Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A III-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/A/2016

Ședința publică din 12 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A_____ D_____ B__

Judecător C_____ A______ D______ – Președintele instanței

Grefier D_____ B____

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta-intimată POLIȚIA L_____ ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata-petentă S_____ L__________, domiciliată în Oradea, ______________________. 99, _____________. 8, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție nr. 238/23.05.2014 _________ nr. xxxxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Se constată că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar a amânat pronunțarea pentru data de 29 Decembrie 2015, iar ulterior la data de azi, când;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx din data de 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta S_____ L__________, cu domiciliul în Oradea, _________________________, nr. 99, _______________, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor.

S-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 238/23.05.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 238/23.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 (fila 3).

Sub aspectul legalității, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit de către un agent din cadrul intimatului, constatările fiind făcute personal de către acesta. Prin urmare, procesul-verbal se bucură de o prezumție de veridicitate în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul constatator.

Sub acest aspect, instanța a reținut că, prin procesul-verbal atacat agentul, cu ocazia controlului efectuat la data de 13.05.2014 la apartamentul proprietatea petentei, a constatat efectuarea unor modificări de construcție fără autorizație. Această faptă a fost imputată petentei.

Or, din declarația martorei B____ D_____ Samica, audiată în cauză, a rezultat că petenta a cumpărat apartamentul acum 4 ani și nu a efectuat nicio modificare de la data cumpărării imobilului (f.32).

În aceste condiții, fără a nega prezumția de veridicitate a procesului-verbal sub aspectul constatărilor făcute personal, instanța a reținut că, din probele administrate în cauză nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea faptei contravenționale de către petentă.

Potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție.

Prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO, dată fiind norma de incriminare, care este de aplicabilitate generală, precum și scopul pedepsei (de prevenire și de pedepsire).

Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt acelea că petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

Este de subliniat faptul că, jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei (acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat, a-i permite petentului să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării).

Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a reținut că din aceste acte nu rezultă vinovăția petentei în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Într-o astfel de ipoteză, dat fiind că nu s-a putut stabili cu exactitate persoana care a săvârșit fapta reținută în procesul-verbal contestat, a funcționat principiul in dubio pro reo (aplicabil în speță raportat la natura faptei reținute în sarcina petentulei).

În aceste condiții, neputându-se indica cu certitudine autorul faptei actul sancționator nu s-a bucurat de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar dubiul în ceea ce privește vinovăția petentei profită acesteia.

Pe cale de consecință, pentru motivele sus invocate, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție încheiat în speță.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel apelanta POLIȚIA L_____ ORADEA solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii.

Apelul nu a fost motivat. .

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

În apel instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând apelul prin prisma prevederilor art. 476-482 NCPC, tribunalul constată că apelul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a constatat inexistența faptei reținute în sarcina intimatei.

În acest sens, trebuie observat că prezumția de legalitate a procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției intră în concurs cu prezumția de nevinovăție, reliefată de jurisprudența CEDO în materie contravențională.

Prin administrarea probei testimoniale, intimata a dovedit contrariul stării de fapt reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv faptul că nu aceasta a efectuat vreo lucrare de construcție ci persoana de la care a cumpărat apartamentul, iar înstrăinarea apartamentului a avut loc cu patru ani în urmă față de momentul audierii martorului, astfel că nu a mai fost cazul a da eficiență prezumției de nevinovăție. Prima instanță a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, datorită faptului că a reținut pe baza probelor administrate o altă stare de fapt, care exclude vinovăția intimatei.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în temeiul art.480, alin.1 NCPC, instanța va respinge apelul, menținând în totalitate sentința apelată. Cheltuielile de judecată nu se vor acorda nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelanta POLIȚIA L_____ ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata S_____ L__________, domiciliată în Oradea, ______________________. 99, _____________. 8, jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12.01.2016.

Președinte, A_____ D_____ B__		Judecător, C_____ A______ D______
	Grefier, D_____ B____

pt. conf.

Red. fond M. K_____ ;

Red. apel jud.A.D.B./29.01.2016;

Dact. D.B./4 ex./ 2 _____________________________ ____________: POLIȚIA L_____ ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, jud. Bihor;

S_____ L__________, domiciliată în Oradea, ______________________. 99, _____________. 8, jud. Bihor.

azi, ___/___/2016.