Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1550/2014

Ședința publică de la 05 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE S____ I_____ Ț____

Judecător M_____ D_________ B______

Judecător A______ D_____

Grefier M_____ I___

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de petenta V_____ S_____ E____ împotriva sentinței civile nr 7180/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria P______, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BR P______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-petentă prin avocat B______ N_______ cu împuternicire avocațială la dosar (fila 10), lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Apărătorul recurentei petente arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe asupra fondului.

Apărătorul recurentei petente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, anularea atât a sancțiunii principale cât și a celei completare, iar în subsidiar înlăturarea măsurii completare. În susținere arată cu privire la faptul că s-a reținut de către instanța de fond că nu a fost făcută dovada de respectare a semnalului făcut de agentul de poliție, în intersecție, că respectiva dovada a fost făcută cu martori că a fost respectat semnalul. Mai mult arată apărătorul recurentei că îndoială trebuia să profite acesteia. Apărătorul recurentei petente apreciază că în mod neîntemeiat a fost înlăturată depoziția martorului deși a fost încuviințată. De asemenea mai arată apărătorul recurentei că însuși instanța a considerat că nu este o faptă de o gravitate mare și în consecință a dispus înlocuirea amenzii cu avertismentul, dar în mod neîntemeiat a fost menținută măsura complementară a suspendării permisului. În concluzie solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Față de actele existente la dosar și susținerile apărătorului recurentei, instanța reține cauza spre soluționarea cererii de recurs.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față ;

Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 22.11.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta V_____ S_____ E____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BR P______, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/19.11.2012.

În motivarea cererii petenta a arătat că în data de 19.11.2012, se deplasa cu autoturismul marca Lexus, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________________ la intersecția cu ______________________ fi respectat semnalul „oprire” al agentului constatator aflat în intersecție la dirijare. De asemenea, petenta arată că prin același proces verbal a fost sancționată cu avertisment pentru că autoturismul condus are ITP-ul expirat din 19.10.2012. Prin plângere se indică faptul că procesul verbal este netemeinic deoarece petenta a pătruns în intersecție și a traversat-o la semnul făcut de agentul constatator, consemnându-se acest lucru și la rubrica „alte mențiuni” a procesului verbal.

În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.

Anexat plângerii a fost depus în copie procesul - verbal contestat (fila 6).

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

La data de 04.04.2013, intimatul a formulat întâmpinare, arătând că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitându-se menținerea acestuia și a sancțiunii aplicate. Intimatul învederează instanței că la data de 19.11.2012 petenta a fost depistată în timp ce conducea autoturismul marca Lexus, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________________ la intersecția cu _____________________ respectat semnalul „oprire” al agentului de poliție rutieră aflat în intersecție la dirijarea traficului. De asemenea autoturismul condus de petentă avea ITP-ul expirat din 19.10.2012.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.p.civ., Legea nr. 180/2002, art. 88 alin. 1 lit. b din HG nr. 1391/2006, art. 10 alin. 1, art. 100 alin. 3 lit. f și art. 102 alin. 1 pct. 1din OUG nr. 195/2002 precum și art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Atașat întâmpinării, intimatul a înaintat la dosarul cauzei și un proces verbal încheiat de agentul constatator (fila 13).

Instanța a încuviințat și administrat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, la termenul din 13.09.2013 fiind audiat sub prestare de jurământ martorul D_______ S_____ I__, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (fila 23). De asemenea instanța a încuviințat și administrat pentru intimat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 7180/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria P______, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta V_____ S_____ E____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BR P______.

A înlocuit sancțiunea amendă aplicată în cuprinsul procesului verbal contestat cu sancțiunea avertisment.

A atras atenția petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale incidente.

A menținut în rest procesul verbal contestat.

Pentru a dispune astfel s-ar reținut de prima instanță că,prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/19.11.2012, petenta V_____ S_____ E____ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, aplicându-se și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 88 alin.1 lit. b din HG nr. 1391/2006 și art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. f și art. 102 alin. 1 pct. 1din OUG nr. 195/2002. Pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 1din OUG nr. 195/2002 i-a fost aplicată petentei sancțiunea avertismentului.

