Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - recurs – plângere contrav. –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 768

Ședința publică din 02 octombrie 2013.

Președinte O_________ G_______

Judecător P_____ C_______

Judecător N______ D_____ C_______

Grefier V_________ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea N-E Iași, __________________. 11, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 3017 din 14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. A____ B___ ROMÂNIA S.A. București, sector 1, Calea Dorobanților nr. 237 B.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic C_____________ C_______ pentru recurentă, lipsă fiind intimata.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentanta legală a intimatului, consilier juridic C_____________ C_______, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 3017 din 14.06.2012, Judecătoria Suceava a admis plângerea contravențională formulată de către petenta A____ B___ Romania S.A., cu sediul în București, Calea Dorobanților din 237B, sector 1, în contradictoriu cu intimatul Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – C___________ Județean pentru Protecția Consumatorilor Suceava și a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție __________ nr. xxxxxxx din data de 19.03.2012, încheiat de intimatul Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – C___________ Județean pentru Protecția Consumatorilor Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din 19.03.2012 întocmit de către intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – C.J.P.C. Suceava, petenta A____ B___ România S.A. București a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei și avertisment, constatându-se că au fost încălcate prevederile art. 7 lit. c liniuța a 4-a a OG 21/1992 deoarece în incinta unității nu exista afișat la loc vizibil niciun înscris privind informarea clientului asupra dreptului de a cere înscrierea pe versoul bonului fiscal sau al buletinului de schimb valutar, a seriilor și numerelor bancnotelor vândute și art. 23 din Norma 4/2005, deoarece s-a constatat că petenta nu ține registrul zilnic de tranzacții în care să fie evidențiate cumpărările și vânzările de valute.

Sub aspectul legalității, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, se constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

1. Prima contravenție reținută în sarcina petentei a fost încadrată conform art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992, aceasta fiind sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei, în baza art. 50 alin. 1 lit. c) din același act normativ.

Potrivit art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992, prestatorii de servicii sunt obligați să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiții igienice, condițiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum și cele specifice desfășurării activității. Potrivit art. 50 alin.1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează (…) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a) - f) , h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.

Se poate reține că petenta a fost sancționată întrucât, în calitatea sa de prestator de servicii nealimentare, nu și-a îndeplinit obligația de a asigura, cu prilejul prestării serviciilor, condițiile stabilite de actele normative în vigoare precum și cele specifice desfășurării activității, și anume condițiile stabilite de art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005 privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar, astfel cum s-a reținut și în procesul verbal de contravenție.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005, la solicitarea clientului, entitățile prevăzute la art. 1 vor înscrie pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia.

Instanța reține ca fiind întemeiată critica petentei în sensul că norma pretins încălcată prevede obligativitatea înscrierii pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia numai la solicitarea expresă a clientului și nu impune obligația informării clientului asupra acestui drept.

În acest sens, se reține că potrivit art. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, iar conform art. 3 din O.G. nr. 2/2001, actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea. Așadar, o trăsătură fundamentală a contravenției este aceea de a fi prevăzută de lege. Astfel, nici un subiect de drept nu poate să răspundă contravențional în lipsa unei norme previzibile care să impună faptei sale un astfel de caracter (contravențional). Este necesar ca destinatarii legii contravenționale să poată prevedea consecințele faptelor sale și să poată anticipa sancțiunea aplicabilă.

Având în vedere că pentru ca o faptă concretă să constituie contravenție, trebuie ca elementele sale să se suprapună peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției, iar textele de lege la care intimata s-a raportat (art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992, art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005) nu prevăd obligația băncii de a informa consumatorul despre dreptul pe care acesta îl are, instanța reține că fapta descrisă de către intimat nu are caracter contravențional.

Așadar, obligația băncii, rezultând din textul de lege menționat, era să înscrie pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia, la solicitarea clientului. Or, se poate observa cu ușurință că petenta nu a fost sancționată pentru un eventual refuz de a face înscrierile impuse de art. 22 alin. 6 din Norma 4/2005, ci pentru că nu ar fi informat clienții despre dreptul de a solicita respectivele înscrieri, ipoteză neacoperită de textul de lege.

Atunci când legiuitorul a urmărit să impună instituțiilor de credit obligația de a asigura informarea cu privire la un anumit drept al consumatorilor, a prevăzut în mod expres această obligație (ex: art. 21 din Norma nr. 4/2005 prevede că listele cursurilor de schimb de vânzare/cumpărare pentru valutele cotate și substitute de numerar, semnate de persoanele împuternicite de conducerea entităților prevăzute la art. 1 și 2, purtând ștampila acestora, vor fi afișate la loc vizibil, pe perioada programului zilnic de lucru, urmând ca la sfârșitul zilei de lucru să fie anexate la registrul tranzacțiilor).

