Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Cod operator 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL G___
SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 24/2015
Ședința publică de la 06 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M_____ C______ S_____
Judecător C_______ C____
Judecător D_____ S______
Grefier M____ R______
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de recurentul petent A______ I__ A___ împotriva sentinței civile nr.1982 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelantul petent nu a depus la dosarul cauzei note de ședință cu privire la excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, de către instanță.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
1. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.1982 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A______ I__-A___, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Politie al Județului G___, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/25.08.2012, întocmit de către Serviciul Rutier G___, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/25.08.2012 întocmit de către organul constatator Inspectoratul de Politie al Județului G___ - Serviciul Rutier (f. 5) petentul A______ I__ A___ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că în data de 25.08.2012 a condus autoturismul marca Peugeot Boxer cu numărul înmatriculare XXXXXXXX pe DE 79, localitatea Vlăduleni, cu viteza de 125km/h, în zonă cu viteză maximă admisă de 70 km/h, contravenție prevăzută de art. 121 alin.l din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit.e din OUG nr. 195/2002.
Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că acesta îndeplinește condițiile de formă ale întocmirii lui, fiind respectate în cauză dispozițiile art.16 și art.17 din O.G nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absolută care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a reținut că potrivit art.109 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 privind circulația rutieră, constatarea contravenției se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal, cerințe pe care agentul constatator le-a respectat.
Astfel, procesul verbal contestat conține elementele necesare pentru identificarea aparatului video radar care a măsurat viteza cu care circula autoturismul condus de petent, Hard Disc GJ 19, precum și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care acesta este montat –XXXXXXXX.
Din înscrisul aflat la fila 15 în dosar instanța a reținut de asemenea că aparatul individualizat în procesul verbal este verificat metrologic, fiind emis pentru acesta buletinul de verificare metrologica nr.xxxxxxx/18.04.2012, având valabilitatea de 1 an.
Mai mult, potrivit buletinului de verificare metrologică, aparatul radar măsoară nu numai în regim staționar, ci și în regim de deplasare.
Agentul constatator C_____ C_________ era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului nr.xxxxx/30.03.2010 emis de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I__ G___.
Din fotografiile video radar depuse de intimată la dosar a rezultat că viteza cu care a circulat autoturismul având număr de înmatriculare XXXXXXXX la momentele 13:51:11 și 13:51:12 a fost de 125 km/h, la momentul 13:51:13 a fost de 119 km/h, la momentul 13:51:17 a fost de 69 km/h, la momentul 13:51:18 a fost de 63 km/h, ultimele fotografii, cele de la momentele 13:51:21 și 13:51:22 fiind efectuate de operatul radar nu pentru a măsura viteza, ci pentru a surprinde și din plan foarte apropiat de autoturismul poliției numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat.
Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere pe de o parte succesiunea la cel mult 5 secunde a fotografiilor efectuate, ceea ce dovedește că deși nu în toate fotografiile s-a observat cu claritate numărul mașinii înregistrate, nu poate fi vorba decât despre unul și același autoturism, cel înmatriculat sub nr. XXXXXXXX.
Instanța a apreciat că fotografiile, care cuprind de asemenea și data efectuării înregistrării -25.08.2012- probează fără dubiu săvârșirea faptei consemnata în procesul verbal, respectiv că autoturismul petentului a atins viteza de 125 km/h, cât si faptul că acesta rula în localitate.
Cu privire la acest din urmă element constitutiv esențial al contravenției, instanța a avut în vedere faptul că în toate fotografiile se observă stâlpii rețelei electrice, precum și locuințe, ceea ce denotă faptul că autoturismul petentului circula în localitate.
De asemenea, s-a observat că în raza de măsurare a aparatului radar la momentul 13:51:11 nu rulau alte autoturisme, fiind înlăturat astfel orice echivoc privind autoturismul a cărui viteză a fost înregistrată.