În fapt s-a reținut că la data de 19.11.2012, petenta a fost depistată în timp ce conducea autoturismul marca Lexus, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________________ la intersecția cu _____________________ respectat semnalul „oprire” al agentului de poliție rutieră aflat în intersecție la dirijarea traficului. De asemenea autoturismul condus de petentă avea ITP-ul expirat din 19.10.2012.

Conform art. 88 alin.1din HG nr. 1391/2006 „Semnalele polițistului care dirijează circulația au următoarele semnificații: lit. b – „brațul sau brațele întinse orizontal semnifică "oprire" pentru toți participanții la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circulă din direcția sau direcțiile intersectate de brațul sau brațele întinse. După ce a dat acest semnal, polițistul poate coborî brațul sau brațele, poziția sa însemnând, de asemenea, "oprire" pentru participanții la trafic care vin din față ori din spate”.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte”: lit. f – „nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.

Art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prevede că „este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație”. Nerespectarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 e sancționată de 102 alin. 1 pct. 1din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia „constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice”: pct. 1 – „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat”.

Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențional, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța a observat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat. De asemenea, se observă că petenta nu a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancțiunea nulității relative a actului.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

Reținând din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu respectarea prezumției de nevinovăție a petentului garantată de art. 6 CEDO, că procesul verbal de contravenție nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de contestator, instanța constată că petentul nu a infirmat temeinicia procesului verbal sub aspectul existenței faptei.

Potrivit susținerilor petentei în data de 19.11.2012, aceasta se deplasa cu autoturismul marca Lexus, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________________ la intersecția cu ____________________________ intersecția la semnul agentului de poliție aflat în intersecție la dirijarea traficului. Semnalul efectuat de acesta către petentă i-a indicat acesteia că poate să circule, cu atât mai mult, cu cât avea și culoarea verde la semafor.

Totodată, potrivit art. 31 din OUG nr. 195/2002 „participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: lit. a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier”. Față de această dispoziție legală rezultă că participanții la trafic trebuie să respecte prioritar indicațiile și semnele acestuia, față de culorile semaforului, astfel încât petenta era obligată să-și îndrepte atenția către semnele agentului de circulație, iar nu către culoarea de la semafor.

Din procesul verbal încheiat de agentul constatator la momentul constatării contravenției (fila 13) a rezultat că petenta nu a respectat semnul „oprire” al agentului de poliție rutieră aflat în intersecție la dirijarea traficului, fapt ce a creat pericol de accident.

Declarația martorului D_______ S_____ I__ nu a fost avută în vedere deoarece în procesul verbal și în raportul agentului constatator se menționează că la data întocmirii acestuia petenta se afla singură în autoturism. Deși avea posibilitatea să obiecteze față de această mențiune astfel cum a obiectat față de contravenția reținută în sarcina sa, petenta nu a avut nicio obiecție de făcut cu privire la acest lucru.

Prin cererea de chemare în judecată contestatoarea a arătat că a traversat intersecția ___________________________ __________________________ agentului care dirija traficul, recunoscând astfel că față de aceasta s-a efectuat un semnal de către agentul de poliție, semnal pe care petenta nu a dovedit că l-a respectat.

În consecință, având în vedere că probele administrate conturează temeinicia reținerii faptei prevăzute de art. 88 alin.1din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002, instanța a constatat că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care petenta se bucură. Mai mult, instanța a constatat că acesta nu a făcut dovada contrară a situației de fapt reținută în procesul verbal.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 280 de lei aplicată prin procesul verbal este prea aspră față de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și că scopul educativ-preventiv al întocmirii procesului verbal de contravenție poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii „avertisment”, iar în rest va menține procesul verbal atacat.

Prin urmare, instanța a admis în parte plângerea petentei V_____ S_____ E____, formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/19.11.2012, în temeiul dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, menținând în rest procesul verbal de contravenție.

Împotriva sentinței a declarat recurs petenta V_____ S_____ E____ care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează :

În mod greșit instanța de fond a menținut măsura suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile în condițiile în care s-a aplicat măsura avertismentului .

