Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizie nr. 2323/2015

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ C____

Judecător C______ B______

Grefier R_____ C_________

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul-pârât I____________ de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr. 1220 din data de 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-reclamant I___ D_____ I___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că a fost admisă în principiu cererea de revizuire a deciziei nr. 588/24.02.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost desființată decizia, fiind stabilit termen de judecată pentru judecarea apelului după care,

În condițiile art. 244 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 479 C.pr.civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C.pr.civ.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

I. Prin sentința civilă nr. 1220 din data de 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de reclamantul I___ D_____ I___ în contradictoriu cu pârâtul I____________ de Poliție Județean Gorj, fiind anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04.04.2014 de Serviciul Rutier Gorj.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul–verbal contestat reclamantul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei, reținându-se în sarcina acestuia că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN 67 în localitatea Copăcioasa fiind înregistrat de aparatul video-radar montat pe auto MAI xxxxx, circulând cu viteza de 103 km/h.

Procedând potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cauze de nulitate absolută conform art. 17 și, față de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nu pot să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții, fiind necesar ca reclamantul să dovedească că întocmirea în acest mod a procesului verbal i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, dovadă ce nu a fost făcută în cauza de față.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada deplină a situației de fapt reținută în baza constatărilor personale ale agentului constatator și a încadrării în drept, până la proba contrară.

De asemenea, instanța de fond a luat în considerare că sunt incidente dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice potrivit cu care “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, precum și dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din același act normativ, potrivit cu care constatarea contravenției pentru săvârșirea căreia a fost sancționat reclamantul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Din conținutul procesului verbal de contravenție instanța de fond a reținut că la baza întocmirii actului constatator și sancționării reclamantului a stat înregistrarea aparatului video radar.

Instanța de fond a constatat că potrivit art. 181 din H.G. nr. 1391/2006 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul, formularul procesului-verbal prevăzând rubrică specială pentru a fi indicate datele de identificare a aparatului radar.

Observând procesul-verbal de contravenție atacat în cauză, prima instanță a constatat că acesta nu prevede numărul și ________________ radar cu care reclamantul a fost înregistrat, fiind înscris doar tipul acestuia și numărul autoturismului pe care era montat, respectiv MAI xxxxx, deși aceste mențiuni trebuiau făcute, potrivit art. 181 din H.G. nr. 1391/2005, nefiind indicate nici alte date privind identificarea aparatului radar folosit.

Din buletinul de verificare metrologică, depus în copie la dosar de către pârât, instanța de fond a reținut că a fost verificat metrologic cinemometrul montat pe autoturismul marca Dacia L____ MCV nr. MAI xxxxx, situație în care a constatat că în sarcina reclamantului s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale fără a exista probe din care să rezulte săvârșirea acesteia, considerând fotografiile depuse de pârât drept neconcludente pentru dovedirea vinovăției reclamantului cât timp nu s-a făcut dovada că aparatul radar montat pe autoturismul MAI xxxxx era verificat metrologic.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie cu motivarea, în esență că reclamantul a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale de circulație a autovehiculelor în localitate, fiind înregistrat de aparatura video-radar din dotarea poliției cu viteza de 103 km/h, iar în acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse fotografii video-radar din care a rezultat săvârșirea contravenției de depășire de viteză.

A menționat că prima instanță s-a pronunțat în sensul anulării procesului verbal în raport de faptul că în procesul-verbal de contravenție nu ar fi fost menționate datele de identificare ale aparatului video-radar folosit, ci doar tipul acestuia și numărul autoturismului pe care era montat.

De asemenea, a arătat că la dosarul cauzei a fost depus buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. MAI xxxxx pe care instanța nu l-a luat în considerare deoarece în procesul-verbal de contravenție agentul constatator a menționat autoturismul cu nr. MAI xxxxx.