În ce privește celelalte motive invocate de petent prin plângere, instanța a constatat că intimata a înaintat la dosar și certificatul de omologare a aparatului radar nr.012/13.03.2009, precizând totodată că aparatul radar efectuează automat autotestarea la pornire.
În consecință, intimatul a probat cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr.301/2005, modificat prin Ordinul nr.153/2007 faptul că petentul a circulat cu viteza de 125 km/h pe raza localității, fiind întrunite astfel elementele contravenției prevăzute de art. 102 al.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 în conformitate cu care constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv – în speță 70 km/h și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Reținând astfel, instanța a constatat că potrivit art.3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr.301/2005, în forma în vigoare la data constatării contravenției-25.08.2012, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, cerințe respectate în speță în fotografiile înaintate de intimată.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G.nr.195/2002, pentru fapta săvârșită de petent sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor amendă aplicate conform clasei a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte amendă, valoarea punctului amendă fiind în prezent 70 lei).
De asemenea, și sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art.34 din O.G.nr.2/2001 și conform art.6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea a considerat că până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicate în materie contravențională are caracter ”penal” în sensul art.6 și 7 din Convenție (cauza Malige contra Franței, hotărârea din 23.09.1998).
Instanța a avut în vedere faptul că deși O.U.G.nr.195/2002 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce, și această sancțiune trebuie supusă unei operațiuni de individualizare în temeiul art.5 alin.5 din O.G.nr.2/2001, care prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, text în care nu se face nicio distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
Pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce, prevăzută de art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G.nr.195/2002, a fost aplicată prin raportare la prevederile art.111 lit.c și art.96 alin. 1 din O.U.G.nr.195/2002, care prevăd că sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
În raport de împrejurările comiterii faptei, instanța a apreciat că se impune luarea acestei măsuri care are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă petentul care a încălcat regulile de circulație rutieră, pentru ceilalți participanți la trafic.
Astfel, instanța a apreciat că fapta de depășire a vitezei legale în localitate prezintă un grad de pericol social ridicat raportat la urmările care s-ar fi putut produce, constând de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora, fiind suficientă coborârea amenzii de către agentul constatator la minimul prevăzut de lege.
În prezenta cauză, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune, având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală -55 km/h /care reprezintă de fapt viteza legală pe acel sector de drum + mai mult de jumătate din această viteză legală), dar, mai ales, atitudinea petentului care, în nici un moment, nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor de circulație și pentru crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, legându-se de argumente de legalitate și temeinicie pe care instanța însă le-a înlăturat.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art.98 alin.3 din O.U.G.nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, instanța a apreciat că toate sancțiunile aplicate petentului sunt proporționale.
Pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, dacă nu se gândește la consecințele grave și deosebit de grave pe care conducerea cu o viteză de 125 km/h pe un sector de drum pentru care limita era de 70 km/h le poate produce față de propria persoană, instanța a respins plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal _________ nr.xxxxxxx/25.08.2012, întocmit de către I__ G___ - Serviciul Rutier, reținând legalitatea și temeinicia acestui act.
2. Calea de atac.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul A______ I__ A___, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecința, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 25.08.2012, întocmit de Serviciul de Politie Rutiera G___, iar în subsidiar înlocuirea măsurilor dispuse prin procesul verbal cu sancțiunea avertisment.
În motivele scrise de recurs, recurentul petent a arătat că sentința civila recurată nu i-a fost comunicată, luând cunoștința despre aceasta în data în care i solicitat de către organele de poliție să predea permisul de conducere, astfel că recurentul a apreciat că se află în termen de declarare a prezentului recurs.
A considerat că nelegalitatea sentinței a constat în greșita interpretare a dispozițiilor OUG 195/2002, modificată deoarece prin procesul verbal contestat, s-a reținut faptul că a circulat cu autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 125 km/h în localitate. În dezvoltarea motivului de recurs, a arătat că, în realitate, astfel cum a susținut în plângerea inițială a circulat cu o viteza mai mică de 125km/h.
A menționat că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit de autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate numai dacă fapta contravențională a fost constatată direct de agentul constatator care aplica sancțiuni contravenționale.
