Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2230

Ședința publică de la 21.12 2015

Completul constituit din:

Președinte L______ Ștefuc

Judecător C____ M______ L____

Grefier C_________ G_______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelant I.T.M. P______, cu sediul în Ploiești, ___________________________, jud. P______, împotriva sentinței civile nr. 9108/15.07.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – P.F.A. O______ C_________ V_____, cu sediul în Urlați, _____________________, jud. P______.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.12.2015, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 21.12.2015.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 03.10.2014 sub numărul de mai sus, petentul O____ C_________ V_____ P.F.A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. 1408/09.09.2014 emis de intimatul I.T.M. P______, prin care a fost sancționat pentru primirea la muncă a unei persoane fără a încheia contract de muncă.

În fapt, petentul a susținut că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu corespund realității, întrucât M_________ F______ nu era angajată, ci doar supraveghea barul timp de 20 de minute cât administratorul se afla în pauza de masă.

În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului-verbal.

Întâmpinării i-a fost atașată documentația în baza căreia a fost întocmit procesul-verbal.

În cauză, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru petent și proba testimonială cu un martor.

Pentru a se pronunța Judecătoria Ploiești a arătat că în data de 09.09.2014 a fost întocmit de către agenți constatatori din cadrul I.T.M. P______ procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. 1408, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă, fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă, pe numita M_________ F______, identificată în data de 04.09.2014 în spatele tejghelei/barului unității cu rol de servire a băuturilor (f. 40-43).

Pentru aceste motive, contestatoarei i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 10.000 de lei.

Administratorul petentului a refuzat luarea la cunoștință a procesului-verbal.

Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară. În cauză, această prezumție relativă de temeinicie și veridicitate a procesului – verbal a fost înfrântă prin probele administrate în fața instanței, în temeiul considerentelor ce urmează a fi expuse în continuare.

Instanța a reținut că în cauză sunt relevante următoarele dispoziții din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii:

Art. 260 alin. 1 lit. e), care prevede că „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1” și se sancționează cu amenda „de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”;

Art. 16 alin. 1 conform căruia „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”;

Art. 8 alin. 1 care statuează că „relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei – credințe”;

Art. 10 potrivit căruia „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.

Din coroborarea și interpretarea normelor redate, instanța extrage următoarele condiții pentru constatarea săvârșirii contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003:

- elementul material al contravenției constă în acțiunea descrisă prin verbum regens, de „primire la muncă”;

- faptei de primire la muncă îi corespunde acțiunea corelativă a 1 până la 5 persoane de a presta muncă pentru și sub autoritatea contravenientului;

- între contravenient și persoanele identificate trebuie să existe relații de muncă, de tipul angajator – angajat;

- relațiile de muncă sunt bazate pe principiul consensualității;

- de esența relațiilor de muncă sunt prestarea muncii de către salariat pentru și sub autoritatea angajatorului și contraprestația din partea acestuia constând în remunerarea activității;

În cauză, în baza probatoriului administrat, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 04.09.2014, în jurul orei 13³⁰, titularul P.F.A. O____ C_________ V_____, fiind nevoit să plece de la punctul de lucru, a rugat-o pe M_________ F______ să supravegheze barul în lipsa lui. Această situație de fapt reiese atât din declarația pe care M_________ F______ a dat-o inspectorilor I.T.M. la momentul controlului (f. 34), cât și din declarația martorului S________ I___, audiat nemijlocit în instanță (f. 38).

În fișa de identificare completată de către numita M_________ F______ la solicitarea inspectorilor I.T.M., aceasta a declarat că a fost lăsată de administrator să supravegheze barul pe timpul cât acesta mânca și că nu primește bani. Astfel, nici din această fișă și, de altfel, nici din restul documentației depuse de intimat nu rezultă ce activitate desfășura persoana identificată. De altfel, nici măcar din descrierea faptei efectuată în cuprinsul procesului-verbal contestat („aflată pe toată durata inițierii/desfășurării controlului în spatele tejghelei/barului unității cu rol de servire a băuturilor”) nu reiese faptul că M_________ F______ ar fi prestat muncă în serviciul petentului. Simplul fapt că se afla în incinta unității, chiar în spatele tejghelei, nu dovedește munca în serviciul petentului, atât timp cât aceasta nu a efectuat activități specifice, precum punerea în vânzare a produselor ori încasarea de bani.

În fișa de identificare nu este menționat nici programul de lucru și nici drepturile salariale, aspecte ce nu au fost stabilite nici prin restul documentației, astfel că în cauză nu a fost probat obiectul obligațiilor părților specific contractului de muncă, respectiv prestarea muncii pe de o parte și remunerarea activității, de cealaltă parte.

Raportat la faptul că nici petentul, pe de o parte, și nici numita M_________ F______, pe de altă parte, nu au perceput împrejurările respective drept elemente ale unui contract de muncă, în cauză nu își găsește aplicare principiul consensualității.

În baza tuturor acestor considerente, instanța a constatat că în cauză niciuna dintre componentele relațiilor de muncă nu sunt prezente, astfel că nu se poate susține că între petent și persoana identificată de inspectorii I.T.M. existau raporturi de muncă în accepțiunea dispozițiilor Legii nr. 53/2003.

În cauză, activității efectiv desfășurate și recunoscute, de supraveghere a magazinului, nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e), întrucât nu a avut caracterul unei „munci” în înțelesul Legii nr. 53/2003, neexistând un acord de voință între petent pe de o parte și persoana identificată pe de altă parte, în sensul prestării unei activități remunerate pentru și sub autoritatea contestatorului.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că petentul nu a săvârșit fapta imputată constând în primirea la muncă a numitei M_________ F______ fără încheierea unui contract individual de muncă, din probele administrate rezultând inexistența elementului material al primirii la muncă.

