Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX – anulare proces verbal de contravenție -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA nr. 1162

Ședința publică din 02.09.2015.

Instanța constituită din:

Președinte C_______ P_____

Judecător C_______ - D______ D_____

Grefier A_____ R_____

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul B____ D”A______ - cu domiciliul ales în _______________________.10, __________, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 613 din 04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava – cu sediul în _______________.9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat V_______ R_____ pentru apelant și pentru intimat a răspuns c.j. M_____ R____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Părțile prezente depun la dosar delegații de reprezentare. Întrebate fiind arată ăc nu mai au alte cereri de probe.

Constatând cercetarea judecătorească finalizată în baza art. 244 NCPC și potrivit art. 392 din NCPC, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța trece la dezbaterea fondului și acordă cuvântul în dezbateri pe apelul de față.

Apărătorul legal al apelantului avocat V_______ R_____ solicită admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât nu s-a intrat în judecarea fondului. Cu privire la excepția tardivității arată că aceasta nu este dată , și că în mod eronat instanța nu a observat că plângerea care face obiectul dosarului XXXXXXXXXXXXXX a fost introdusă în termen legal, conform disp. art. 2539 NCC în condițiile în care dreptul material la acțiune nu a fost prescris, apelantul putând introduce o nouă cerere de judecată în condițiile în care plângerea formulată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost anulată pentru motive formale. Precizează totodată că la data de 08.01.2014 a fost înregistrat dosarul nr. XXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei Suceava; plângere contravențională împotriva p.v. de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxx/23.12.2013; dosar anulat, s-a formulat cerere de reexaminare respinsă; apoi o nouă cerere în termenul legal de 6 luni.

Consilier juridic M_____ R____ pentru intimata I P J Suceava pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat conform motivelor redactate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei cu precizarea că cea de a doua cerere a apelantului a fost formulată la data de 01.09.2014 după termenul legal de 15 zile.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 01.09.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul B____ D′A______ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.12.2013 de către intimatul IPJ Suceava.

În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că la data de 23.12.2013 pe DN 17, din direcția Suceava spre Ilișești, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX și a fost sancționat contravențional pentru efectuarea depășirii autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona indicatorului „depășire interzisă”, cu amendă în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile. Petentul a precizat că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție , deși a luat cunoștință de el prin semnare, făcând obiecțiuni în acest sens.

Petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic, întrucât nu există probe care să confirme acuzațiile aduse. A mai invocat prevederile art. 6 din CEDO, precizând că organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.

La data de 22.10.2014 intimatul a formulat întâmpinare , prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție și a sancțiunii aplicate.

În motivare, a arătat că la data de 23.12.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX din direcția Suceava către Ilișești pe DN 17, în localitatea Stroiești a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, încălcând marcajul longitudinal simplu continuu ce desparte sensurile de mers nerespectând indicatorul „depășirea interzisă”. A mai arătat că susținerile petentului nu sunt întemeiate, iar agentul de poliție a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție pentru încălcarea dispozițiilor art.100 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002 și totodată i s-a adus la cunoștință că are dreptul să formuleze plângere împotriva acestuia. Petentul a recunoscut fapta comisă și a semnat procesul-verbal de contravenție, fără a dori să facă alte mențiuni.

La termenul din data de 04.02.2015 instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția tardivității formulării plângerii, invocată din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 613/04.02.2015 dată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Suceava s-a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu și s-a respins plângerea contravențională a petentului ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.12.2013 de intimatul IPJ Suceava, s-a reținut în sarcina petentului B____ D’A______ săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h și i H.G. nr. 1391/2006, pentru care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de contravenție și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Mai mult decât atât, instanța a reținut că în cuprinsul procesului-verbal sunt cuprinse expres aceste dispoziții, cu mențiunea că plângerea se va depune la Judecătoria Suceava..

