Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 993

Ședința publică de la 30.10.2015

Completul compus din:

PreședinteHanachiuc G___ A____

JudecătorPopovici M_____ M______

GrefierSimion M____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent C______ I___ F_____ împotriva sentinței civile nr. 2038 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean B_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei au fost depuse de către apelant, prin apărător, împuternicirea avocațială nr. NT/xxxxxx/2015 acordată avocatei R___ C___ și Concluzii scrise.

Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 Noul Cod procedură civilă și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 20.05.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei B_______, petentul C______ I___-F_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/12.05.2014.

În fapt, petentul C______ I___-F_____ a arătat că la data de 12.05.2014, conducând autoturismul VW Transporter cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe direcția de mers B_______ - Iași, pe raza localității Flămânzi, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat actele și i-a întocmit procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, în care s-a consemnat că a circulat cu 102 km/h, că nu avea asupra sa cartea de identitate a autoturismului și permisul de conducere și că nu circula cu luminile de întâlnire pe timpul zilei. Raportat la cele trei contravenții, i-a fost aplicată sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, două amenzi contravenționale în valoare de 765 lei și de 510 lei și un avertisment.

Referitor la prima contravenție, cea prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, petentul a învederat că aparatul radar ROM 438, montat pe auto MAI xxxxx, menționat în procesul-verbal ca fiind aparatul cu care s-a înregistrat viteza, trebuie verificat și omologat metrologic. Agentul constatator avea obligația să menționeze în procesul-verbal dacă aparatul era verificat și omologat metrologic, după cum avea obligația să consemneze dacă înregistrarea s-a făcut în regim staționar sau în regim de deplasare. Lipsa acestor mențiuni obligatorii, în condițiile în care legalitatea administrării probei trebuia să fie deasupra oricărui dubiu, conduce la concluzia lipsei probelor, care să concluzioneze existența vinovăției sale.

Cu privire la contravenția prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006, petentul a învederat că sancțiunea aplicată este netemeinică, nefiind respectate exigențele de proporționalitate impuse de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. A subliniat că în privința acestei fapte nu există o urmare vătămătoare, deci, lipsește unul din elementele constitutive ale contravenției. În cazul înlocuirii amenzii cu avertisment, se impune restituirea amenzii achitate.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză auto, având ca obiectiv unic precizarea vitezei reale a autoturismului în raport de marja de eroare impusă de art. 3 lit. b) din NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor

În drept, au fost invocate și dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În probațiune, au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 12.05.2014 și carte de identitate petent.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal cu toate măsurile dispuse prin acesta.

Intimatul a învederat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv de art. 147 din H.G. nr. 1391/2006.

În ziua de 12.05.2014, agentul constatator s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier pe DE 58, acționând cu autospeciala de poliție cu nr. MAI xxxxx. La ora 19:11, a fost înregistrat cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care avea o viteză de 102 km/h..

Agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului și identificarea conducătorului auto în persoana petentului, aducându-i-se la cunoștință cele constatate și că va fi sancționat contravențional. La controlul ulterior, s-a constatat că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate și nu utiliza luminile de întâlnire pe timpul zilei pe un drum european.

În probațiune, au fost depuse următoarele înscrisuri: originalul procesului-verbal contestat, planșe foto, copie după buletinul de verificare metrologică și atestatul operatorului radar și raportul agentului constatator. La solicitarea instanței, intimatul a transmis CD cu înregistrarea video a contravenției.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, probă propusă de ambele părți. Totodată, a procedat la vizionarea imaginilor video a faptei reținute în procesul-verbal. Proba cu expertiză tehnică autor, propusă de petent, nu a fost încuviințată de către instanță, nefiind găsită utilă cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2038 din 24.02.2015, Judecătoria a respins plângerea formulată de petentul C______ I___-F_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat faptul că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 12.05.2014, s-a reținut că în data de 12.05.2014, ora 19:11, petentul C______ I___-F_____ a condus autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția B_______, către Iași, pe DE 58 km 46+300 m, în localitatea Flămânzi, jud. B_______, cu viteza de 102 km/h (+52km), înregistrată de aparatul radar ROM 438 montat pe autospeciala MAI xxxxx. De asemenea, petentul nu a avut asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere și nu utiliza luminile de întâlnire pe timpul zilei pe drumul european.

Agentul constatator a apreciat că:

- prima faptă este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicând petentului sancțiunea amenzii în sumă de 765 lei (echivalentul a 9 puncte-amendă) și cea constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce în perioada 28.05.xxxxxxxxxxxxxxx14;

- a doua faptă este prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, aplicând petentului sancțiunea amenzii în sumă de 510 lei (echivalentul a 6 puncte-amendă);

- a treia faptă este prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată de art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent, fiind consemnate mențiunile: „Recunosc și regret abaterile săvârșite, însă am încălcat regimul legal de viteză întrucât mă grăbeam să ajung la domiciliu, fiindcă soția mea este grav bolnavă”.