Prin Sentința civilă nr. 9108/15.07.2015, Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională formulată de petentul O____ C_________ V_____ P.F.A. în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă P______ și a anulat procesul – verbal ________ nr. 1408/09.09.2014.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, apelantul I.T.M. P______, înregistrat pe rolul Tribunalului P______ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de 11.09.2015, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. 1408/09.09.2014 și menținerea acestuia ca legal și temeinic.

În motivarea apelului a considerat că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate în cauză și nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

A solicitat să se observe că instanța de fond a analizat numai faptele petrecute în data de 04.09.2014, nu și pe cele din data de 25.03.2014, considerând că deși concluzia inspectorilor de muncă cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale contravenției s-a creionat urmare analizei situației de fapt constată urmare ambelor vizite de inspecție efectuate de către agenții constatatori.

Mai solicită să se observe că deși în cauză a fost audiat un martor propus de către petentă, în declarația consemnată la fila 38 din dosar nu se indică ce dată a fost prezent martorul în incinta petentei – în data de 25.03.2014 – când a avut loc prima vizită de control sau în data de 04.09.2014- când a avut loc a doua vizită în teren.

Totodată arată că dacă s-ar fi aplecat cu mai multă atenție asupra declarației de martor, instanța ar fi constatat că acesta este în contradicție cu susținerile petentei din cuprinsul plângerii formulate.

În plus arată că instanța, întemeindu-și convingerea pe declarația unui martor propus de către petentă, declarație care așa cum a demonstrat nu se coroborează cu înscrisurile de la dosarul cauzei și care nu este exactă nici măcar cu privire la data/perioada la care martorul ar fi perceput situație de fapt, a considerat că petenta nu a săvârșit fapta imputată.

Față de motivele arătate în motivele de apel, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a soluției instanței de fond și respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În drept și-a întemeiat apelul în baza disp. art. 223 alin 3 , art. 482 C pr civ.

La data de 14.12.2015, intimatul prin avocat a depus concluzii scrise , solicitând respingerea apelului formulat de I.T.M P______ , ca fiind nelegal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului și ținând cont de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. 1408/09.09.2014 întocmit de către agenți constatatori din cadrul I.T.M. P______, s-a reținut săvârșirea de către petentul O____ C_________ V_____ PFA a contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă, fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă, pe numita M_________ F______, identificată în data de 04.09.2014 în spatele tejghelei/barului unității cu rol de servire a băuturilor (f. 40-43).

Pentru aceste motive, contestatoarei i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 10.000 de lei.

În mod greșit instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul O____ C_________ V_____ PFA în contradictoriu cu intimata I.T.M. P______, reținând că prin probele administrate petenta a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută prin actul constatator.

Astfel, din fișele de identificare aflate la filele 30 și 34 dosar fond a rezultat că la datele de 23.03.2014, ora 13,30 și 04.09.2014, ora 12,55, numita M_________ F______ a susținut prima dată că a venit să-l înlocuiască pe vărul său pentru 2 ore, fiind prezentă în bar de la ora 12,10, respectiv că a fost lăsată în incintă de numitul O____ C_________ să o supravegheze, în timp ce acesta mănâncă.

Din declarația martorului S________ I__ (fila 38 dosar) a reieșit că O____ C_________ a fost strigat de mama sa care are probleme medicale și a lipsit aproximativ 10 minute.

Or, comparând plângerea petentului cu fișele de identificare și cu declarația martorului, tribunalul observă neconcordanțe asupra situației de fapt prezentată de către petent. Astfel, în cele două controale ale agentului constatator aceeași persoană se afla în incinta localului, la data de 23.03.2014 când a stat aproximativ 2 ore și la data de 04.09.2014 când numita M_________ F______ a menționat că a stat 20 de minute ca numitul O____ C_________ să mănânce, iar martorul a declarat o cu totul altă situație de fapt, respectiv că O____ C_________ ar fi fost strigat de mama sa care are probleme medicale și a lipsit aproximativ 10 minute.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond cum că, în fișa de identificare nu este menționat nici programul de lucru și nici drepturile salariale, aspecte ce nu au fost stabilite nici prin restul documentației, tribunalul reține că agentul constatator în fișele de identificare a consemnat numai susținerile numitei M_________ F______, care și semnat fișele respective. Astfel, faptul că petentul, pe de o parte și numita M_________ F______, pe de altă parte, nu au perceput împrejurările respective drept elemente ale unui contract de muncă, tribunalul le apreciază ca fiind irelevante raportat la situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție și care nu a fost probată în sens contrar de către petentă.

În plus, din verificarea aplicației ReGes (registrul general de evidență a salariaților în format electronic), ulterior controlului din luna septembrie 2014, petenta a încheiat un contract individual de muncă cu numita M_________ F______, respectiv un contract parțial de 2 ore/zi.

Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond că petenta nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, susținând că petenta prin probele administrate a dovedit o altă situație de fapt.

Față de aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 C.pr.civ. va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul formulat de apelant I.T.M. P______, cu sediul în Ploiești str. ____________________________, jud. P______ , împotriva Sentinței civile nr. 9108/15.07.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – P.F.A O______ C_________ V_____, cu sediul în Urlați, _______________________, jud. P______.

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21.12.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L______ Ștefuc C____ M______ L____

Grefier,

C_________ G_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. L______ S_____./4 ex./ 2016

J.F. E__ A___ V_____ – Judecătoria Ploiești