Instanța de fond a tras concluzia că petentul a fost de față la încheierea procesului-verbal și a primit un exemplar al acestuia.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că termenul de 15 zile a început să curgă de la data înmânării procesului-verbal, 23.12.2013 și s-a împlinit la data de 08.01.2014.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel petentul B____ D” A______ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că în mod eronat instanța nu a observat că plângerea care face obiectul dosarului nr. XXXXXXXXX/xxxxx a fost introdusă în termenul legal, conform dispozițiilor art. 2539 NCC, în condițiile în care dreptul material la acțiune nu a fost prescris, apelantul putând introduce o nouă cerere de chemare în judecată în condițiile în care plângerea formulată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost anulată pentru motive formale.

Este real că art.31 alin.1 OG nr. 2/2001 prevede că împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia; numai că în speță acest termen a fost respectat.

Se arată că la data de 08.01.2014 a fost înregistrat la Judecătoria Suceava dosarul nr. XXXXXXXXXXXX având ca obiect „ plângere contravențională” împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/23.12.2013. Se precizează că la data de 24.03.2014 a fost înregistrat la Judecătoria Suceava dosarul nr. XXXXXXXXXXXX/a1 având ca obiect „ reexaminare”. Nu în ultimul rând dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect „ plângere contravențională” a fost înregistrat la Judecătoria Suceava la data de 01.09.2014 ( a doua plângere contravențională).

Sub un al doilea aspect, fiind vorba de o excepție relativă de procedură, care afectează drepturile părții interesate, aceasta trebuie invocată până la primul termen de judecată 21.01.2015, conform art. 245-248 NCPC, în condițiile în care nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, iar instanța a manifestat exces de zel la al doilea termen de judecată din 04.02.2015. Așadar, excepțiile relative vor putea fi invocate prin întâmpinare de către pârât, dacă încălcarea normelor legale preexistă momentului depunerii sale, sau dacă încălcarea normei legale relative a intervenit în cursul procesului, de oricare parte interesată la primul termen de judecată după săvârșirea neregularității procedurale și înainte de a se pune concluzii în fond, sub sancțiunea decăderii.

Se mai susține în cererea de apel că instanța a invocat la al doilea termen de judecată excepția tardivității , sens în care a soluționat prin admiterea excepției, fără ca pârâta să invoce tardivitatea formulării plângerii prin întimpinare, ori la primul termen de judecată.

Pe fondul cauzei se reiterează apărările expuse la instanța de fond.

Astfel, se solicită a se admite apelul.

Intimatul I P J Suceava a formulat și depus la dosar întâmpinare la cererea de apel prin care s-a solicitat a se respinge apelul , sentința atacată este legală și temeinică, instanța în mod corect a reținut faptul că plângerea este tardiv formulată, întrucât aceasta a fost înregistrată la instanță la 08.01.2014 depășind termenul de 15 zile prev. de OG nr. 2/2001 pentru formularea plângerii contravenționale.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul constată următoarele:

Petentul a fost sancționat contravențional cu amenda și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h și i H.G. nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina acestuia că în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX în localitatea Stroiești, a efectuat o manevră de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX încălcând marcajul longitudinal simplu continuu.

Deși nu a fost încadrată și în drept, critica apelantului vizează pronunțarea sentinței cu greșita aplicare a dispozițiilor 34 alin. 1 rap. la art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și a disp. art. 185 alin. 1 C. proc. civ.

Critica este neîntemeiată, în cauză se reținânu-se că plângerea a fost depusă la data de 1.09.2014 după împlinirea termenului imperativ stabilit prin art. 31 alin. 1 C. proc. civ. de 15 zile de la comunicarea/luarea la cunoștință de conținutul actului constatator, 28.12.2013, sancțiunea aplicabilă fiind decăderea din dreptul de a formula plângerea peste acest termen, cu consecința nulității actului de procedură făcut peste termen, așadar cu consecința nulității plângerii.

Tribunalul arată că prevederile art. 2548 alin. 3 C. civ. și ale art. 2539 alin. 2 C. civ. nu sunt incidente instituției juridice a sancțiunii decăderii în materia procesual civilă.

