R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R_____ E____ S______
GREFIER: D____ M______ G_______
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul D____ E_____ și pe intimata POLIȚIA L_____ SECTOR 4 BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța în conformitate cu prevederile art. 318, 319, 321 și 323 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului Țiulete M_____, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Contestatorul arată că renunță la audierea celui de-al doilea martor
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul arată că i s-a întocmit procesul verbal in lipsă, iar amenda a primit-o pe nedrept. Nu este să corect să plătească o amenda atât de mare cand nu a făcut nimic. Arată că ar plăti o suta de lei, dar nu 500 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, astfel că,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 28.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R_____ E____ S______ D____ M______ G_______
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx
Ședința publică de la 28 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R_____ E____ S______
GREFIER: D____ M______ G_______
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe contestatorul D____ E_____ și pe intimata POLIȚIA L_____ SECTOR 4 BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta hotărâre și instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul D____ E_____, în contradictoriu cu intimatul Sectorul 4 al Municipiului București – Poliția L_____ Sector 4, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr.xxxxx încheiat la data de 21.06.2014 și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în data de 21.06.2014, a fost sancționat contravențional, reținându-se că a desfășurat activități comerciale stradale, însă acest fapt nu este adevărat, întrucât parcase autovehiculul proprietate personală pentru a-și face cumpărături. A menționat că în portbagajul mașinii avea fructe, legume, mezeluri, pe care le achiziționase de la piață.
În drept, petentul a invocat disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a formulat și a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale și a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție.
În drept, a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată martora Țiulete M____, propusă de către petent.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 21.06.2014 a fost întocmit de către un agent constatator, din cadrul Sectorului 4 al Municipiului București – Poliția L_____ Sector 4, procesul - verbal de contravenție __________ nr.xxxxx, prin care petentul a fost sancționat potrivit art. 13 lit. a din Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 4 22/2007 cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se în sarcina acestuia că, în aceeași zi, orele 15:35, a fost depistat în timp ce desfășura activități de comerț ambulant cu produse agricole (roșii, castraveți) în locuri neautorizate, respectiv din auto marca Ford, de culoare albastru, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX.
Petentul a refuzat să semneze procesul – verbal de contravenție, iar acesta a fost semnat de către martorul asistent I_____ S____.
În drept, conform art. 1 alin. 1 din Hotărârea Consiliului Local Sector 4 nr. 22/2007, constituie contravenție diminuarea lățimii trotuarelor prin comerț stradal neautorizat, fără respectarea legislației în vigoare, sancționată cu amendă de la 200 lei la 1000 lei potrivit art. 13 lit. a din aceeași hotărâre.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de către intimată referitor la termenul de introducere al plângerii contravenționale, se impun următoarele precizări:
În ceea ce privește comunicarea procesului – verbal de contravenție și a înștiințării de plată, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, aceasta se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Cu privire la caracterul celor două modalități tehnice de comunicare a procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției în sensul dacă sunt alternative, recurgerea la una dintre acestea fiind necesară și suficientă, sau dacă una este subsidiară celeilalte, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 10/2013, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Astfel, din considerentele și dispozitivul Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 se desprinde concluzia că, în măsura în care cele două modalități tehnice de comunicare sunt subsidiare, incumbă autorității constatatoare obligația ca, mai întâi, să procedeze la comunicare directă prin poștă, cu aviz de primire, și numai în cazul în care persoana sancționată, deși avizată prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare. Procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În aceste condiții, comunicarea procesului – verbal direct prin afișare nu respectă exigențele instituite de OG nr. 2/2001 și nu este, deci, în măsură să asigure un just echilibru între interesele contrare din cadrul procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate contravențional, de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că procesul-verbal a fost comunicat prin afișare la domiciliul contravenientului în termenul de o lună, fără a se respecta modalitatea de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, astfel cum prevăd dispozițiile legale.
În aceste condiții, instanța reține că au fost nesocotite dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea realizată fiind nelegală.
În consecință, ținând seama de această împrejurare, instanța va aprecia plângerea ca fiind introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, motiv pentru care va respinge excepția tardivității și va proceda la analiza pe fond a acesteia.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.
Procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (cauza A_____ contra României, cauza I___ P__ c. Romaniei).
În acest sens, din procesul verbal încheiat de agentul constatator (fila 8), instanța reține că, la data de 21.06.2014, petentul a fost depistat în timp ce desfășura activități de comerț ambulant cu produse agricole (roșii, castraveți) în locuri neautorizate, respectiv din auto marca Ford, de culoare albastru, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX.
Deși martora audiată în cauză la propunerea petentului a precizat că petentul nu desfășoară activități comerciale, aceasta a declarat că nu știe pentru ce a fost amendat petentul. Însă, depoziția martorei în sensul că petentul nu desfășoară activități comerciale cu produse agricole este combătută de înscrisurile aflate la filele 30-35 din care rezultă că petentul a mai fost sancționat pentru fapte similare, respectiv pentru activități de comercializare produse fără a deține autorizație.
În consecință, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că petentul nu a probat existența unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul verbal sus-menționat care să creeze o îndoială asupra vinovăției sale, deși i-au fost respectate garanțiile procesuale prin încuviințarea și administrarea de probatorii și asigurarea dreptului la apărare, instanța amintește că, tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că nu se încalcă prezumția de nevinovăție a petentului atunci când, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor reținute de organul constatator (cauza Blum contra Austriei).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale dispuse prin procesul verbal atacat, în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului a fost individualizată corect de către agentul constatator, având în vedere că petentul persistă în desfășurarea activităților de comerț fără a deține autorizație conform prevederilor legale.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția tardivității invocată de către intimat.
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul D____ E_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, __________________________. 2, ____________, _______________________, în contradictoriu cu intimatul SECTORUL 4 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI –POLIȚIA L_____ SECTOR 4, cod fiscal xxxxxxxx, cu sediul în București, ___________________, sector 4, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxx/21.06.2014 emis de intimat ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R_____ E____ S______ D____ M______ G_______
Red./tehnored. Jud. RES/Gr. DMG/ octombrie 2015