Consideră soluția instanței ca fiind greșită, având în vedere că Serviciul Rutier Gorj nu are în dotare un autoturism cu nr. de înregistrare MAI xxxxx, fiind evident faptul că agentul constatator a intenționat să facă referire la autoturismul cu nr. MAI xxxxx, menționarea greșită a numărului de înregistrare fiind o simplă eroare materială. Aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea este același cu cel pentru care s-a eliberat buletinul de verificare metrologică depus la dosar.

Față de motivele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

III. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în apel (filele 10-13), prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, invocând, în esență, că apelantul-pârât nu a indicat motivul pe care se întemeiază apelul și nici nu a invocat probe în susținerea apelului, conform dispozițiilor art. 470 lit. c și d C.pr.civ.

Sub aspectul fondului cauzei, intimatul-reclamant a susținut că împrejurările în care a fost sancționat contravențional sunt caracterizate prin încălcarea mia multor dispoziții legale, respectiv: reclamantul a fost oprit în trafic la o distanță mai mare cu 10 km. de locul în care agentul de circulație a constatat presupusa contravenție, existând posibilitatea de a fi fost sancționat de către o altă persoană decât cel care a constatat fapta și de a se fi încălcat dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001; a susținut că nu s-au respectat dispozițiile art. 181 din H.G. nr. 1391/2006 care prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa 1D, după prelucrarea imaginilor și stabilirea identității conducătorului de autovehicul”, identificarea conducătorului auto urmând a se efectua conform alin. 2 din același articol, care prevede că „Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al autovehiculului”; a solicitat ca apelantul să dovedească cum a făcut identificarea conducătorului auto, atâta timp cât nu a fost oprit niciodată pe raza comunei Copăcioasa, ci a fost identificat conducând autoturismul pe raza comunei Drăgoieni; în momentul opririi nu i s-a adus la cunoștință presupusa faptă comisă, încadrarea juridică și nici nu i s-a reținut permisul de conducere așa cum este menționat în procesul verbal, invocând nerespectarea art. 190 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 potrivit cu care „odată cu constarea faptei, polițistul rutier reține permisul de conducere, eliberând dovada înlocuitoare”; lipsa unui martor asistent la întocmirea procesului verbal contrar dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că „la întocmirea procesului verbal, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor”; s-a omis întocmirea procesului-verbal la fața locului și aducerea la cunoștință a prevederilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că „în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica ,,Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului verbal”; a invocat că, potrivit Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, „nulitatea prevăzută de art. 16 alin. 7 teza a II-a din O. G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este o nulitate relativă, intervenind doar în cazul în care vătămarea produsă prin încălcarea dispozițiilor mai sus menționate este invocată și dovedită de contravenient”; în procesul verbal nu s-au menționat datele de identificare ale aparatului radar, respectiv tipul, ________ numărul acestuia, deși agentul constatator era obligat la aceasta conform art. 181 din H.G. nr. 1391/2006; a solicitat poliției rutiere să facă dovada omologării și verificării metrologice a aparatului radar montat pe auto MAI xxxxx, așa cum a menționat agentul rutier în procesul verbal de contravenție.

A solicitat să se constate că în raza de acțiune a aparatului radar se aflau și alte autovehicule ce circulau în ambele sensuri, situație în care măsurarea vitezei a fost influențată și de vitezele de deplasare ale celorlalte autovehicule. Norma de Metrologie Legală NML 021-05 prevede la pct. 4.4 că „Măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicare legislației rutiere dacă.. .În momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență”. Susține că dintr-un total de patru fotografii din planșa foto, în prima fotografie identificată PV10 1: Camera 1 04.04.2014 efectuată la ora 7:43:54 AM GMT+2 și în a doua efectuată la 7:43:55 viteza e de 103 km/h, dar în ambele fotografii mai sunt cel puțin 4 alte autovehicule circulând pe ambele sensuri, nici un autovehicul nu e pus clar în evidență și nici un număr de înmatriculare nu e lizibil, neputându-se identifica vreun autovehicul, nici chiar prin simpla presupunere. În a treia fotografie efectuată la 7:43:56 AM GMT+2, este pus în evidență un autovehicul, numărul nu e lizibil, iar viteza e de 92 km/h. În a patra fotografie efectuată la 7:43:57 AM GMT+2 numărul e lizibil, iar viteza e tot de 92 km/h. Din pozele prezentate instanței, a reieșit faptul că autoturismul a circulat cu viteza constantă de 103km/h în primele două secunde, respectiv 54 și 55, s-a frânat brusc în intervalul dintre secunda 55 și 56 cu 11 km/h pentru ca în imediat următoarele două secunde, respectiv 56 și 57 să se circule tot cu o viteză constantă dar de 92 km/h, ceea ce e practic imposibil fizic.

