelului, intimatul a susținut că procesul verbal contestat este legal, nefiind constatate niciuna din cauzele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care să ducă la nulitatea procesului-verbal.

A subliniat intimatul că agentul este investit cu exercițiul autorității publice în ceea ce privește constatarea faptelor de încălcare a legii, aceste constatări directe, prin propriile simțuri fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, iar cerința de dublare a constatărilor directe ale agentului cu folosirea unor mijloace tehnice este obligatorie doar în cazul încălcării vitezei maxim admis pe un anumit sector de drum, determinarea acesteia nefiind posibilă decât cu ajutorul unui instrument de măsură.

Potrivit O.G. nr. 2/2001 polițistului i se acordă dreptul și obligația de a face constatări directe prin propriile simțuri cu privire la încălcarea legii, constatările sale și implicit actele întocmite bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie car nu este însă una absolută.

Referitor la declarația martorului audiat în cauză a criticat-o ca fiind subiectivă, susținând că prin prisma acesteia starea de fapt a fost răstălmăcită; susține ca fiind evidentă lipsa de obiectivitate a martorului propus de către intimatul petent și pentru faptul că martorul a susținut cauza și susținerile petentului.

În aprecierea intimatului s-a arătat că este imposibil ca martorul, care nu are experiența unui conducător auto să aproximeze atât de precis distanța de 35 m la care se afla autospeciala poliției față de autoturismul petentului; totodată, a cerut instanței să observe recunoașterile martorului care a afirmat că a observat faptul că agentul de poliție a folosit brațul pentru oprirea petentului, dar și susținerile petentului de la rubrica „mențiuni” că a văzut semnalele polițistului, iar apoi în plângere invocă un semnal de oprire neregulamentar, stare de fapt care conduce la prezumția că sunt simple afirmații nefondate.

Prin întâmpinarea formulată, petentul Monția S_____ F_____ a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, susținând că hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond după o temeinică analiză a probelor existente la dosarul cauzei, fiind bazată pe o judicioasă interpretare a textelor legale aplicabile în speța dedusă judecății.

În opinia petentului, criticile formulate de către apelant sunt nefondate, intimatul urmărind să excludă dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție, principiul egalității armelor în proces consfințite de practica C.E.D.O., să ignore depoziția martorului audiat în cauză și să susțină că un proces-verbal o dată întocmit de către agentul constatator, are forță probantă absolută, contestând dreptul instanței de a verifica temeinicia și legalitatea procesului-verbal atacat conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Examinând apelul de față prin prisma efectului devolutiv, conform prevederilor art. 476 alin. 1, ale art. 477 și ale art. 479 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, dar și ale art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede obligația judecătorului de a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, precum și legalitatea sancțiunii aplicate, văzând că nu sunt incidente motive de ordine publică, tribunalul constată următoarele:

Apelul este fondat.

Verificând situația de fapt și modul de aplicare a legii materiale și procesuale de către prima instanță în limitele cererii de apel, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul constatării inexistenței săvârșirii contravenției reținută în sarcina petentului prevăzută de art. 88 alin.1 lit. A din HG 1391/2006 sancționată de art.100 alin.3 lit. f din OUG 195/2002, aceea de a nu fi oprit la semnalele polițistului rutier.

Din examinarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției reținem că a fost semnat cu obiecțiuni de către petent la momentul întocmirii lui, faptul că nu a negat săvârșirea faptei imputate, ci doar a invocat un motiv aparent credibil pentru care nu a oprit, raportat la susținerea că autoturismul poliției nu era poziționat corespunzător și nu a văzut semnalul polițistului.

Reținem de asemenea, că fapta nu a fost constatată cu mijloace tehnice omologate, cu înregistrări video sau fotografii radar, iar petentul a propus ascultarea unui martor pentru a dovedi o stare de fapt diferită de cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul actului de sancționare.

Analizând declarația martorului audiat de instanța de fond, f.31 reținem că martorul confirmă împrejurarea că polițistul rutier i-a făcut semn cu brațul conducătorului auto petent pentru a opri, semnal despre care susține că nu este cel regulamentar, astfel că amândoi l-au interpretat în sensul că nu le este destinat.

Martorul susține că are permis de conducere, prin urmare, reținem că are calificarea necesară de a aprecia în legătură cu acuratețea unui semnal rutier.

Reținem că nici petentul și nici martorul nu au oferit suficiente indicii cu privire la împrejurările în care s-a produs fapta de natură să răstoarne starea de fapt prezentată de agentul constatator și să confirme apărarea petentului care diferă radical de starea de fapt prezentată de martor, respectiv, nu precizează dacă aveau vizibilitate asupra șoselei, dacă la acel moment moment era trafic intens în zona brutăriei din zona Intim unde era amplasat echipajul de poliție, dacă exista posibilitatea reală de a aprecia în sensul că acel semnal de oprire nu le era destinat lor, dacă se aflau pe același sens de mers cu autoturismul poliție etc.

Apărarea petentului nu este credibilă în lipsa unor probe certe care să răstoarne prezumția de validitate și adevăr relativ a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar acest lucru cântărește mult în stabilirea prevalenței dintre prezumția de adevăr relativ a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și prezumția de nevinovăție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

În speță, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007) ori, în cazul de față petentul a uzat de dreptul de a propune proba cu martorul V____ S_____, care vine în sprijinul susținerilor agentului constatator.

În concluzie, reținem că instanța de fond a interprat eronat probele administrate în cauză situație în care a admis eronat capătul de cerere privind anularea în parte a actului de sancționare cu privire la contravenția prevăzută de art. 88 alin.1 lit. A din HG 1391/2006 sancționată de art.100 alin.3 lit. f din OUG 195/2002, contravenție care există și a fost săvârșită de către petent.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă va admite apelul declarat de I____________ de Poliție al Județului A___ în contradictoriu cu petentul Monția S_____ F_____ având CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva Sentinței civile nr. 4237 din 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și, în consecință:

Schimbă hotărârea apelată în parte în sensul că respinge plângerea petentului formulată împotriva procesului-verbal de contravenție .

Văzând că nu s-au cerut cheltuielilor de judecată solicitate de la partea care a pierdut procesul, urmează a nu fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ în contradictoriu cu petentul Monția S_____ F_____ având CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva Sentinței civile nr. 4237 din 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX .

Schimbă hotărârea apelată în parte în sensul că respinge plângerea petentului formulată împotriva procesului-verbal de contravenție .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

I___ D____ L____ J___

Grefier

I______ M_____

Red. L.J./ Thred. L.J.

Ex. 4/ 28.12.2015

prima instanță – judecător A__ M____ A_________

se comunică hotărârea cu

petentul - Monția S_____ F_____ - A___, ____________________. 25-27, ______________________

intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, - A___, ________________, nr. 17-19

2 _______________