De asemenea se mai arată că în cauză a fost înlăturată proba cu martorul audiat impunându-se reanalizarea probelor sub acest aspect în condițiile în care în materie penală și contravențională se impune a se aplica principiul nevinovăției consacrat de ar5.t 6 din CEDO și garantat de art 20 din Constituție .

Se mai arată că în aceste condiții sarcina probei aparține celui care acuză , iar îndoiala trebuie să profite abuzatului , intimata neadministrând nici o probă în susținerea acuzațiilor , arătându-se că instanța de fond a înlăturat proba testimonială administrată la solicitarea petentei.

Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare potrivit art. 115 C.pr.civ.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente :

Cu privire la critica ce vizează sarcina probei în materie contravențională și care aparține organului constatator în temeiul art. 6 din CEDO tribunalul va reține că prin procesul verbal de contravenție s-a reținut că petenta nu a respectat semnul de oprire a agentului de poliței aflat în intersecție la dirijarea traficului, iar la efectuarea controlului, autoturismul condus de aceasta avea ITP-ul expirat din xxxxxxxxxxx .

Deși în cuprinsul actului constatator se menționează la solicitarea contravenientei că aceasta a traversat intersecția la semnalul organului de poliție , respectând indicațiile acestuia , în cauză nu se poate reține respectarea disp.art. 321 din OUG 195/2002 avându-se în vedere că situația de fapt reținută prin actul constatator se referă la faptul că petenta nu ar fi oprit la semnalul agentului constatator și nu că ar fi traversat intersecția ca urmare a indicațiilor agentului de circulație de a se deplasa mia repede așa cum petenta a încercat să facă dovada prin declarația martorului audiat în cauză și care a relatat că agentul de poliție ce dirija traficul le-a făcut semn să treacă mai repede .

În plus, petenta nu a formulat obiecțiuni cu privire la evidențierea în cuprinsul actului constatator a faptului că aceasta se afla singură în autoturism ,iar declarația martorului audiat în cauză evidențiază faptul că acesta se afla cu petenta în mașină venind dinspre Trivale spre centru .

Este evident faptul că nici martorul audiat nu a menționat aspecte legate de semnul de circulație ce a fost indicat de către agentul de poliție în dirijarea traficului, existând un dubiu evident în ceea ce privește existența acestuia la fața locului .

Prin urmare în mod. corect prima instanță a examinat probatoriul administrat în cauză , reținându-se o corectă situație de fapt avându-se în vedere constatările personale ale agentului de poliție,astfel că în cauză nu se poate reține încălcarea art. 6 din CEDO .

Referitor la cea de a doua critică din recurs,tribunalul reține că aceasta este întemeiată , întrucât în cauză s-a apreciat că față de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu aplicarea sancțiunii avertismentului ,însă disp.art. 100 alin.3 lit. f din OoUG 195/2002 nu prevăd obligația de a menține această sancțiune complementară a suspendări i exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în condițiile reținerii săvârșirii contravenției prev. de art 88 alin.1 lit. b din HG 1391/2006 în situația în care se consideră că fapta prezintă un grad redus de pericol social , ci dimpotrivă din interpretarea dispozițiilor legale menționate nu se poate aprecia că sancțiunea complementară aplicată poate prezenta o constrângere mai gravă pentru contravenient decât sancțiunea principală reprezentată de sancțiunea avertismentului .

Pentru aceste considerente,tribunalul apreciază că în cauză se impune admiterea recursului potrivit art 312 C.pr.cvi .rap la. art.304 pct.9 C.pr.civ. , modificarea sentința în sensul admiterii plângerii și înlăturării sancțiunii complementară a suspendării dreptului de a conduce; va menține în rest sentința.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petenta V_____ S_____ E____ împotriva sentinței civile nr 7180/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria P______, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BR P______.

Modifică sentința în sensul că admite plângerea și înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Menține în rest sentința.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 05.06.2014.

Președinte, S____ I_____ Ț____	Judecător, M_____ D_________ B______	Judecător, A______ D_____
	Grefier, M_____ I___

Red.M .D..B.

Tehn D.T. 3 ex.

23.06.xxxxx

Jud fond :M.C.S________