Susține că aceeași normă NML 021-05 prevede la pct. 3.1.1. lit. c că „Erorile maxim tolerate pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometre ...în regim de deplasare pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maxim tolerată este a 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100km/h ,,. Conform jurisprudenței CEDO, orice dubiu va fi în favoarea reclamantului, întrucât un proces contravențional se judecă în privința probelor potrivit normelor de drept penale, beneficiind de prezumția de nevinovăție și de principiu in dubio pro reo (A_____ contra României-2007 si Ozturk contra Germaniei-1984).

În susținerea aspectelor reclamate în plângerea formulată inițial și pentru dovedirea că întocmirea în acest mod a procesului verbal i-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, a solicitat să se constate că procesul verbal a fost voit întocmit într-o formă nelegală tocmai pentru a induce în eroare. În mod normal trebuia utilizată procedura prevăzută de art. 181 din H.G. nr. 1391/2006 dacă conducătorul autovehiculului nu a fost oprit la fața locului, care prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa 1D, după prelucrarea imaginilor și stabilirea identității conducătorului de autovehicul”, identificarea conducătorului auto urmând a se efectua conform alin. 2 din același articol, care prevede că „Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al autovehiculului”.

A solicitat ca apelantul să facă dovada efectuării acestei proceduri, atâta timp cât a fost oprit la locul în care susține agentul că a constat fapta. A menționat că fapta nu există, deoarece agentul rutier a folosit în mod abuziv jumătăți din două proceduri, care i-au convenit mai mult și nu pentru aflarea adevărului.

În realitate, modul de acțiune ridică multe suspiciuni serioase asupra legalității și temeiniciei constatării, întrucât atunci când a fost oprit nu i s-a adus la cunoștință aplicarea vreunei sancțiuni, actul de constatare fiind întocmit în mod nejustificat la câteva ore după acest moment fără respectarea condițiilor enumerate atât în plângerea inițială,cât și în răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la apel.

Prejudiciul major constă în nașterea în sarcina sa a unei situații cu potențial sancționator penal, nefiind în cunoștință de suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, care urma să opereze în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal și nu de la luarea sa la cunoștință. În procesul verbal a fost menționat reținerea permisului de conducere, odată cu constatarea faptei, deci din 04.04.2014, ora 8;43, și faptul că „conducătorul auto mai are din momentul de față de condus autovehicule pe drumurile publice din România 15 zile, după care urmează să intre în perioada de suspendare de 90.

Față de cele expuse și în baza probelor ce vor fi administrate, a solicit respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 1220/25.06.2014 ca temeinică.

IV. Tribunalul, analizând apelul declarat în raport de motivele invocate, privite prin prisma dispozițiilor legale incidente, precum și în raport de probele administrate în cauză, constată că apelul este nefondat, criticile fiind neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Ca stare de fapt, tribunalul reține că la data de 04.04.2014 reclamantul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN67, fiind sancționat contravențional pentru faptul că s-a deplasat cu viteza de 103 km/h. pe raza localității Copăcioasa, deși limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum respectiv era de 50 km/h.

