Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1426/2015

Ședința publică de la 05 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M______ C______

Judecător G_______ N_______

Judecător M______ E__

Grefier M____ P______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CESTRIN și pe intimat ___________________________ SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este primul termen de judecata, recurs scutit de taxa timbru, s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, dupa care:

Tribunalul ia act ca s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, ca nu s-au solicitat probe noi prin cererea de recurs si, fata de actele si lucrarile dosarului retine cauza spre solutionare

INSTANȚA

Asupra cauzei de față :

Prin sentinta civila 909/28.01.2014 Judecatoria Cornetu a admis plangerea contraventionala formulata si a anulat procesul verbal atacat, cu consecinta exonerarii petentului de executarea sanctiunilor contraventionale aplicate prin acesta

A retinut in esenta instanta de fond ca la data de 14.11.2012, data constatarii contraventiei, petenta nu mai era utilizatorul vehiculului in cauza, acesta fiind predat catre proprietarul BCR Leasing la 6.06.2012, astfel cum rezulta din dovada de la fila 5 dosar.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. solicitand modificarea sentintei civile recurate ins ensul respingerii plagerii

În fapt a arătat că instanța de fond a admis plângerea formulată și a anulat Procesul Verbal de constatare a contravenției contestat exonerand in acest mod petentul de la plata amenzii.

A solicitat să se constate că instanta de fond a interpretat art.9 alin.3 din 00 15/2002 in mod eronat, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentei este prescrisa, considerand ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Art. 9 alin.3 paragraful ultim prevede "Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale pentru incalcarea prevederilor art.8 alin. 1 ". Astfel, termenul de 30 de zile, prevazut in art.9 alin.3 din 00 15/2002, asa cum a fost modificat prin Legea 144/2012, este un termen prohibitiv, in sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis al incheierii altor procese verbale de constatare a contraventiei pentru fapta de a circula fara a detine rovinieta, si nu un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale.

Aplicarea sanctiunii contraventionale se prescrie _________________ 6 luni de la data savarsirii faptei, asa cum prevede art.13 alin. 1 din 00 2/2001.

Procesul verbal de constatare a contraventiei contestat a fost comunicat contravenientului in termenul legal de 30 de zile, la un interval mai mic de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii, respectand dispozitiile art.14 alin. 1 din 00 2/2001, care prevede ca " executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii."

Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legii nr. xxxxxxxx pentru modificarea OG xxxxxxx privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei sa nu se pot incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile, si in nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionle mai scurt decat termenul general de 6 luni.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administratiei și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere 1, și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.

Autovehiculul intimatei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu rovigniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovignieta.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod procedura civilă, O.G. 15/2002, O.G.2/2001.

Analizând Sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:

Prin sentinta civila recurata Judecatoria Cornetu a admis plangerea contraventionala formulata, retinand ca la data constatarii contraventiei petenta nu mai era utilizatorul vehiculului cu numar de inmatriculare XXXXXXXX astfel incat nu mai poate constitui subiect activ al contraventiei prevazute de art. 8 alin 1 din OG 15/2002

Analizand procesul verbal contestat si sub aspectul legalitatii, tribunalul retine ca potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul – verbal de constatare a contravenției.

Prin articolul unic din Ordonanța Guvernului nr. 17/2010, aprobată prin Legea nr. 279/2013, termenul a fost prorogat până la data de 1 octombrie 2010.

În situația acestor contravenții, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, procesul – verbal de constatare se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul – verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese – verbale de constatare a aceleiași contravenții.

Art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată conține o normă de trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală și în privința contravențiilor prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată.

Excepțiile de la aplicarea procedurii contravenționale de drept comun sunt indicate expres și limitativ în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 modificată și completată și constau, pe de o parte, în posibilitatea încheierii procesului – verbal de constatare a contravențiilor în condiții derogatorii de la art. 19 din Ordonanța nr. 2/2001 referitoare la semnarea procesului verbal de contraveninent și prezența unui martor, atunci când procesul – verbal se încheie în lipsa contravenientului și pe de altă parte, în stabilirea unei competențe teritoriale speciale a instanței care soluționează plângerea contravențională [art. 10¹ din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, derogator de la art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, modificată și completată].

Sub toate celelalte aspecte care nu au primit o soluție legislativă specială prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor rămân pe deplin aplicabile.

În practica administrativă a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., procesele – verbale de constatare a contravențiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 s-a efectuat în condițiile art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobate prin Ordinul nr. 769 din 1 octombrie 2010 al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei (SIEGMCR).

Aceste procese verbale, communicate persoanelor sancționate contravențional potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciuliul sau sediul acestora nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, ci mențiunea că documentele au fost generate și semnate electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și Hotărârii de Guvern nr. 1259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Tribunalul apreciaza că aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1259/2001 este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Astfel, fără a exclude de plano utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor de drept public, atunci când această posibilitate este permisă printr-o dispoziție expresă a legii, pentru a asigura compatibilitatea cu modalitatea în care actul este cunoscut de către destinatarul său, prin raportare la suportul de transmitere a informației, se observă că, în procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 (lege specială), care se completează sub aspectele nereglementate expres și distinct cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 (dreptul comun în materie contravențională), de lege lata, o atare posibilitate nu există.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispoziții aplicabile, cu titlu de normă generală, în lipsa unor norme speciale, derogatorii în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, procesul – verbal de constatare și sancționarea a contravenției, încheiat de agentul constatator în lipsa persoanei sancționate, precum și înștiințarea de plată se comunică acesteia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.

