Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1350/2015

Ședința publică din data de 15 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A______ S______

Judecător M_____ T____

Grefier A_____ C_______ T________

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul petent E_______ A_____ R_____ împotriva sentinței civile nr. 1089/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, la data de 08.09.2015, intimatul petent a depus, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise.

Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în temeiul art. 95 C.p.c.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1089/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul E_______ A_____-R_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 08.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 (f. 32).

În fapt, s-a reținut că, la data de 08.08.2014, ora 16:30, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN6 Km 563+950m și a efectuat o manevră de depășire a unui autovehicul în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă.

Procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient, agentul constatator consemnând obiecțiunile formulate. În termen legal, petentul a formulat plângere împotriva procesului-verbal anterior menționat solicitând, în principal, anularea acestuia, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu cea a avertismentului.

Analizând legalitatea procesului-verbal, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.

Referitor la temeinicia actului contestat, prima instanță a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul-verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției, iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze de toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea. Totodată, în procedura contravențională fiind aplicabile principiile de drept procesual civil, părțile sunt obligate să respecte principiul stabilit în art. 249 din C.pr.civ. conform căruia, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Prima instanță a reținut faptul că petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia ” Se interzice depășirea vehiculelor: […]în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"”.

De asemenea, art. 45 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 definește depășirea ca fiind, ”manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.”

Așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție, coroborat cu înregistrarea video, petentul a efectuat o manevră de depășire a unui autovehicul pe raza de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".

Conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 24.03.2014, a fost testat cinemometrul de control rutier tip Python II, montat pe Dacia L____ cu nr. MAI xxxxx, rezultatul testării fiind ADMIS, valabilitatea verificării fiind de un an. De asemenea, agentul constatator deținea atestat valabil de operator al cinemometrului tip Python II, emis la data de 11.03.2011.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar de către intimat, a rezultat că autoturismul Dacia cu nr. MAI xxxxx este același cu autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, acesta având numărul de identificare identic.

Prima instanță nu a putut să ia în considerare criticile referitoare la poziția polițistului rutier în momentul opririi autoturismului și la faptul că acesta nu purta șapcă/căciulă, întrucât, pe de o parte, aceste aspecte nu influențează valabilitatea procesului verbal și nu au legătură cu fapta pentru care a fost sancționat petentul, ia,r pe de altă parte, nu există nicio reglementare care să impună polițistului rutier comportamentul indicat de petent.

Cu privire la criticile legate de faptul că petentul nu a depășit autoturismul, ci l-a devansat, trecând de pe prima bandă de mers pe cea de-a doua, instanța le consideră neîntemeiate deoarece, s-a reținut că, așa cum rezultă din înregistrarea video depusă la dosar, manevra efectuată de petent se circumscrie definiției noțiunii de depășire prevăzute de art. 45 alin. 1 OUG nr. 195/2002, neputând fi vorba de cazul prevăzut la alin. 4 al aceluiași articol.

Astfel, în cauză, nu este vorba despre un vehicul care circulă mai repede pe una dintre benzi decât un vehiculul care circulă pe altă bandă, pe același sens, ci petentul a trecut înaintea altui vehicul prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație, manevră ce a fost efectuată în zona de acțiune a unui indicator care o interzicea.

În considerarea celor expuse mai sus, prima instanță a reținut faptul că petentul nu a probat existența unei situații de fapt diferite de cea constatată de agentul constatator, iar fapta acestuia întrunește conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 120 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, cum a fost reținut în mod corect de agentul constatator.

Referitor la individualizarea sancțiunii, prima instanță a reținut că aceasta se încadrează în limitele stabilite de textul sancționator și este proporțională și justă, agentul constatator aplicând amenda minimă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită.

În cauza de față, deși petentul a solicitat în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, acesta nu a arătat nici măcar declarativ care sunt împrejurările care ar justifica aceasta, iar față de circumstanțele concrete ale cauzei și având în vedere cuantumul redus al amenzii aplicate, prima instanță a apreciat că nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment.

Față de cele expuse mai sus, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, petentul E_______ A_____ R_____ a formulat apel, solicitând casarea hotărârii și admiterea plângerii așa cum a fost formulată, dispunând anularea procesului verbal de contravenție sau înlocuirea amenzii cu avertisment; în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În susținerea apelului, apelantul arată că, în întâmpinarea depusă, intimata afirmă că i s-a comunicat să se înainteze instanței toate înscrisurile/probele materiale pe care le deține în legătură cu acest dosar. Cu toate acestea, întâmpinării nu i-au fost atașate - referatul agentului constatator, înregistrarea video a contravenției, atât timp cât se afirmă că abaterea a fost constatată cu un mijloc tehnic, verificarea metrologică a mijlocului tehnic, ordinul de serviciu și atestatul agentului constatator.