Sancțiunile contravenționale constând în aplicarea amenzii și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule timp de 90 de zile pe drumurile publice au fost aplicate prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 04.04.2014, temeiul de drept al sancțiunilor fiind cel prevăzut la art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 rap. la art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin actul sancționator s-a reținut că viteza de deplasare a reclamantului a fost măsurată cu aparatul radar amplasat pe autoturismul înmatriculat sub nr. MAI xxxxx.

Deși reclamantul a fost oprit în trafic de către agentul de poliție, procesul-verbal nu a fost încheiat în prezența acestuia.

Formulând plângerea contravențională, reclamantul a susținut, între altele, că se deplasa cel mult cu viteza de 90 km/h. și a solicitat ca I.P.J. Gorj să prezinte probe pentru a face dovada că viteza de deplasare era de 103 km/h.

Prin întâmpinarea depusă la instanța de fond I.P.J. Gorj a susținut că temeinicia aspectelor reținute în procesul-verbal rezultă din înscrisurile pe care le-a depus la dosar împreună cu întâmpinarea, respectiv raportul din 08.05.2014 al agentului constatator (fila 15 d. fond), două planșe foto (filele 16-17 d. fond), buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 17.04.2013 (fila 18 d. fond) și atestatul de operator „Autovision” al agentului de poliție V_____ I__.

În concordanță cu cele constatate de prima instanță, instanța de apel constată că buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 17.04.2013 atestă faptul că cinemometrul de control rutier tip Autovision montat pe autoturismul marca Dacia L____ MCV cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx aparținând I.P.J. Gorj a fost verificat metrologic și omologat pentru utilizare timp de 1 an începând cu data de 17.04.2013.

Tot în concordanță cu prima instanță, tribunalul constată că apelantul-pârât nu a propus administrarea nici unei probe din care să rezulte că cinemometrul de control rutier montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx ar fi fost verificat metrologic și omologat pentru utilizare în trafic la data de 04.04.2014.

Așa fiind, în mod legal instanța de fond, în împrejurările în care reclamantul contestă corectitudinea înregistrării, a constatat că vinovăția contravențională a reclamantului nu se verifică prin probele existente la dosarul cauzei.

Împrejurarea invocată prin motivele de apel, în sensul că agentul constatator a consemnat în mod eronat numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv MAI xxxxx, în loc de MAI xxxxx nu poate fi reținută de instanța de apel deoarece nu este dovedită.

Astfel, apelantul nu a depus la dosar cauzei un exemplar al procesului verbal în cuprinsul căruia persoana care l-a întocmit – agentul constatator – să fi procedat, sub semnătură, la îndreptarea erorii materiale.

Or, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor dispozițiile acestui act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, iar potrivit art. 291 C.pr.civ., modificările din înscrisuri (atât cele efectuate, cât și cele care ar trebui efectuate, aceasta din urmă fiind ipoteza susținută de I.P.J. Gorj) nu pot fi luate în considerare decât dacă au fost efectuate sub semnătură de cel competent să le facă sau de cel de la care emană înscrisul.

Așa fiind, cât timp agentul constatator nu a îndreptat sub semnătură eroarea materială despre care I.P.J. Gorj susține că s-a strecurat în conținutul procesului-verbal, instanța de judecată nu poate asuma un alt conținut acestui înscris.

Mai mult, susținerea din apel în sensul că în dotarea I.P.J. Gorj nu exista un autoturism înmatriculat sub nr. MAI xxxxx nu este dovedită, iar apelantul nu a administrat nici o probă din care să rezulte realitatea motivelor de apel.

Văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 C.pr.civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul-pârât I____________ de Poliție Județean Gorj cu sediul în municipiul Tg-J__, ____________________, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1220 din data de 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-reclamant I___ D_____ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul procesual ales în București, Calea Ferentari, nr. 19, ______________, sector 5, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 02 Decembrie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte, C_______ C____		Judecător, C______ B______
	Grefier, R_____ C_________

Red. C.C./Tehnored. C.R.

j.f. V_____ C.

4 ex./23 Decembrie 2015