Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 695

Ședința publică din 11 mai 2015

Instanța constituită din:

Președinte : B____ C_________

Judecător: B_____ I___ D___

Grefier : H____ A___ O___

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava împotriva sentinței civile nr. 1610 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 1610 din 08.04.2014 intimat fiind petentul A______ V_____.

Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11.05.2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1610 din 08.04.2014 pronunțată în dosar nr. 1610 din 08.04.2014, Judecătoria Suceava a admis în parte plângerea formulată de petentul A______ V_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava și intervenientul B_________ L________.

A dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 09.08.2013 întocmit de către intimată, cu sancțiunea avertismentului.

A atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și că această hotărâre poate fi luată în considerare pentru caracterizarea periculozității sociale a acesteia, generând aplicarea unei sancțiuni mai severe în cazul săvârșirii unei noi fapte contravenționale.

A înlăturat măsura complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 09.08.2013.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 09.08.2013, petentul A______ V_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 480 de lei pentru contravenția prevăzută de art. 119, alin. 1 lit. b) din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3, lit.a) din OUG nr. 195/2002, pentru că la data de 09.08.2013, ora 11:50, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ___________________________ Suceava spre Ipotești, la schimbarea direcției de mers la stânga spre _____________________ acroșat de către autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de B_________ L________.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință petentului că are dreptul să formuleze obiecțiuni, instanța a constatat că această situație nu i-a provocat petentului nicio vătămare de natură a atrage nulitatea procesului verbal. Aceasta cu atât mai mult cu cât petentul a formulat aceste obiecțiuni prin plângerea adresată instanței de judecată.

Potrivit art. 119 alin.1 lit. b) din HG 1391/2006, conducătorul de vehicul care urmează să fie depășit este obligat să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile sau a benzii pe care se deplasează.

Conform art. 100 alin. 3 lit. a) din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

Art. 54 din OUG 195/2002 dispune următoarele: (1) conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. (2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.

Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

Art. 98 alin.4 lit. c) din OUG 195/2002, prevăd că sancțiunile din clasa a III-a sunt de la 6 la 8 puncte-amendă.

Instanța a reținut că art. 54 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 101 alin.3 lit. a) din OUG nr. 195/2002 este temeiul de drept incident în speță, iar nu art. 119 alin.1 lit. b) din HG 1391/2006 coroborat cu art. 100 alin. 3 lit. a) din OUG nr.195/2002, cum eronat s-a reținut în procesul-verbal.

Încadrarea juridică a faptei descrise în procesul-verbal nu este prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal și nici nu este prevăzută o sancțiune expresă pentru indicarea greșită a acesteia. Pentru a stabili dacă această inexactitate este de natură să atragă anularea procesului-verbal, instanța va analiza, în condițiile art. 175 C.pr.civ. – aplicabil potrivit art. 2 din același cod și al art. 47 din OG nr. 2/2001) – dacă petentului i s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În cauză, această vătămare este inexistentă, întrucât descrierea situației de fapt este completă și permite încadrarea corectă în drept a faptei săvârșite, iar amenda aplicată reprezintă minimul sancțiunii prevăzute de art. 101 alin.3 lit. a) din OUG nr. 195/2002, aplicabil în speță.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că petentul s-a aflat la momentul încheierii procesului verbal contestat, iar din procesul-verbal atacat rezultă că petentul, la data de 09.08.2013, ora 11:50, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ___________________________ Suceava spre Ipotești, la schimbarea direcției de mers la stânga spre _____________________ acroșat de către autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de B_________ L________.

Petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă faptul că petentul a efectuat manevra de viraj la stânga, fiind acroșat de autoturismul condus de intervenient, care se afla în depășire, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu.

Astfel, având în vedere faptul că autoturismul condus de intervenient se afla în depășire, chiar și pe linie continuă, instanța a constatat că petentul avea obligația legală, prevăzută de art. 54 din OUG nr. 195/2002, de a se asigura, astfel încât manevra de virare să fie efectuată în condiții de siguranță, obligație pe care petentul nu a respectat-o.

Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată în sumă de 480 lei pentru contravenția săvârșită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Așa cum au arătat și martorii audiați în cauză, intervenientul B_________ L________ circula cu viteză sporită, angajându-se în depășirea autoturismului condus de petent pe linia continuă, astfel încât instanța a constatat că petentul a fost surprins de manevra rapidă a intervenientului. Ca urmare, instanța a constatat culpa petentului, în producerea accidentului, mai mică decât culpa intervenientului.

Ca urmare, instanța a apreciat că aplicarea unei sancțiuni cu avertismentul, pentru contravenția săvârșită, este suficientă pentru a realiza scopul punitiv al sancțiunii contravenționale.

