R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 863/R/2014

Ședința publică de la 30 Aprilie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE O___ R_____ G______

Judecător C______-V_______ B_____

Judecător C_____-A___ C_________

Grefier C______-S_____ Ș_____

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent I____________ T_________ DE MUNCA CLUJ, împotriva Sentinței civile nr. 8844/30.05.2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, privind și pe intimat P_____ A_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 8844/30.05.2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul P_____ A_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ CLUJ și în consecință:

S-a anulat procesul verbal ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 05.06.2012 de către organul constatator I____________ T_________ DE MUNCĂ CLUJ.

A exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale de xxxxx lei aplicate prin acest proces verbal.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx/05.06.2012, întocmit de intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ CLUJ, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, privind Codul Muncii, sancționată de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, întrucât în data de 22.05.2012, cu ocazia controlului efectuat în Cluj-N_____, ______________ nr. 2 ,jud. Cluj, s-a constatat că numitul P_____ A_____ în calitate de angajator a primit la muncă pe numiții C______ L_____ și B___ S____ fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă.

Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N_____ la data de 21.06.2012.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.

Motivul de nelegalitate invocat de către petent prin plângere, respectiv neindicarea adresei complete a locului unde a fost depistată contravenția, respectiv neindicarea numărului apartamentului nu este în măsură să atragă sancțiunea legală specifică deoarece indicarea adresei este îndeajuns pentru a se realiza o identificare corectă sa acestui loc, cu atât mai mult cu cât acesta nu este contestat de către niciuna dintre părți, atât petentul cât și intimatul făcând referire la situația de fapt fără a contesta locul desfășurării controlului.

Instanța a mai reținut că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, privind Codul Muncii („ (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”) sancționată de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 („Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”).

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr. 53/2003 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.

Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Din cele arătate mai sus a reieșit că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Instanța a reținut că petentul, a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.

Astfel, din mijloacele de probă administrate rezultă că petentul este soțul administratorului ____________________, P_____ T______ M___, care a încheiat în calitate de locatar un contract de închiriere înregistrat sub numărul xxxxxx/2012, având ca obiect imobilul situat în Cluj-N_____, _______________ nr. 2 ___________________________ la Administrația Finanțelor Publice la data de 03.04.2012 o dată anterioară celei de 22.05.2012, iar petentul nu îndeplinește nicio funcție în cadrul acestei societăți. (f. 16-18).

Atât timp cât cele două persoane depistate, respectiv C______ L_____ și B___ S____ realizau lucrări de amenajări interioare la imobilul situat în Cluj-N_____, _______________ nr. 2 ________________________ imobil pentru care ____________________ avea încheiat un contract de locațiune rezultă fără urme de îndoială că lucrările erau realizate în interesul și beneficiul acestei societăți.

Față de acestea sunt lipsite de relevanță declarațiile persoanelor depistate prestând acele lucrări în sensul că ar lucra pentru petent deoarece organele de control aveau obligația de a identifica în mod corect beneficiarul real al serviciilor prestate, raportul de muncă fiind caracterizat printr-o capacitate de decizie și control a angajatorului față de angajat, aceasta fiind esența sa, iar atât timp cât însăși esența raportului de muncă nu poate fi dovedită nu se mai pune problema necesității încheierii unui contract de muncă.

În constatarea inexistenței unui raport de muncă între petent și persoanele depistate a desfășura lucrări de amenajări interioare, instanța a considerat relevante și prevederile art. 5.2 lit b) și art. 3.1 din contractul de locațiune, menționându-se expres că amenajările interioare la spațiul închiriat urmează a fi efectuate de către locatar, iar chiria urmează a fi plătită doar începând cu data de 01.07.2012, adică ulterior momentului la care cele două persoane au fost depistate lucrând.

În concluzie instanța a apreciat, pe baza mijloacelor de probă administrate că petentul nu a fost beneficiarul serviciilor prestate de către cele două persoane, în sensul unui raport de muncă, pentru a se naște obligația sa corelativă de a încheia contracte de muncă în formă scrisă și în consecință acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa.

Astfel, răspunderea contravențională este personală, întocmai ca cea penală, din care derivă direct și în consecință petentul nu poate fi sancționat pentru o faptă care nu îi aparține deși ar exista elemente care să creeze impresia unei legături a sale cu munca prestată de cele două persoane. Această legătură derivă din natura raporturilor personale pe care petentul le are cu administratorul societății comerciale, respectiv soția sa și care probabil a dus la o implicare a sa în amenajarea spațiului, implicare care însă este departe de a atrage răspunderea sa contravențională, reprezentanții intimatei având obligația de a stabili în mod corect împrejurările săvârșirii faptei, fără a se baza numai pe declarațiile persoanelor implicate.

A rezultat astfel că petentul nu se face vinovată de săvârșirea contravenției prev de art. art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, privind Codul Muncii

În lipsa unor alte probe care să susțină acuzația și situația descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a constatat că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, acesta făcând chiar dovada contrară a situației de fapt descrise în procesul-verbal prin probele administrate.

Prin urmare, din cele arătate mai sus, a rezultat că, prezumția de veridicitate a procesului-verbal a fost răsturnată și în consecință, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 a admis plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx/05.06.2012 formulată de petentul P_____ A_____, dispunându-se anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat și exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, petentul a solicitat cheltuieli de judecată, dar nu a făcut dovada existenței acestora și în consecință instanța nu a acordat cheltuieli de judecată .

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul I____________ T_________ de Muncă Cluj, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale și menținerea în întregime a procesului verbal de constatare a contravenției nr. xxxxxx/05.06.2012 și a amenzii contravenționale aplicate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 299 și art. 304 ind. 1 C. proc. civ., art. 34 (2) din Ordonanța nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002.

Recurentul a arătat că va depune motivele de recurs ulterior.

Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.

Analizând recursul, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal atacat, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect că procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. 2/2001 și că susținerile petentului privind nelegalitatea procesului-verbal sunt nefondate.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, se constată că prima instanță a reținut în mod corect că prin probele administrate, petentul a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrarii celei descrisă în procesul-verbal atacat.

În acest sens, în mod corect s-a reținut că lucrările nu erau efectuate în beneficul persoanei sancționate, ci a unei societăți comerciale, astfel încât obligația de a încheia contracte de muncă nu revenea petentului. Ori, răspunderea contravențională este personală, astfel încât nu se poate reține în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

În această situație, se constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Față de toate aceste considerente și în baza art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de I____________ T_________ de Muncă, împotriva Sentinței civile nr. 8844 din 30.05.2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, pe care o va menține în totul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de I____________ T_________ de Muncă, împotriva Sentinței civile nr. 8844 din 30.05.2013 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, pe care o menține în totul.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2014.

Președinte, O___ R_____ G______	Judecător, C______-V_______ B_____	Judecător, C_____-A___ C_________
	Grefier, C______-S_____ Ș_____

C.Ș. 14 Mai 2014

Red./dact: O.R.G./C.Ș.

24.06.2014/2 ex.

Jud. fond: F_____ C______ R___