Instanța de fond nu a dispus să i se comunice copii de pe înscrisurile depuse de intimată, cu predilecție înregistrarea video, verificarea metrologică a mijlocului tehnic, ordinul de serviciu și atestatul agentului constatator. Intimata era obligată să le depună și spre comunicare, dar nu a făcut acest lucru. Cu toate că apelantul a formulat o adresă separată în acest sens, instanța de fond nu a dat curs acesteia.

Consideră că, prin necomunicarea înregistrării video a contravenției, i s-a produs o vătămare, neputând să analizeze înregistrarea video, respectiv să verifice situația de fapt din aceasta. Menționează faptul că nu putea solicita prin registratură emiterea unei copii, deoarece aceasta este în format electronic imprimată pe un CD.

Apelantul reiterează apărările formulate în fața primei instanțe, subliniind că nu a depășit autoturismul, ci l-a devansat, trecând de pe prima bandă de mers pe cea de-a doua. În zona de drum există 2 benzi distincte: prima bandă pe care circula autoturismul respectiv și cea de-a doua bandă pe care s-a încadrat după devansare în concluzie, autoturismul pe care agentul constatator a considerat că l-a depășit era încadrat pe banda 1(unu), bandă independentă de cea pe care s-a încadrat apelantul.

Aceste aspecte au fost consemnate parțial și trunchiat de către agentul constatator la rubrica alte mențiuni. Agentul constatator i-a făcut semn de oprire în momentul când autoturismul condus de apelant era deja în dreptul său, fapt contrar regulamentului care spune "îi este interzis polițistului rutier să execute semnalul de oprire atunci când cel căruia i se adresează este foarte aproape ori chiar în dreptul său ". Agentul constatator nu s-a postat, în momentul executării semnalului de oprire în spațiul benzii de circulație a vehiculului care urma a fi oprit, fără a depăși însă axul longitudinal al drumului. Agentul constatator nu avea capul acoperit cu obiectul de îmbrăcăminte corespunzător sezonului (șapca sau căciulă), mai mult, autospeciala era poziționată pe banda de sens opusă, lucru interzis.

Instanța de fond a considerat că nu există nici o reglementare care să impună polițistului rutier comportamentul indicat de petent, aspect contrazis de documentul Precizări referitoare la noua legislație rutieră din 22.01.2007. Mai mult, instanța de fond nu a verificat dacă agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție are atestat de folosire a aparatului radar și nici ordinul de serviciu al acestuia.

La data de 27.05.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____ a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și susținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței.

La termenul de judecată din 16.06.2015, tribunalul a încuviințat cererea apelantului de comunicare a CD-ului cuprinzând înregistrarea video a faptei.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate în calea de atac, a art. 476 și urm. cpc, tribunalul constată că aceasta este nelegală și netemeinică, urmând a admite apelul.

Astfel, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție cu interpretarea greșită a probei cu înregistrarea video, instanța reținând că, din vizionarea înregistrării, rezultă că petentul se fac culpabil pentru efectuarea unei manevre de depășire în zona indicatorului „depășirea interzisă”. D__ vizionarea acestei înregistrări, rezultă, însă, că un asemenea indicator nu este vizibil, cel puțin din poziția în care a fost amplasat aparatul radar. În aceste condiții, nu poate fi reținută prezumția de veridicitate a procesului verbal, câtă vreme proba în temeiul căreia s-a încheiat actul sancționator nu confirmă starea de fapt descrisă de agentul intimatului.

În consecință, nu se poate concluziona că petentul se face culpabil pentru săvârșirea faptei descrise în procesul verbal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 al. 2 cpc, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că, în temeiul art. 34 al. 1 rap. la art. 1 din OG nr. 2/2001, va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 08.08.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul formulat de apelantul petent E_______ A_____ R_____ având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales în Timișoara, Calea Buziașului nr.1, ____________, județul T____, împotriva sentinței civile nr. 1089/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____ cu sediul în Timișoara, bv. Take I______ nr.46, județul T____.

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul E_______ A_____-R_____.

Dispune anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 08.08.2014, emis de Inspectoratul de Poliție Județean T____ - Serviciul Rutier.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.

Președinte, A______ S______		Judecător, M_____ T____
	Grefier, A_____ C_______ T________

Red. A.S. - 22..09.2015

Tehnored. A.T.

Prima instanță: Jud. D____ D__ A_____

4 ex. / 2 _____________________________________>