Petentul C______ I___-F_____ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la primele două fapte.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii și semnătura agentului constatator, astfel că nu există cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate și din oficiu, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Nici petentul nu a invocat lipsa vreunei mențiuni din cele prevăzute de lege, dar sancționată cu nulitatea relativă, care să-i fi produs o vătămare ce nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

Judecătoria a constatat ca fiind nefondate susținerile petentului că lipsa mențiunilor din procesul-verbal cu privire la omologarea și verificarea metrologică a aparatului radar și cu privire la modul de lucru a aparatului radar de la momentul înregistrării, respectiv în mod de staționare sau de deplasare, după caz, atrag nulitatea procesului-verbal, întrucât există dubiu cu privire la legalitatea probei.

Cerința legală cu privire la constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic este îndeplinită în cauză, în procesul-verbal fiind identificate aparatul radar și autoutilitara pe care era amplasat aparatul radar, astfel că verificarea aspectelor învederate de petent se poate efectua pe baza buletinului de verificare metrologică aferent aparatului radar.

Cu privire la încadrarea juridică a primei fapte, Judecătoria a reținut că potrivit art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Fapta de a circula cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum restricționat la maximul 50 km/h este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se sancționează cu aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Cu privire la încadrarea juridică a celei de-a doua fapte, instanța de fond a reținut că aceasta este prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.

Fapta este sancționată de art. 101 alin. (1) pct. 18 raportat la art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit acestor dispoziții legale, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a constatat că petentul nu a negat în sine niciuna dintre fapta, faptele fiind recunoscute inclusiv la data semnării procesului-verbal.

În privința primei fapte, petentul a învederat doar că există o marjă de eroare a aparatului radar de care agentul constatator trebuia să țină seama la stabilirea contravenției.

Potrivit planșelor foto și înregistrării video depuse de intimat, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins în data de 12.05.2014, ora 19:11:49, circulând cu viteza de 102 km/h, iar potrivit mențiunilor făcute de agentul constatator în procesul-verbal, fapta a fost constatată pe DE 58 în localitatea Flămânzi, jud. B_______.

Viteza de deplasare pentru autoturismul condus de petent a fost stabilită prin folosirea aparatului radar montat pe auto Dacia L____ MCV cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, mijloc tehnic omologat și verificat metrologic așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică seria xxxxxxx din 31.03.2014, agentul constatator fiind atestat ca operator radar.

Aparatul radar de tip AUTOVISION respectă Norma de Metrologie Legală NML 021-05 – aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), care stabilește o eroare maximă tolerată de +/- 4 km/h pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare. Instanța nu a făcut aplicarea acestei marje, care acționează atât pozitiv cât și negativ, deoarece aceasta a fost luată deja în considerare de legiuitor atunci când a stabilit limita de viteză minimă admisă, respectiv limitele de viteză maxime admise. Numai în acest mod se explică de ce regimul de sancționare a vitezei pornește de la palierul 10-20 km/h peste limita de viteză maximă admisă, respectiv cu cel puțin 10 km/h sub limita minimă obligatorie.

În privința celei de a doua fapte, petentul a arătat că nu a avut asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere, învederând însă lipsa unei urmări vătămătoare, care conduce la nerealizarea contravenției.

Fapta de a nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege sunt susceptibile de a produce urmări vătămătoare, aceste acte fiind necesare pentru identificarea conducătorului auto și a dreptului său de a conduce anumite autovehicule. Chiar dacă în mod concret, identificarea petentului și a existenței permisului de conducere se poate face uneori și în alt mod de către agentul constatator, aceasta nu înseamnă că fapta nu produce nicio urmare.

În lipsa unor probe contrare, Judecătoria a dat eficiență faptelor contravenționale constatate direct de polițistul rutier, pentru prima faptă prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea acestor fapte.

Referitor la sancțiunile aplicate, instanța de fond a considerat că agentul constatator a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptelor săvârșite și a aplicat în mod oportun sancțiunea amenzii minime prevăzute de lege, pentru fiecare dintre fapte. Totodată, agentul constatator a aplicat în mod legal sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, care însoțește în mod obligatoriu sancțiunea principală a amenzii, potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul C______ I___ F_____ care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea completării probatoriului cu expertiza auto solicitată.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că, deși a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și cu expertiza auto, instanța de fond nu a făcut vorbire în nici un fel despre această solicitare și a stabilit, fără nici un argument pertinent, că aparatul radar respectă Norma de Metrologie Legală de +/-4% pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare. În opinia apelantului, la stabilirea oricărei viteze de înregistrare, automat se ia în calcul și eroarea maximă tolerată. Apelantul a arătat că, dacă s-ar fi luat în considerare eroarea tolerată, atunci nu s-ar mai fi încadrat fapta în contravenția prevăzută de art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 7 din OUG nr. 195/2002, ci în una mai blândă, pentru care nu mai era prevăzută sancțiunea complementară. Ori, a considerat apelantul că proba cu expertiza ar fi stabilit cu certitudine viteza cu care circula.