În plus, legiuitorul a sancționat în mod distinct în O.G. nr. 21/1992 nerespectarea obligației de informare, consacrată în art. 18 din acest act normativ (consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate), articol a cărui încălcare se sancționează conform art. 50 al. 1 lit. d din în O.G. nr. 21/1992 cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 10.000 lei;

Așadar, instanța apreciază că intimata a aplicat greșit dispozițiile art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992 rap. la art. 22 alin. 6) din Norma 4/2005, aceste dispoziții neimpunând o obligație de informare în sarcina petentei.

În ceea ce privește cea de a doua contravenție, aceasta a fost încadrată conform art. 23 din Norma 4/2005, fiind sancționată cu avertisment conform art. 7 din OG 2/2001. Potrivit art. 23 din Norma 4/2005, entitățile prevăzute la art. 1 și 2 vor ține un registru zilnic al tranzacțiilor, în care vor fi evidențiate cumpărările și vânzările de valute cotate, pe feluri de valute cotate, și sumele în moneda națională plătite/încasate sau, după caz, transferate.

Potrivit art. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. Rezultă că, în primul rând, contravenția trebuie să fie stabilită printr-o normă juridică dintre cele enumerate expres și limitativ în cuprinsul art. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Or, normele BNR nu sunt acte normative de aplicare și reglementare a contravențiilor, stabilind doar obligații, fără însă să se prevadă și sancțiuni pentru cazul în care aceste obligații nu se respectă. Chiar în condițiile în care ar prevede sancțiuni, s-ar încălca cerința legalității prev. de art. 1 din actul normativ menționat. Pe cale de consecință, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că fapta nu este prevăzută de lege, nefiind vorba despre o contravenție.

Dând eficiență principiului legalității, instanța a observat că faptele reținute în sarcina societății petente nu sunt prevăzute de legea contravențională, motiv pentru care a admis plângerea contravențională formulată de către petenta A____ B___ România S.A., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din 19.03.2012 emis de către intimata Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor - C.J.P.C. Suceava. În consecință, a anulat procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din 19.03.2012 emis de către intimata Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor - C.J.P.C. Suceava.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea N-E Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că activitatea de schimb valutar a fost reglementată nu doar prin Norma nr. 4/2005 a BNR ci și prin Regulamentul nr. 4/2005 republicat în M.O. nr. 616/2007 cât și prin OUG 99/2006, astfel încât prin toate aceste acte normative să se asigure atât voința legiuitorului cât și o evidență strictă a operatorilor valutari pe piața și o transparență a activității acestora. La rândul său Norma este raportată prevederilor Legii 24/2000 de interpretare și elaborare a actelor normative, mai exact la dispozițiile de fond ce rezultă din voința legiuitorului transpusă în act, așa cum prevede și art. 53 alin1 alin.2 și alin. 3 din Legea nr. 24/2000.

A mai precizat că actul de control îndeplinește condițiile de formă cerute de legiuitor, neputând fi invocate motive care să atragă nulitatea absolută a acestuia, și care s-ar circumscrie ipotetic dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.

Potrivit art. 7 lit. c) lin. 4 din O.G. nr. 21/1992, prestatorii de servicii sunt obligați să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiții igienice, condițiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum și cele specifice desfășurării activității. Potrivit art. 50 alin.1 lit. c) din O.G. nr. 21/1992, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează (…) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a) - f) , h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.

Se poate reține că petenta a fost sancționată întrucât, în calitatea sa de prestator de servicii nealimentare, nu și-a îndeplinit obligația de a asigura, cu prilejul prestării serviciilor, condițiile stabilite de actele normative în vigoare precum și cele specifice desfășurării activității, și anume condițiile stabilite de art. 22 alin. 6) din Norma nr. 4/2005 privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar, astfel cum s-a reținut și în procesul verbal de contravenție.

În ceea ce privește cea de a doua contravenție, aceasta a fost încadrată conform art. 23 din Norma 4/2005, fiind sancționată cu avertisment conform art. 7 din OG 2/2001. Potrivit art. 23 din Norma 4/2005, entitățile prevăzute la art. 1 și 2 vor ține un registru zilnic al tranzacțiilor, în care vor fi evidențiate cumpărările și vânzările de valute cotate, pe feluri de valute cotate, și sumele în moneda națională plătite/încasate sau, după caz, transferate.

Pentru aceste considerente, cât și pentru cele detaliate pe larg prin cerere sa, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție.

Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare însă prin concluziile scrise înaintate la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică cu motivarea că există nici o reglementare în cadrul Normei 4/2005 de natură să instituie obligativitatea afișării la loc vizibil a informării clientului asupra dreptului de a cere înscrierea pe versoul bonului fiscal pentru schimb valutar sau al buletinului de schimb valutar, astfel încât în lipsa unei astfel de reglementări care să instituie obligativitatea acestei măsuri , coroborată cu cea anterioară, să contureze concluzia unei măsuri neîntemeiate luate de către organul constatator.