Această modalitate de comunicare prin care conținutul informațional al actului emis ajunge la cunoștința destinatarului său presupune eo ipso utilizarea formei scrise clasice, pe suportul de hârtie.

În plus, sfera de aplicare a semnăturii electronice, indiferent de forma acesteia, simplă sau extinsă, rezultă cu evidență dintr-o interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 4 pct. 1 – 4, art. 5, art. 7 din Legea nr. 455/2001, republicată.

Astfel, art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, republicată, definește înscrisul în formă elctronică ca fiind o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Totodată, pe baza definiției legale conținute de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, republicată, literatura de specialitate a decelat elementele definitorii ale actului juridic în formă electronică, pe baza cărora acestea sunt distinse de forma scrisă, clasică, pe suport de hârtie, printre aceste elemente fiind indicat modul diferit, de acces, la manifestarea de voință.

Astfel, s-a arătat că: Având o formă de exprimare specifică - electronica - atunci și modul de acces la această manifestare de voință este diferit: în timp ce înscrisurile clasice sunt citite de oameni în mod direct, înscrisurile electronice sunt „citite” prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar>

Totodată, s-a observat că definiția legală a înscrisului electronic nu distinge între mijloacele tehnice care permit citirea înscrisului în formă electronică și că acesta poate fi, deopotrivă conținut, de unitățile de stocare a memoriei din calculatoarele personale ori telefoanele mobile, putând fi astfel de înscrisuri documentele electronice în format doc, pdf, txt, jpg, etc., mesajele email, mesajele sms, mesajele instantanee.

Prin urmare, pentru că un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001, republicată trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.

Această specificitate distinge înscrisul electronic, de înscrisurile „clasice”, pe suport de hârtie.

În caz contrar, atunci când manifestarea de voință a emitentului actului este expediată și ajunge la destinatarul său pe suport de hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, republicată, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că, logic și juridic semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie.

În aceste condiții, actul original ce cuprinde ori căruia i s-a atașat semnătura electronică a autorului său este stocat pe un suport informatic și beneficiază de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care se referă doar la „existența unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar în favoarea terților, nu împotriva lor.

Înscrisul comunicat celeilalte părți pe suport de hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, are doar valoarea unei copii a înscrisului electronic original.

Aplicând aceste considerații de principiu în privința proceselor – verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, acte administrative unilaterale care, în principiu, se bucură de prezumția de autenticitate, se observă că, în soluționarea problemei de drept generată de practica administrativă prezentată în precedent se justifică, pentru acest punct al analizei, următoarele concluzii:

a) Procesul – verbal întocmit în format electronic, având atașată/asociată o semnătură electronică extinsă care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Însă, această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie atașată actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.

b) Procesului – verbal imprimat pe suport de hârtie, comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă.

Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

Acest act nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, în mod normal, însoțește actele administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă impuse în acest scop.

Cel de-al doilea aspect de analiză vizează aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, modificată și completată, potrivit cărora lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, iar nulitatea se constată din oficiu.

Textul consacră un caz de nulitate absolută a procesului – verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial care, astfel cum s-a aratat în precedent, vizează autenticitatea actului administrativ.

Sancțiunea nulității intervine, în această situație pentru lipsa unui element esențial al actului constatator, indiferent de existența sau nu a unei vătămări.

Inserarea în cuprinsul procesului – verbal transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a mențiunii că procesul – verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității absolute care intervine în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, întrucât, de principiu aceste nulități nu pot fi acoperite.

Pe de altă parte o atare mențiune nu are nici semnificația juridică a înlăturării prezumției de vătămare a petentului instituită de legea contravențională în cazul nulităților exprese, întrucât, în cazul nulităților absolute exprese o atare probă nu poate fi făcuta

Tribunalul apreciaza că nu poate fi reținut argumentul de interpretare potrivit căruia art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate, semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât potrivit principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.

În primul rând, argumentul de interpretare extensivă a legii contravenționale (lex dixit minus quam voluit) nu poate funcționa în plenitudinea sa în fața principiului legalității care impune o interpretare strictă a acestei legi, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.

În al doilea rând, astfel cum s-a aratat, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, republicată, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul – verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport de hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă analizată și în privința proceselor – verbale încheiate în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6). Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.

Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport de hârtie și, în plus aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.

În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport de hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (In solemnibus forma dat esse rei).

Nu in ultimul rand tribunalul retine ca in acelasi sens sunt si dispozitiile Deciziei 16/16 februarie 2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii

Asa stand lucrurile, observand ca procesul verbal contestat nu este semnat, lipsa semnaturii atragand, potrivit art. 19 din OG 2/2001 nulitatea acestuia, tribunalul urmeaza ca, pentru considerentele mai sus invocate si care inlocuiesc motivarea instantei de fond sa respinga recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul privind pe recurent C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CESTRIN și pe intimat ___________________________ SA ca nefondat

Irevocabila

Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015

Președinte, A___ M______ C______	Judecător, G_______ N_______	Judecător, M______ E__
	Grefier, M____ P______

A.C. 07 Octombrie 2015