DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1377 R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.09.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR: D______ I___

JUDECĂTOR: M_____ E_____

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.8627/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul P___ D______ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

T R I B U N A L U L

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 05.02.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul P___ D______ a solicitat în contradictoriu cu intimata CNADNR anularea procesului-verbal _________ nr. xxxxxxx/2012.

În fapt s-a arătat că actul contestat este lovit de nulitate pentru aceea că petentul nu are calitatea de făptuitor, după cum reiese din înscrisurile anexate.

În drept se invocă OG nr. 2/2001.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia tardivitatii plangerii, exceptie respinsa ca neintemeiata la termenul din data de 17.12.2013.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/2012 petentul a fost sancționat pentru aceea că a circulat fără a deține rovinietă valabilă in data de 29.07.2012. Fapta este prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată conform alin. 2. În concret s-a stabilit sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei.

Instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de contestator, respectiv lipsa calității de făptuitor, acesta este întemeiat.

Astfel, art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 arată că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Reiese că subiect activ nu poate fi decât persoana care folosește autovehiculul.

În speță, din contractul de vanzare-cumparare depus la dosar si incheiat la 12.07.2010, decurge că autovehiculul care a circulat fără rovinietă era folosit la momentul săvârșirii faptei de către o altă persoană, iar nu de către petent.

Pentru aceste motive plângerea a fost admisă, și procesul-verbal contestat.

Împotriva sentinței civile nr. 8627/20.12.2013, a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile apelate în sensul menținerii sancțiunii amenzii.

În motivare recurenta-intimată a susținut că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției, iar înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, formalitățile prevăzute de disp. OG nr. 15/2002 sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Mai mult, dacă în urma contractului de vânzare cumpărare noul proprietar nu face demersurile dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.

Recurenta-intimată a arătat faptul că nu se poate reține culpa procesuală a CNADNR SA-CESTRIN deoarece autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există rovinietă înregistrată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art. 304 pct. 8, art. 312 alin 3 Cod proc. civ.

Deși legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:

Intimatul a fost sancționat contravențional potrivit art. 8 alin. 1, 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.

Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul O.G. nr. 15/2002, la art. 1 unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.

Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 769/01.10.2010).

Din aspectele reliefate mai sus, precum și din înscrisurile depuse la dosar reiese că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.

Referitor la împrejurarea înstrăinării de către petent a autovehiculului, tribunalul urmează a o înlătura reținând că nu îi este opozabil recurentei C.N.A.D.N.R. contractul de vânzare-cumpărare, aceasta neavând obligația de a solicita petentului informații cu privire la persoana utilizatorului autoturismului surprins în trafic fără rovinietă. În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, intimatul-petent apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.

Deși obligația de a efectua formalitățile de transcriere a autoturismului pe numele cumpărătorului este o obligație ce incumbă acestuia din urmă, tribunalul reține că intimatului petent îi revine și acestuia obligația de a da dovadă de diligență în sensul de a solicita, prin mijloace legale, obligarea cumpărătorului de a respecta dispozițiile legale. Petentului nu îi este îngăduit să se apere în sensul că odată ce a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului nu îi mai revine niciun fel de obligație, întrucât opozabilitatea față de terți a acestui transfer al dreptului de proprietate se realizează prin intermediul operării mențiunilor corespunzătoare în evidențele organelor de poliție.

Or, atâta vreme cât petentul nu s-a asigurat de efectuarea formalităților de transcriere a dreptului de proprietate asupra autoturismului de către cumpărător, acesta continuă să fie evidențiat atât în cartea de identitate a autovehiculului, cât și în baza de date a organelor de poliție în calitate de proprietar. A-i cere recurentei să facă demersuri suplimentare pentru a identifica actualul proprietar al autoturismului, în condițiile în care în evidențele oficiale ale statului continuă să figureze în această calitate petentul ar însemna o sarcină mult prea împovărătoare și nejustificată pentru aceasta.

Pentru evitarea unei asemenea situații în care se află petentul, acesta avea la îndemână mai multe remedii procesuale pentru obligarea cumpărătorului să efectueze formalitățile legale presupuse de transcrierea dreptului de proprietate pe numele său.

De asemenea, petentul va avea posibilitatea de a se regresa împotriva cumpărătorului pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii de către acesta a obligațiilor ce-i reveneau ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigu.

Cu toate acestea, tribunalul reține că potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, înscrisul sub formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu înscrisul sub semnătură privată. Art. 4 din Legea nr. 455/2001, republicată, stipulează că, în înțelesul prezentei legi: datele în forma electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice, iar înscrisul în forma electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Din aceste dispoziții legale rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

În aceste condiții, rezultă că înscrisul comunicat de agentul constatator intitulat proces-verbal de contravenție nu constituie un proces-verbal de contravenție, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat un proces-verbal de contravenție în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul-verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție sub sancțiunea nulității.

În același timp, din întreaga economie a Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege. Aceleași dispoziții legale conduc la concluzia că procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001, republicată, fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor de autoritate.

Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, a prevăzut posibilitatea constatărilor contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice (în format electronic). Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private (cheia privată fiind pe un stick usb-etoken) și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat cu un asemenea dispozitiv astfel încât să poată citi semnătura. Or, destinatarul este contravenientul căruia i se comunică procesul-verbal în forma clasică, prin intermediul serviciilor poștale, iar nu electronic.

Totodată, trebuie avut în vedere că intimatei petente i-a fost comunicat un înscris intitulat proces-verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale mai sus relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres, posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic. În aceste condiții, tribunalul apreciază că în speță procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 fiind lovit de nulitate absoluta.

În plus, tribunalul reține că, prin Decizia R.I.L. nr. 6/16.02.2015 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că: „ În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2011 privind modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct.1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art.8 al.(1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 al.(1) lit.a), alin.(2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Prin urmare, decizia menționată, produce efecte obligatorii la data publicării în Monitorul Oficial, astfel încât tribunalul urmează a-i acorda eficiență practică în cauză.

Pentru aceste motive, care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 312 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.8627/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul P___ D______ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.09.2015

Președinte Judecător Judecător

E______ M_____ O_____ D______ I___ M_____ E_____

Grefier

L_______ I___

Pentru grefier plecat din instanță

semnează grefierul- șef al Secției Civile

Concept red. gref. L.I.

Red. Jud: DI./2 exemplare/15.12.2015

Jud.fond :C____ A_____ C_______ - Jud. /Cornetu