R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A_________ JUDEȚUL TELEORMAN

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.2767

Ședința publică din 11 august 2015

Instanța compusă din :

Președinte : L____ Brateș

Grefier : C_____ D_________

*******

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 05.03.2015, formulată de petenta Cațan A____, domiciliată în A_________, ____________________________.81, județul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Teleorman – Serviciul Rutier, cu sediul în A_________, ___________________.71-73, județul Teleorman.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns martora F_______ M______, lipsă fiind petenta și intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei prin chitanța _________ nr.xxxxxxx/26.03.2015.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Este audiată sub prestare de jurământ martora F_______ M______ propusă de petentă, declarația acesteia atașându-se la dosar.

Instanța, față de actele și lucrările dosarului, apreciind plângerea contravențională în stare de judecată, o reține spre soluționare.

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petenta Cațan A____-L_______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ Teleorman – Biroul de Poliție Rutieră, anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 05.03.2015, prin care a fost amendată cu 4 puncte amendă în sumă de 390 de lei și 3 puncte de penalizare pentru că la data de 05.03.2015 a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXX pe ______________________ a se asigura că minorul transportat în autoturism poartă centura de siguranță în timpul mersului, contravenție prevăzută de art. 36 al. 1² din OUG 195/2002 si sancționată de art. 108 al. 1 lit b pct 9 din OUG 195/2002.

In motivarea plângerii petenta a arătat că la acea dată, în jurul orei 08.00 și-a lăsat copilul la școală, oprind autoturismul pe _______________________ ce a plecat din dreptul școlii, la următoarea intersecție aflată la aproximativ 300 de metri de școală, a fost oprită de un echipaj de poliție care a sancționat-o pentru că nu s-a asigurat că minorul poartă centură de siguranță. Acest lucru nu putea fi observat de organele de poliție care au aplicat sancțiunea întrucât se aflau la o distanță destul de mare de locul unde oprise autoturismul din care coborâse copilul său.

Plângerea a fost motivată în drept pe disp. OG 2/2001.

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei conform OG 80/2013.

Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare și a solicitat respingerea plangerii ca neîntemeiată întrucât abaterea a fost constatată de un echipaj de poliție aflat în dreptul școlii iar sancțiunea a fost aplicată de un alt echipaj de poliție aflat la următoarea intersecție, pe baza celor comunicate de primul echipaj.

La dosarul cauzei a fost depus răspuns la întâmpinare.

Instanța a încuviințat pentru petentă și intimată proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, precum și proba cu un martor pentru petentă.

La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri în copie xerox: proces-verbal ________ nr. xxxxxxx din 05.03.2015 intocmit de IPJ Teleorman, C.I. petent.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 05.03.2015, petenta a fost amendată cu 4 puncte amendă în sumă de 390 de lei și 3 puncte de penalizare pentru că la data de 05.03.2015 a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXX pe ______________________ a se asigura că minorul transportat în autoturism poartă centura de siguranță în timpul mersului, contraventie prevazuta de art. 36 al. 1² din OUG 195/2002 si sanctionata de art. 108 al. 1 lit b pct 9 din OUG 195/2002..

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la critica petentului privind lipsa martorului-asistent, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Prin urmare rolul martorului asistent este de a asigura conformitatea încheierii procesului-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Cu atât mai mult, intimata a asigurat petentului posibilitatea de a-și formula apărările, depunând la dosarul cauzei toate probele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Reamintind faptul că nerespectarea formalității prevăzută de art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă, virtuală, deci condiționată de existența unei vătămări, instanța constată că, în speță, această vătămare nu a putut fi dovedită, astfel că procesul-verbal apare ca legal întocmit și sub acest aspect.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În cauza de față, a fost audiată și martora F_______ M______ care nu a putut preciza dacă minorul purtase centură de siguranță sau nu și nici nu a observat vreun echipaj de poliție lângă școală. A observat totuși echipajul de poliție aflat la următoarea intersecție. Declarația martorei nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei întrucât nu oferă nicio probă în sensul constatării existenței sau inexistenței săvârșirii abaterii.

D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator, chiar dacă sancțiunea a fost aplicată de un alt agent de poliție, sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu au fost aduse probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea aplicată trebuie să fie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire al acesteia, de împrejurări, de scopul urmărit și urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța constată că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei. Prin fapta săvârșită, deși petenta a pus în pericol siguranța pasagerilor, raportat la circumstanțele cauzei, faptul că se deplasa pe un drum intens circulat la acea oră a zilei și deci nu putea rula cu viteză mare, determină instanța să aprecieze că fapta petentei este un incident izolat. Instanța consideră că raportat la situația de față, aplicarea unei amenzi în cuantum de 390 lei pentru fapta de a nu se asigura că minorul poartă centura de siguranță chiar când a oprit autoturismul în fața școlii este prea mare față de gravitatea faptei și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, astfel încât se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Având în vedere toate cele expuse anterior, instanța va admite în parte prezenta plângere contravenționala și va modifica procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 05.03.2015 în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 390 de lei, cu sancțiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta Cațan A____, domiciliată în A_________, ____________________________.81, județul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Teleorman – Serviciul Rutier, cu sediul în A_________, ___________________.71-73, județul Teleorman.

Modifică procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/05.03.2015, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 390 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertismentului.

Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, stabilite prin procesul-verbal mai sus menționat.

Atrage petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria A_________.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.08.2015.

Președinte, Grefier,

L____ Brateș C_____ D_________

Tehnored.L.B./17.08.2015 – 4 ex.

Comunicat în copie părților, un nr. de 2 ex., la data de 18.08.2015, Grefier,