Cu privire la sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, instanța a amintit că sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicate în materie contravențională are caracter ”penal” în sensul art. 6 din Convenție (cauza Malige c. Franței, hotărârea din 23 septembrie 1998). Astfel, Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal, atât timp cât acumularea unui anumit număr de puncte poate să ducă la pierderea dreptului de a mai conduce. Or, dreptul de a conduce este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter penal în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat, fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul, în condițiile din O.G. nr. 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce nu se impune, întrucât fapta petentului nu s-a petrecut în asemenea condiții astfel încât să fie necesară suspendarea permisului de conducere.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitate nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, înlăturând totodată sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile.

Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea petentului, a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului și a înlăturat măsura complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile dispusă prin procesul-verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a invocat principiul proporționalității și a reindividualizat sancțiunea complementară prin înlăturarea acesteia pe motivele dispozițiilor art. 31 alin. 3 din OG 2/2001, deși legiuitorul a prevăzut această sancțiune în mod imperativ pentru înlăturarea unui pericol și preîntâmpinarea comiterii altor fapte, întrucât fapta reținută în sarcina petentului este una gravă și de rezultat, punând în pericol atât viața sa, cât și a celorlalți participanți la trafic.

Art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 instituie o normă imperativă, nefiind astfel lăsată la aprecierea agentului constatator sau a instanței de judecată, aplicarea sau înlăturarea sancțiunii complementare.

Pe cale de consecință solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de apelant ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Susține că în mod greșit prin apelul formulat apelantul precizează că instanța de fond ar fi apreciat incorect gradul de pericol social, deoarece, astfel cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, intervenientul Budorovici L________ este cel care nu a respectat regulile de circulație, depășind linia continuă, provocând practic accidentul din cauza faptului că circula cu o viteză sporită.

În mod corect a apreciat instanța de fond, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările comiterii faptei precum și la modul și mijloacele comiterii acesteia, că amenda aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social produs, înlocuind sancțiunea avertismentului, astfel încât susținerile apelantului cu privire la greșita individualizare a sancțiunii contravenționale sunt total nefondate.

Cu privire la sancțiunea complementară aplicată prin procesul – verbal, solicită a se constatat că soluția pronunțată este una legală și temeinică având în vedere în acest sens și prevederile art. 34 din OUG nr. 2/2001 și art. 6 și 7 din CEDO, cu aplicarea dreptului intern.

Consideră că sancțiunea complementară a suspendării permisului a fost una mult prea aspră, iar instanța de fond a dispus în mod corect înlăturarea.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea apelului formulat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 09.08.2013, petentul-itimat A______ V_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 480 de lei pentru contravenția prevăzută de art. 119, alin. 1 lit. b) din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. a) din OUG nr. 195/2002, pentru că la data de 09.08.2013, ora 11:50, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ___________________________ Suceava spre Ipotești, la schimbarea direcției de mers la stânga spre _____________________ acroșat de către autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de B_________ L________.

Prima instanță a dispus în mod corect reindividualizarea sancțiunii amenzii, înlocuind-o cu avertisment, criticile apelantului referitoare la acest aspect fiind nefondate.

Conform art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 al.1 din actul mai sus menționat prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate,iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile-amendă, avertisment-, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei. Fiind la prima abatere de la lege și suferind deja una din rigorile legii urmare a faptei sale prin măsura complementară care s-a luat de organul constatator de suspendare a dreptului de conducere pe perioada de 60 zile, petentului i se poate aplica și sancțiunea avertismentului, de care se ține seama dacă pe viitor acesta va mai săvârși fapte antisociale.

În ceea ce privește măsura complementară tribunalul consideră că instanța de fond în mod nelegal a înlăturat-o. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în cauză așa cum au fost ele reținute de organul constatator contravenția săvîrșită de petent se sancționează cu amendă sau avertisment însă oricare din aceste sancțiuni trebuie însoțită în mod obligatoriu de sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere pe 60 zile, legiuitorul nelăsînd la latitudinea sau aprecierea instanței de judecată asupra oportunității aplicării/inaplicării ei, dispoziția fiind una imperativă și nu lasă loc de interpretări. Sub aceste aspect instanța de apel constată apelul ca fiind întemeiat motiv pentru care în baza art. 480 Cod procedură civilă va fi admis, schimbată sentința în parte în sensul că va fi menținută sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de conducere pe perioada de 60 zile dispuse de organul constatator pentru contravenient.

Celelalte dispoziții din sentința apelată, respectiv de înlocuire amenzii cu avertisment va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în Municipiul Suceava, ________________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1610 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 1610 din 08.04.2014 intimat fiind petentul A______ V_____, domiciliat în municipiul Suceava, _____________________, ____________, _____________________.

Schimbă sentința apelată în parte.

Menține măsura complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile dispusă prin procesul contestat, precum și celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11 mai 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B____ C_________ B_____ I___ D___ H____ A___ O___

Red. B.C.

Jud. fond. A_______ A________

Tehnored. H.A.

Ex. 2/25.05.2015