De altfel a susținut că, acest proces verbal nu poate face dovada prin el însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care operează în favoarea sa.
Pe de altă parte, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vederea că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor este unul represiv și preventiv.
Pe cale de consecința, în cauza, consideră că îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 al Convenției.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existentei faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
A mai precizat că instanța de fond a reținut că din planșele foto ale aparatului radar reiese atât viteza cum care a circulat cât și faptul că depășirea vitezei s-a produs în localitate .
Sub acest aspect, a apreciat că planșa foto nu este nici suficientă și nici concludentă în a determina locul săvârșirii contravenției, situație determinantă în privința încadrării juridice a faptei. Faptul că din planșele foto „ se observă stâlpii rețelei electrice precum și locuințe” nu poate stabili cu certitudine că această contravenție s-a produs în interiorul unei localități, care este de presupus că este alcătuită dintr-un ansamblu de proprietăți, or sarcina probei, sub acest aspect, astfel cum a susținut mai sus, aparține intimatei. Singurul mijloc de probă concludent era înregistrarea video efectuată de aparatul radar.
În aceasta situație a considerat că era obligatorie vizionarea înregistrării video, obligația de, a depune la dosar această înregistrare revenindu-i intimatei.
În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor dispuse prin procesul verbal cu sancțiunea avertisment, invocând art. 5 alin. 5, art. 6, art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001
In drept, a invocat OG nr. 2/2001, dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare.
În ședința publică din data de 08.09.2015, instanța de recurs a invocat excepția tardivității formulării recursului. Deși a acordat un termen de judecată pentru ca petentul să depună note de ședință la dosarul cauzei în ceea ce privește excepția invocată din oficiu, acesta nu a înțeles să petentul depună note scrise.
Examinând înscrisurile de la dosar, Tribunalul constată că recursul este tardiv formulat, pentru următoarele motive:
Potrivit art.301 C.pr.civ din anul 1985, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Acest termen se calculează conform art.101 al.1 C.pr.civ, pe zile libere, adică nu intră în calculul său ziua de început și cea de sfârșit a termenului.
Conform disp.art.103 C.pr.civ, neexercitarea oricărei căi de atac (…) în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
(2) În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Prin urmare, în situația depunerii cererii de recurs peste termenul legal, recurentul este obligat să formuleze o cerere de repunere în termen și să indice motivele mai presus de voința sa care l-au împiedicat să depună recursul în termenul legal.
În cauză se constată că sentința judecătoriei poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare. Comunicarea către recurent s-a făcut la data de 10.04.2013. Prin urmare, termenul de recurs s-a împlinit în cursul la data de 26.04.2013, deși recursul de față este formulat în anul în anul 2015, respectiv la data de 08.06.2015.
Se constată că recurentul nu a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului și nu a invocat niciun motiv de împiedicare din cele avute în vedere de art.103 C.pr.civ., simpla susținere că nu a primit hotărârea primei instanței nu este de natură a atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 103 Cod proc.civ., în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată potrivit normelor de procedură civilă în vigoare la momentul comunicării sentinței, respectiv prin afișare.
Tribunalul, constatând că recursul este tardiv formulat, în temeiul aart.312 Cod Procedură Civilă, raportat la considerentele expuse, va admite excepția tardivității formulării recursului și va respinge calea de atac ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului.
Respinge recursul declarat de recurentul petent A______ I__ A___ cu domiciliul în oraș Ștefănești, sat Ștefăneștii Noi, ___________, ___________________ împotriva sentinței civile nr.1982 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___ având C.I.F. xxxxxxx și sediul în municipiul Tg-J__, ____________________, județul G___, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2015, la Tribunalul G___.
Președinte, M_____ C______ S_____ |
Judecător, C_______ C____ |
Judecător, D_____ S______ |
|
Grefier, M____ R______ |
|
Red. S.M.C./ Tehn. M.R./J.f./A.E.T_____ ./4ex/6.11.2015