Astfel, instituția juridică a decăderii din dreptul procesual civil, sancțiune reglementată prin disp. art. 185 C. proc. civ., este aplicabilă plângerii contravenționale depuse cu nerespectarea termenului procedural imperativ legal instituit prin disp. art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, pentru acest tip de cauze neputându-se aplica dispozițiile ce reglementează instituția juridică de drept civil a decăderii, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 47 din OG nr. 2/2001, dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz, iar nu cu dispozițiile Codului civil.

Este adevărat că terminologia folosită de Codul civil este identică celei din Codul de procedură civilă, dar aceasta nu poate conduce la confuzii de acest tip, cât timp între cele două instituții există deosebiri de natură juridică și de regim legal.

Astfel, sancțiunea civilă a decăderii, definită expres în cuprinsul art. 2545 C. civ., pentru neexercitarea dreptului subiectiv civil, constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul prevăzut de lege (pierderea dreptului subiectiv civil).

Sancțiunea decăderii specifică dreptului procesual civil intervine în cazul neexercitării dreptului procesual cu respectarea termenelor procedurale imperative, fiind aplicată părții din procesul civil pentru nerespectarea termenului procedural imperativ legal, fără însă a conduce la stingerea dreptului subiectiv civil ce se urmărea a fi ocrotit prin intermediul actului procesual tardiv.

În cauză, apelantul a exercitat dreptul procesual de a formula plângerea de față, care reprezintă o cale de atac specifică contestării în justiție a procesului-verbal de contravenție.

Așadar, demersul său nu are ca obiect o acțiune clasică ce să vizeze prin intermediul său ocrotirea unui drept subiectiv civil, pentru a fi analizată introducerea acțiunii în cadrul unui termen de prescripție (cu incidența art. 2539 alin. 2 ipoteza a II-a C. civ.).

De asemenea, nici nu se poate susține că exercitarea în justiție a „acțiunii” (în speță, a căii de atac a plângerii) ar fi determinată de „realizarea unui drept subiectiv civil” pentru a fi în ipoteza art. 2548 alin. 3 C. civ. („când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acțiuni în justiție”), dreptul contravenientului de a contesta legalitatea și temeinica procesului-verbal ținând de componenta procesuală a acuzației în materie penală adusă prin actul administrativ cu caracter individual, iar nu de ocrotirea unui drept subiect civil, cu precizarea că în cadrul acestor litigii este dedus judecății un raport de drept administrativ născut din violarea unei norme contravenționale, săvârșirea faptei dând naștere dreptului de a sancționa fapta comisă și obligației autorului de a răspunde pentru aceasta, petentul fiind subiectul pasiv al raportului de drept administrativ, așadar titularul obligației de a răspunde, iar nu al unui drept subiectiv civil.

Formularea plângerii înregistrate pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXX, anterior introdusă, și anulată în condițiile art. 200 alin. 3 C. proc. civ., nu poate avea consecințele arătate de apelant constând în efectul de întrerupere a cursului termenului procedural, cât timp, așa cum s-a arătat mai sus, sunt direct aplicabile prevederile art. 185 alin. 1 C. proc. civ., iar nu prevederile art. 2548 alin. 3 C. civ., termenele procesuale neputând fi suspendate sau întrerupte decât în cazurile special reglementate de legiuitor prin dispozițiile procesuale (ex. art. 184 alin. 3 alin. 4, art. 469 alin. 1, alin. 4, art. 417, art. 418 C. proc. civ.), iar nu ale Codului civil.

Cât privește fondul plângerii contravenționale, tribunalul nu va proceda la analizarea acestuia dată fiind incidența dispozițiilor art.31 al.1 din OG 2/2001, motiv pentru care apreciind că sentința primei instanțe este legală și temeinică, urmând ca în baza art.480 C.p.c. să respingă apelul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge apelul ca nefondat formulat de apelantul B____ D”A______ - cu domiciliul ales în _______________________.10, __________, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 613 din 04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava – cu sediul în _______________.9, județul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2015.

PreședinteJudecător Grefier

C_______ P_____ C_______ - D______ D_____ A_____ R_____

Jud.fond N___ G.

Red.P.C.

Tehnored. R. A.

2 ex/ 05.01.2016