Un alt motiv de apel l-a constituit faptul că, în mod greșit, a apreciat instanța de fond că fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 are pericol social. Apelantul a arătat că doar faptele care produc urmări vătămătoare au pericol social și, atâta timp cât agentul constatator a verificat în sistemul intern că deține permis, fapta nu a produs nicio urmare vătămătoare. În plus, a arătat că soția era grav bolnavă și din acest motiv a uitat actele.

Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la considerentele sentinței primei instanțe, poziția părții adverse și probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:

În ședința publică din 11.02.2015, instanța s-a pronunțat pe cererea de expertiză auto, respingând-o ca neutilă cauzei, având în vedere teza probatorie propusă de petent, respectiv precizarea vitezei reale a autoturismului în raport de eroarea impusă de NML 021-05.

Așadar este nereală afirmația apelantului că prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe cererea de expertiză. În același timp, în mod corect a respins prima instanță solicitarea de administrare a probei cu expertiza pentru că, pe de o parte, nici un expert auto nu ar putea să stabilească viteza cu care a circulat petentul în data de 12.05.2014, lipsindu-i orice parametru în funcție de care să facă calculul vitezei, iar pe de altă parte, eventuala aplicare a marjei de +/-4% se poate face printr-un simplu calcul matematic.

În mod corect a refuzat prima instanță să aplice vitezei înregistrate de aparatul radar marja de +/-4% . La aprecierea caracterului contravențional al faptei trebuie avută în vedere viteza înregistrată de aparatul radar și nu viteza înregistrată de aparatul radar la care să se aplice marja de eroare pe care o poate avea aparatul radar. Aceasta întrucât contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e se referă la „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, depășire constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Așadar, marja de eroare nu trebuie avută în vedere la constatarea depășirii vitezei.

În cazul în care aparatul radar nu s-ar fi încadrat în cerințele metrologice și tehnice stabilite prin OG 20/1992 și Norma de metrologie Legala nr. 021-05 atestate prin buletinul de verificare metrologic, Institutul de Metrologie prin Biroul Român de Metrologie Legală nu ar fi aprobat folosirea acestuia pe teritoriul României.

Atât timp cât unui aparat cinemometru i s-a demonstrat prin verificări tehnice universal valabile ale legilor fizicii conformitatea, iar aceasta se încadrează în cerințele tehnice obligatorii pentru a fi omologat și a fi declarat admis, cererea petentului de a se interpreta faptul că aparatul de înregistrare și măsurare a vitezei poate avea o marjă de eroare în favoarea sa este inadmisibilă, normele privind marja de eroare admisă fiind norme tehnice.

Conform interpretării prevederilor Ordinului 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație autovehiculelor (cinemometre)", dacă un aparat se încadrează în toleranțele prevăzute în acest ordin, aparatul este declarat admis, putând fi folosit.

Pentru aparatele electronice de măsurare a vitezei, s-a stabilit o eroare maximă tolerată în limitele căreia aparatul este apreciat că funcționează corect. În aceste condiții, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea.

Referitor la marja de eroare, Tribunalul reține că aceasta este avută în vedere la verificarea metrologică a aparatului radar, pentru a se aprecia dacă aparatul radar corespunde din punct de vedere tehnic. Cum aparatul radar este verificat din punct de vedere metrologic, rezultă că viteza măsurată de acesta este viteza corectă. Măsurarea efectuată cu aparatul radar, după verificarea metrologică a acestuia este legală și corectă și asupra ei nu se poate interveni, nici de către operatorul radar nici de către instanța de judecată.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006, Tribunalul nu poate reține argumentația apelantului că fapta nu prezintă pericol social pentru că nu a avut urmări vătămătoare. Această argumentație nu ține cont de clasificarea contravențiilor în contravenții de pericol și contravenții de rezultat, făcând abstracție de faptul că o faptă prezintă pericol social chiar dacă nu a produs anumite urmări fizice. În plus, dacă afirmația apelantului ar fi adevărată, nu ar exista nicio justificare pentru incriminarea contravenției ca atare. Pe de altă parte, apelantul nu a dovedit nici faptul că soția sa era grav bolnavă.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 480 c.proc.civ., se va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelantul petent C______ I___ F_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în _________________________, jud. N____, și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat R___ C___, în mun. Piatra N____, _____________. 21, ______________, __________________, împotriva sentinței civile nr. 2038 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _____________________. 57, jud. B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 30.10.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

H________ G___ A____ P_______ M_____-M______ S_____ M____

Red. HG 2.12.2015

Thred. SMG

4 Ex. / 3.12.2015

Jud. fond – M____ R_____ R_____