ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

SECȚIA CIVILĂ

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 44/2016

Ședința publică din 14 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ș_____ D____ M______ - judecător

GREFIER: I______ T______-I____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul ________________________ în contradictoriu cu intimatul C_____ – C______ DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 10 indice 1 din OUG 15/2002.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, declară încheiată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.2015 sub numărul XXXXXXXXXXXXX, ca urmare a declinării competenței din partea Judecătoriei S____, petentul ______________________.R.L, în contradictoriu cu intimatul C_____-C______ DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, s-a plâns împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat in data de 06.07.2015 de Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA - C______ de studii tehnice rutiere si informatica – CESTRIN, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea în fapt, petenta a arătat, în esență, că în data de 13.01.2015, S.C. P_______ L_______ S.R.L. nu a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea S____, jud. A___, DN 1 Km 370+200m. În aceste condiții, apreciază ca societatea nu este utilizator al rețelei de drumuri naționale din România.

Sub aspectul legalității, a menționat că procesul verbal de contravenție atacat, este lovit de nulitate absolută, iar pe de altă parte, este întocmit cu depășirea termenului de prescripție pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, așa cum prevede art. 13 al. 4 din OG 2/2001, coroborat cu art. 9 al. 3 din OG 15/2002.

În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG nr.15/2002 și OG nr.2/2001.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată, iar în subsidiar și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal, arătând că, la data de la data de 13.01.2015, pe DN1 Km 370+200m, pe raza localității S____, jud. A___, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând ______________________.R.L, cu sediul în A___, ________________, ____________________. 2, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 06.07.2015, a fost întocmit Procesul Verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S A. prin subunitatea acesteia C______ de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.

În drept, și-a întemeiat prezenta în baza dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.l nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

În dovedirea apărărilor sale, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate, respectiv: proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR; autorizația de control a agentului constatator.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________, nr.xxxxxxx/6.07.2015, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în data de 13.01.2015, ora 17,50 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 1 km 370+200, fără a deține rovinietă valabilă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la lipsa semnăturii martorului, instanța reține că procesul verbal este valabil întocmit de această manieră, față de prevederile speciale ale art.9 alin.(5) din OG nr.2/2001: “Procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit conform alin. (4) se încheie în lipsa contravenientului”, ce nu impune condiții suplimentare de valabilitate, fiind vorba despre o normă derogatorie de la dreptul comun reprezentat de art.17-19 din OG nr.2/2001.

În ceea ce privește aplicarea sancțiunii și comunicarea procesului verbal, instanța reține că sunt respectate atât prevederile art.13 din OG nr.2/2001 privind aplicarea sancțiunii în termen de 6 luni de la data comiterii faptei, cât și cele ale art.14 din OG nr.2/2001 privind comunicarea procesului verbal în termen de 2 luni de la întocmire.

Temeiurile legale indicate de petentă privind prescripția executării și aplicării sancțiunii sunt abrogate și nu se aplică cauzei, criticile privind prescripția aplicării și executării sancțiunii fiind astfel nefondate.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare la data săvârșirii contravenției ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 7 alin. 1 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că petenta nu a probat împrejurarea că la data săvârșirii faptei deținea rovinietă valabilă, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acesteia. De altfel, din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto (fila 23 din dosar), rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe drumurile publice la data de 13.01.2015, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 1 km 370+200 m S____, județul A___. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petentă, care ar ajunge astfel ca autovehiculul său să circule fără a avea achitat tariful de utilizare a drumurilor, și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.

În aceste condiții, instanța apreciază că pentru corectarea conduitei petentei este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Față de considerentele mai sus expuse, urmează ca instanța să respingă ca neîntemeiată plângerea.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge plângerea formulată de petenta ________________________, cu sediul în S______ V____, nr.5, De 817, jud. Hunedoara, CUI xxxxxxxx, JXXXXXXXXXXX și cu sediul procesual ales în S____, _____________________.65, jud. A___, la sediul Cabinet de avocat G______ A_____, în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, C______ de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, cu sediul în București, ____________________, sector 6, înregistrată la ORC sub nr.JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________, nr.xxxxxxx/6.07.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2016.

Președinte, Grefier

Ș_____ D____-M______ I______ T______-I____

Red.SDM/ITI

4 ex./24.01.2016