A mai arătat că în ce privește a doua constatare a intimatei potrivit căreia nu există registrul tehnic al tranzacțiilor, în care să fie evidențiate încasările și vânzările de valute cotate, pe feluri de valute cotate și sumele în monedă națională plătite , încasate sau , după caz, transferate conform art. 23 din Norma 4/2005, aceste tranzacții existând îndosariate împreună cu alte operațiuni bancare, nefiind înregistrate distinct este neîntemeiată întrucât prevederile art. 23 din normă instituie obligativitatea ca entitățile prevăzute la art.1 și 2 vor ține un registru zilnic al tranzacțiilor , în care vor fi evidențiate cumpărările și vânzările de valute cotate, pe feluri de valute cotate și sumele în monedă națională plătite/încasate sau după caz transferate, fără ca reglementarea să fie interpretată stricto sensu, adică să excludă de la inserarea/ menționarea altor tranzacții a căror efectuare nu ar trebui să se regăsească în acest registru.

A mai învederat că prin simplu fapt că alături de aceste tranzacții erau îndosariate și alte operațiuni bancare nu este de natură a conduce la o culpă a Băncii de natură a reclama aplicarea unei sancțiuni.

Analizând cauza sub aspectul criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.304¹C.p.c. tribunalul consideră că recursul este neîntemeiat.

Petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 7 lit.c din OG 21/1992, respectiv clientul nu este informat asprea dreptului de a cere înscrierea pe verso-ul bonului fiscal sau a buletinului de schimb valutar seriloe și numerele și bancnotelor vândute acestuia; să asigure la prestarea serviciilor nealimentare, condițiile igienice, condițiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare,precum și de cele specificate desfășurării activității; pentru inexistența registrului unic al tranzacțiilor în care să fie menționate și evidențiate vânzările și cumpărările de valute cotate, pe feluri de valute cotate și sumele în moneda națională plătite /încasate sau după caza transferate- obligație care incumbă instituției bancare.

Potrivit dispozițiilor legale, respectiv Norma 4/2005, operațiunile de schimb valutar cu numerar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României pot fi efectuate de instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României să funcționeze în România și sucursalel din România ale instituțiilor de credit din alte statw membre ale Uniunii Europene înregistrate în Registrul instituțiilor de credit.aceste instituții pot efectua activități de scimb valutar cu numerar și substitute din numerar pentru persoane fizice prin intermediul punctelor de schimb valutar înființate în incinta sediilor proprii. Aceste instituții întocmesc buletinede schimb valutar sau bonuri fiscale care trebuie să conțină denumirea emitentului, adresa emitentului, codul statistic al punctului de schimb valutar, numele și prenumele clientului, țara clientului, suma încasată (valute cotate/moneda națională), cursul de schimb valutar, suma plătită. La solicitarea clientului, instituțiile menționate anterior, vor înscrie pe verso-ul bonului fiscal sau al buletinului de schimb valutar seriile și nimerele bancnotelor vândute acestuia,în cuprinsul Normei 4/2005 nu există vreo prevedere ce cuprinde obligativitatea instituției bancare de efectua o astfel de operațiune. De altel, în procesul verbal de contravenție, nu s-a reținut vinovăția petentei cu privire la refuzul acesteia de a înscrie pe verso-ul bonului fiscal sau al buletinului de schimb valutar seriile și nimerele bancnotelor vândute, astfel că lipsa acestor mențiuni nu poate avea caracter contravențional. Faptul că nu ar fi informat clienții că au dreptul de a solicita aceste mențiuni nu are acoperire legală, în acest caz nefiind incidente dispozițiile art.7 lit.c, al.4 din legea nr.21/1992 raportat la art.22 al.6 din Norma 4/2005. Potrivit art.23 din Norma 4/2005 instituie obligativitatea ca instituțiile bancare să țină un registru zilnic al tranzacțiilor, în care vor fi evidențiate cumpărările și vînzările de valute cotate , pe feluri de valute cotate și sumele în moneda națională plătite/încasate sau după caz transferate, registru care de altfel a fost pus la dispoziția organului constatator , astfel că nu se poate considera că petenta ar fi încălcat dispozițiile legale.

Față de aceste considerente, în mod corect instanța de fond a reținut că faptele reținute în sarcina petentei nu sânt de natură contravențională, dispunând pe cale de consecință anularea procesului verbal de contravenție.

În consecință, sentința primei instanțe este legală și temeinică urmând ca în baza art.312 al.1 din C.p.c. să respingă recursul ce nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea N-E Iași, __________________. 11, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 3017 din 14.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. A____ B___ ROMÂNIA S.A. București, sector 1, Calea Dorobanților nr. 237 B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02 octombrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ P_____ C_______ N______ D_____ C_______ V_________ O___

Red. P.C.

Judecător fond: C_____ A.

Tehnored. V.O. 2 ex./23.12.2013